ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2521/2020

Ședința publică din data de 9 decembrie 2020

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 12 iulie 2013 pe rolul Tribunalului Ialomița, debitoarea S.C. A. S.R.L. a solicitat deschiderea procedurii generale a insolventei și desemnarea ca administrator judiciar a Cabinetului Individual Insolvență B..

Prin încheierea din 15 iulie 2013, Tribunalul Ialomița a admis cererea formulată de debitoare.

Prin sentința civilă nr. 466 din 05 octombrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2013, Tribunalul Teleorman, secția Civilă (instanță învestită ca urmare a admiterii cererii de strămutare), a fost aprobat raportul final întocmit de administratorul judiciar al debitoarei A. S.R.L. - C. S.P.R.L. Craiova; în temeiul art. 133 din Legea nr. 85/2006 s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei S.C. A. S.R.L. și reinserția acesteia în circuitul economic; în temeiul art. 136 din Legea nr. 85/2006 a fost descărcat administratorul judiciar de îndatoriri și responsabilități; în temeiul art. 135 din Legea nr. 85/2006 s-a dispus notificarea sentinței Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Ialomița și O.C.P.I. Ialomița; în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, s-a dispus ca onorariul administratorului judiciar în cuantum de 9.000 RON să fie suportat din averea debitoarei.

Împotriva acestei sentințe, a formulat apel S.C. D. S.R.L.

Prin încheierea din 20 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2013, a fost respinsă cererea de recuzare a doamnelor judecător E. și F., formulată de apelanta S.C. D. S.R.L.

Prin decizia civilă nr. 538A din 25 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2013, a fost respinsă excepția lipsei de interes în promovarea apelului, ca neîntemeiată. A fost respins apelul declarat de apelanta S.C. D. S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 466 din data de 05.10.2018, pronunțate de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr. x/2013, ca nefondat.

Împotriva încheierii din 20 martie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2013, S.C. D. S.R.L. a declarat recurs.

Un prim motiv de recurs vizează faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei - art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Recurenta susține că instanța de apel a reținut că soluțiile dispuse de doamnele judecător în alte dosare nu sunt de natură a duce la concluzia incidenței prevederilor art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., fără să motiveze efectiv rațiunea pentru care modul în care au fost soluționate dosarele nr. x/2013 și nr. y/2013 nu reprezintă cauze de antepronunțare.

Un alt motiv de recurs, reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., vizează faptul că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv art. 8 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 și art. 142-143 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești din 17.12.2015.

Sub acest aspect, recurenta arată că dosarele asociate fac parte din dosarul de fond, putându-se vorbi de aceeași cauză, contrar reținerilor din încheierea atacată și că în dosarele asociate nr. x/2013 și nr. y/2013 nu s-au tranșat aspecte asemănătoare, ci aceleași chestiuni supuse judecății în dosarul de fond, respectiv legalitatea închiderii procedurii de insolvență în cadrul perioadei de observație.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Intimatul G., în nume propriu și în calitatea de reprezentant al A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei de interes în promovarea recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Recurenta a formulat răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus efectuarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost redactat și comunicat părților.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raport.

Prin încheierea din 14 octombrie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în completul de filtru, a admis în principiu recursul și a fixat termen la data de 9 decembrie 2020, cu citarea părților.

Înalta Curte, raportat la art. 248 C. proc. civ., va lua în examinare cu prioritate excepția lipsei de interes a recursului, invocată de intimații G. și S.C. A. S.R.L. prin întâmpinare, asupra căreia reține următoarele:

Partea care promovează acțiunea și/sau căile de atac este obligată să respecte condițiile de exercitare a acțiunii, după caz, căile de atac prevăzute de lege.

Interesul reprezintă una dintre condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune, adică folosul practic imediat pe care îl are o parte pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare.

Conform dispozițiilor art. 33 C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.

Înalta Curte reține că împotriva sentinței civile nr. 466 din 05 octombrie 2018, pronunțate în dosarul nr. x/2013 de Tribunalul Teleorman, secția Civilă, S.C. D. S.R.L. a declarat apel, iar prin decizia civilă nr. 538A din 25 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2013, apelul declarat de această parte a fost respins.

Pe parcursul soluționării apelului, S.C. D. S.R.L. a formulat cerere de recuzare, respinsă prin încheierea din 20 martie 2019, ce face obiectul prezentului recurs.

Ca atare, în raport de prevederile art. 53 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ., care statuează că atunci "Când instanța de recurs constată că recuzarea a fost greșit respinsă, ea va casa hotărârea, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel sau, atunci când calea de atac a apelului este suprimată, la prima instanță", nu se poate reține că recurenta nu are interes în promovarea căii de atac a recursului.

Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Viciile motivării unei hotărâri pot fi încadrate în trei categorii: lipsa motivării, motivarea inexactă și motivarea insuficientă, casarea intervenind în cazul în care există contradicție între considerente și dispozitiv, când cuprinde considerente contradictorii, precum și în cazul în care lipsește motivarea soluției din dispozitiv sau în cazul în care motivarea este superficială sau cuprinde numai considerente străine de natura cauzei.

Criticile recurentei nu pot fi reținute.

Astfel cum reiese din încheierea recurată, instanța a analizat argumentele expuse în cererea de recuzare, reținând că doamnele judecător nu și-au exprimat anterior părerea cu privire la soluția în litigiul pendinte și că în dosarele menționate de parte, doamnele judecător au soluționat aspecte asemănătoare cu cele deduse judecății în prezenta cauză. S-a reținut, așadar, că doamnele judecător nu s-au pronunțat anterior cu privire la nicio problemă care vizează cauza.

Nu poate fi reținut nici argumentul recurentei în sensul motivării contradictorii, câtă vreme instanța a apreciat că aspectele asemănătoare celor deduse judecății, soluționate anterior de doamnele judecător, nu sunt de natură a determina incidența prevederilor art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Totodată, se impune a se arăta că, în ceea ce privește dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., acest caz de incompatibilitate vizează antepronunțarea în legătură cu soluțiile ce pot fi pronunțate în pricina concretă pe care o judecă, înainte de a se ajunge la deliberare și pronunțare, situație care nu poate fi reținută în cauză.

Recurenta a invocat, de asemenea, motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Casarea unei hotărâri, conform dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se poate cere atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Acest motiv de casare vizează încălcarea legii de drept material, ce poate consta, cu titlu de exemplu, în aplicarea unui text de lege străin situației de fapt, extinderea normelor peste ipotezele la care se aplică ori restrângerea nejustificată a aplicării acestora, interpretarea greșită a normei corespunzătoare situației de fapt, încălcarea unor principii generale de drept.

Înalta Curte constată că recurenta, în susținerea motivului de casare întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocă faptul că instanța de apel a încălcat prevederile art. 8 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 și a prevederilor art. 142 și 143 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești.

Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (5) din Legea nr. 85/2006, forma în vigoare la data introducerii acțiunii, " Pentru toate cererile de apel formulate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorul-sindic în cadrul procedurii se constituie un singur dosar. Completul de apel căruia i s-a repartizat aleatoriu primul apel va fi cel care va soluționa toate apelurile următoare privind aceeași procedură, exercitate împotriva aceleiași hotărâri sau a hotărârilor succesive pronunțate de judecătorul-sindic în același dosar de insolvență".

Se impune precizarea faptului că litigiul dedus judecății are ca obiect procedura insolvenței, guvernată de dispozițiile Legii nr. 85/2006, dispoziții speciale care se aplică cu prioritate.

De altfel, legiuitorul a prevăzut expres, pentru asigurarea unei judecăți unitare, ca toate apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorul-sindic într-un dosar să fie soluționate de unul și același complet de judecată, aspect ce rezultă din art. 8 alin. (5) din Legea nr. 85/2006.

Totodată, conform art. 142 alin. (2) și (3) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, "(2) Dosarul de fond, în procedurile privind insolvența, este constituit din dosarul de bază și, dacă este cazul, din dosare asociate. (…) (3) Primului judecător-sindic învestit cu soluționarea unei cereri de deschidere a procedurii de insolvență, indiferent că a fost formulată de către creditor sau de către debitor, îi vor fi repartizate cererile ulterioare de deschidere a procedurii privind același debitor, introduse înainte de soluționarea dosarului de insolvență repartizat anterior. După prima cerere repartizată aleatoriu în sistem informatic, dosarele formate ca urmare a formulării unor cereri ulterioare se repartizează manual primului complet învestit.

Articolul 143 din același regulament prevede că: "(1) Pentru respectarea principiului continuității completului de judecată în apel, grefierul registrator verifică în sistemul ECRIS dacă s-au mai declarat alte căi de atac în același dosar de fond și repartizează manual noul dosar completului care a judecat primul apel. (…) (3) În situația în care, în apel, datorită persistenței unui caz de incompatibilitate, s-ar ajunge, în mod repetat, la încălcarea continuității completului de judecată prin participarea unor judecători diferiți la soluționarea apelurilor, după admiterea primei cereri de abținere sau recuzare, colegiul de conducere poate dispune înlocuirea judecătorului incompatibil pentru toate apelurile viitoare, la cererea acestuia sau a președintelui de secție, precum și din oficiu. Completul va fi format, de regulă, din judecătorul care nu a fost declarat incompatibil și un alt judecător specializat, împreună cu care acesta formează un alt complet".

Reiese, așadar, că soluționarea apelului declarat în cauză de același complet de judecată nu contravine dispozițiilor art. 8 alin. (5) din Legea nr. 85/2006, coroborat cu art. 142 și 143 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, fiind asigurat dezideratul unei judecăți unitare.

Având în vedere cele reținute mai sus, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge excepția lipsei de interes a recursului și va respinge recursul declarat de recurenta S.C. D. S.R.L. împotriva încheierii din 20 martie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția lipsei de interes a recursului.

Respinge recursul declarat de recurenta S.C. D. S.R.L. împotriva încheierii din 20 martie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 decembrie 2020.