ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1257/2020

Ședința publică din data de 2 iulie 2020

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal la 26 octombrie 2017 sub nr. x/2017, reclamanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău, în contradictoriu cu pârâtul A. a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 200.695 RON reprezentând prejudiciu adus bugetului de stat.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1357-1359 C. civ., art. 192 C. proc. civ., art. 27 alin. (2) C. proc. pen.

Prin încheierea din 5 februarie 2018 s-a dispus suspendarea cauzei, conform art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea dosarului penal nr. x/2016, cauza fiind repusă pe rol prin încheierea din 21 ianuarie 2019.

Prin sentința civilă nr. 177 din 15 aprilie 2019 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta AJFP Bacău în contradictoriu cu pârâtul A.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău prin care a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii.

Prin decizia nr. 666/2019 din 7 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a fost respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău împotriva sentinței civile nr. 177 din 15 aprilie 2019 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău.

Prin memoriul de recurs, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate, iar pe fondul cauzei admiterea cererii astfel cum a fost formulată.

În argumentarea memoriului de recurs, recurenta arată că instanța de apel a reținut că "instanța de fond a făcut o corectă apreciere a condițiilor răspunderii civile delictuale în sensul neîndeplinirii acestora, prin prisma materialului probator administrat, însă argumentele instanței de apel nu pot fi reținute, deoarece aceasta consideră că au fost întrunite cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile art. 1357-1359 C. civ., care reglementează răspunderea civilă delictuală.

În acest sens, susține că prezenta acțiune a fost formulată față de nesoluționarea acțiunii civile pentru celelalte despăgubiri civile solicitate de către recurentă prin cererea de constituire de parte civilă, cu suma de 203.966 RON, în dosarul penal nr. x/2016

Cu privire la existența faptei ilicite, recurenta menționează că prin dispozitivul minutei penale nr. 356 din 26 septembrie 2017, instanța a constatat că inculpatul a achitat prejudiciul infracțional în sumă de 3.271 RON către partea civilă ANAF București, lăsând nesoluționată acțiunea civilă pentru celelalte despăgubiri civile solicitate de recurentă.

In ceea ce privește legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, recurenta susține că aceasta rezultă din faptul că prejudiciul neacoperit derivă din neachitarea către bugetul consolidat a sumei de 200.695 RON.

Astfel, neîndeplinirea obligațiilor fiscale și nerespectarea prevederilor legale relevă încălcarea cu intenție evidentă a dispozițiilor legale.

Prin urmare, având în vedere că prejudiciul adus bugetului de stat rezultă ca urmare a neachitării la bugetul de stat a sumei de 200.695 RON, iar în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1357-1359 C. civ., recurenta solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate, iar pe fondul cauzei admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Prin întâmpinarea depusă, la 23 ianuarie 2020, intimatul-pârât A. a solicitat respingerea cererii de recurs ca nefondată și menținerea deciziei ca fiind legală și temeinică.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din Camera de consiliu din 27 februarie 2020, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 3 martie 2020, părțile nedepunând punct de vedere.

La termenul din 2 iulie 2020, completul de filtru, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, a luat în examinare excepția nulității recursului invocată din oficiu și, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, a reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Așa fiind, încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de lege este o cerință care consacră legislativ o practică îndelungată și stabilă a instanțelor judecătorești, în condițiile în care și sub imperiul vechii legi de procedură sancțiunea nulității exista și era reglementată atunci când, nefiind structurate, criticile din recurs nu puteau fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. de la 1865.

Astfel, din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurentă se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerința nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

Așadar, pentru a se putea constata că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menționat mai sus.

Din analiza memoriului de recurs, se constată că motivele invocate prin memoriul de recurs nu pot fi analizate din perspectiva dispozițiilor art. 488 C. proc. civ., conform cărora, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.

În speță, se constată că recurenta-reclamanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău nu s-au conformat exigențelor art. 489 C. proc. civ., neformulând critici care să poată fi încadrate din oficiu în vreunul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., dar, mai mult, reiterează motivele prezentate în cererile de apel, reluându-le în integralitate, folosind metoda copy-paste.

Așadar, simpla indicare a unui text de lege și nemulțumirea părții față de soluția pronunțată, fără a se dezvolta și arăta, în concret, în ce constau greșelile săvârșite de instanță și legea încălcată, pentru a se putea, astfel, verifica încadrarea acestuia în cazurile limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., nu este suficientă pentru a justifica admiterea recursului, lipsa acestora fiind sancționată de textul de lege invocat cu nulitatea cererii.

Prin reluarea criticilor deja cenzurate de instanța de apel, recurenta tinde să obțină o nouă verificare a susținerilor sale, cu toate că legea recunoaște doar dublul grad de jurisdicție și căile extraordinare de atac, iar nu și al treilea grad devolutiv.

De aceea, chiar dacă prin decizia de apel se menține hotărârea primei instanțe, al cărei raționament este astfel confirmat, motivele de recurs trebuie să vizeze exclusiv obiectul căii de atac, care este constituit de decizia instanței de prim control judiciar.

Prin urmare, motivele de recurs trebuie să vizeze critica hotărârii judecătorești atacate, în cauză, susținerile recurentei prezentate de aceasta drept motive de recurs nu conțin critici, în sens propriu, împotriva deciziei atacate, din moment ce nu sunt altceva decât afirmațiile aceleiași părți făcute în fața instanței de apel, dar care deja și-au primit o rezolvare prin hotărârea atacată.

Astfel, fără a face referiri la soluția apelului și fără a arăta în concret motivele de nelegalitate a deciziei atacate, recurenta a reluat de fapt criticile formulate împotriva hotărârii de primă instanță.

Or, prin decizia atacată, s-a răspuns deja acestor critici, potrivit considerentelor pe larg dezvoltate, pe care instanța de apel le-a expus în conturarea soluției adoptate.

Prin urmare, fără a face referiri la soluția apelului, fără să combată în vreun fel argumentele instanței de apel și fără a formula critici susceptibile de cenzură în recurs, recurenta a nesocotit existența judecății anterioare și natura căii de atac a recursului.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept, și, ca urmare, atunci când criticile formulate nu se raportează punctual la conținutul deciziei supuse acestei căi extraordinare de atac, este atrasă nulitatea recursului, întrucât, ele nu combat dezlegarea juridică dată problemelor litigioase prin hotărârea instanței de apel.

Așadar, în cuprinsul cererilor de recurs deduse judecății nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa deciziei din apel, care face obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurente a motivelor de nelegalitate, prin raportare la soluția pronunțată în apel și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia.

În acest circumstanțe, se constată că, recurenta, în cuprinsul cererii de recurs, nu relevă critici de nelegalitate a deciziei instanței de apel, chiar dacă, în mod formal, a indicat ca temei de drept motivul de recurs înscris în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Constatând, deopotrivă, că nu sunt nici motive de ordine publică, ce ar putea fi invocate din oficiu, de către instanța de recurs, conform art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte, dând eficiență textului de lege invocat, va admite excepția nulității, invocată din oficiu, și va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE BACĂU împotriva deciziei nr. 666/2019 din 7 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE BACĂU împotriva deciziei nr. 666/2019 din 7 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât A..

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iulie 2020.