ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2444/2020

Ședința publică din data de 25 noiembrie 2020

Deliberând asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin încheierea din 14 februarie 2019 pronunțată de către Tribunalul Bacău, în dosarul nr. x/2015, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de chemare în garanție a reclamantei AJFP Bacău, formulată de pârâtul A..

S-a reținut de către judecătorul sindic faptul că nu rezultă care ar putea fi motivul pentru care pârâtul, în ipoteza în care ar cădea în pretenții în prezenta acțiune s-ar putea îndrepta cu o acțiune în pretenții împotriva reclamantei, neexistând între aceștia vreun raport juridic care să justifice formularea unei astfel de acțiuni.

Împotriva acestei încheieri, pârâtul A. a declarat apel, care, prin decizia nr. 423/2019 din 4 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost respins ca nefondat.

Invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., A. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 423/2019 din 4 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a Ii-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Recurentul A. se raportează prin motivele de nelegalitate invocate la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. care prevăd că hotărârea poate fi casată când prin aceasta, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității (pct. 5), respectiv când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material (pct. 8).

În argumentarea recursului, subsumat motivului reglementat de pct. 5 ala art. 488 C. proc. civ., susține, în esență, că instanța de apel, contrar dispozițiilor art. 425 alin. (1) Ht. b C. proc. civ., a respins nemotivat probatoriile cu expertiză și interogatoriul solicitate de pârât, neexplicând însă în concret motivele pentru care aceste probe nu ar fi fost utile cauzei și de ce au fost respinse.

Totodată, neluând în seamă apărările recurentului și nici argumentele instanței de fond, fără sa fi fost învestită cu o asemenea critică, instanța a respins apelul în baza unei motivații noi, argumentând strict inadmisibilitatea în raport cu art. 72 C. proc. civ., ce privea formularea unei cererei de chemare în garanție exclusiv împotriva unui terț, iar nu împotriva reclamantului însuși.

Or, excepția inadmisibilității, apreciază recurentul, trebuia pusă în discuția părților.

În opinia recurentului, instanța de apel, pronunțându-se pe inadmisibilitatea cererii de chemare în garanție și nu pe confirmarea argumenteleor instanței de fond, a dat mai mult decât s-a cerut și ceea ce nu s-a cerut, încălcând astfel normele de procedură.

Cu referire la incidența art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susține, în esență, că, încălcând reguile de procedură civilă, instanța de apel a încălcat nemijlocit și implicit normele europene și internaționale asimihate legislației interne, respectiv dreptul său la un proces echitabil, protejat de art. 6 alin. (1) CEDO, art. 47 din Carta DFUE și art. 8 și 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului reglementată de Organizația Națiunilor Unite.

Solicită admiterea recursului, în principal modificarea deciziei apelate în sensul admiterii cererii de chemare în garanție, iar în subsidiar casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

În cauză a fost întocmit, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., raportul asupra admisibilității recursului, în cuprinsul căruia s-a apreciat că recursul este inadmisibil.

Prin încheierea din 10 iunie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului către părți, cu mențiunea că acestea pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

Recurentul- pârât a depus un punct de vedere asupra raportului întocmit, prin care a susținut adminisibilitatea recursului.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilității în principiu a recursului la 25 noiembrie 2020.

În raport de prevederile art. 248 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din același act normativ, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a analiza, cu prioritate, excepția inadmisibilității recursului, față de care constată următoarele:

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Reglementarea condițiilor și a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituție și nu încalcă drepturile reglementate ale justițiabililor, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea în limitele competenței atribuite prin lege fiind de ordine publică.

Prezentul recurs are ca obiect o decizie, prin care instanța de apel a respins ca nefondat apelul declarat împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de chemare în garanție a reclamantei AJFP Bacău, formulată de pârâtul A..

Potrivit art. 72 alin. (1) C. proc. civ.:

"partea interesată poate să cheme în garanție o terță persoană, împotriva căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere separată în garanție sau în despăgubiri", iar conform art, 74 alin. (2) din același cod:

"dispozițiile art. 64 și art. 65 alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător".

Dispozițiile art. 64 alin. (4) C. proc. civ., în forma în vigoare la data demarării litigiului, statuează că:

"încheierea de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție poate fi atacată în termen de 5 zile, care curge de la pronunțare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru partea lipsă. Calea de atac este numai apelul, dacă încheierea a fost dată în prima instanță, respectiv numai recursul la instanța ierarhic superioară, în cazul în care încheierea a fost pronunțată în apel (...)".

Prin urmare, în funcție de etapa procesuală în care a fost formulată cererea, calea de atac poate fi apelul (dacă intervenția a fost făcută în prima instanță, cum este cazul în speță) sau recursul (dacă sentința nu este supusă apelului, dar poate fi atacată cu recurs, ori dacă intervenția a fost făcută în apel).

În conformitate cu art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile în primă instanță sunt supuse numai apelului.

Din coroborarea dispozițiilor legale evocate, având în vedere că prin decizia recurată, curtea de apel a soluționat calea de atac (respectiv apelul) ce putea fi formulată împotriva încheierii pronunțate de prima instanță, de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție, decizia nr. 423/2019 din 4 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, împotriva căreia s-a declarat calea de atac nu poate fi atacată cu recurs, fiind definitivă.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac reglementat de art. 457 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse și având în vedere dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat recurentul-pârât A. împotriva deciziei nr. 423/2019 din 4 decembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva deciziei nr. 423/2019 din 4 decembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2020.