ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 236/2021

Ședința publică din data de 4 februarie 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 83 din data de 09.12.2019, Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar societatea profesionala de insolventa Consultant Insolventa SPRL Filiala Timiș în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L..

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar Consultant Insolventa SPRL Filiala Timiș, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea apelului, anularea hotărârii apelate și, rejudecând cauza, să se dispună admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 499.800 RON reprezentând contravaloare servicii conform contract nr. xT/11.01.2019 cu dobânda legală și cheltuieli de judecată.

Analizând apelul prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a Civilă prin decizia nr. 287/2020 din 08 iulie 2020 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar Consultant Insolvență SPRL Filiala Timiș împotriva sentinței nr. 83 din data de 09.12.2019 pronunțate de Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019 în contradictoriu cu intimata pârâtă B. S.R.L..

Împotriva deciziei sus menționate, a declarat recurs recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar Consultant Insolvență SPRL Filiala Timiș.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului, recurenta a arătat că prin cererea de chemare în judecată a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 499.800 RON reprezentând parțial contravaloare servici conform contract nr. xT/11.01.2016 precum și la plata dobânzii legale.

A mai arătat că obiectul contractului menționat a constat în reabilitarea, extinderea și modernizarea sisteme de alimentare cu apă, canalizare pentru Drobeta Turnu Severin, Simian și Gura Văii, Lotul x Breznița de Ocol, Maghert.

Contractul de prestări servicii menționat a avut la bază contractul de prestări servicii încheiat între beneficiarul S.C. B. S.R.L. și autoritatea contractantă S.C. C. S.A., în calitate de prestator.

Potrivit art. 2.7 din contract, toate costurile necesare executării și finalizării lucrării, ulterior semnării vor fi suportate în totalitate de către prestator.

Urmare încheierii contractului, reclamanta și-a îndeplinit toate obligațiile asumate prin contract și lucrările executate nu i-au fost plătite, argumentarea refuzului la plată fiind întemeiată pe faptul că nu s-au emis situații de lucrări pe baza cărora autoritatea contractantă să efectueze plata pentru ca ulterior pârâta, la rândul său, să plătească.

A precizat recurenta reclamantă că a întocmit situații de lucrări pentru o parte din lucrările executate, nu însă și pentru diferența de lucrări, deoarece B. și C. au întocmit situația și recepția finală fără ca prestatorul S.C. A. S.R.L. să fie înștiințat.

Recurenta a mai arătat că a suportat toate costurile aferente lucrărilor de extindere, modernizare sisteme de alimentare cu apă și canalizare pentru aglomerările Dr. Tr Severin, Șimian, Gura Văii, lotul x Breznița de Ocol, Magheru - extindere, canalizare menajeră pe strada 1 (parțial), de la strada 1B până la capătul străzii, strada 1E, 1D, strada 2 și strada 2B, precum și extinderea rețelei de distribuire apă potabilă pe strada 1 (parțial), de la 1B până la capătul străzii, strada 1E, 1D, strada 2 și strada 2B și că pârâta a refuzat plata contravalorii acestora, respectiv forță de muncă, echipament muncitori, cazarea muncitorilor, materiale incorporate în lucrări, utilaje, combustibil utilaje, etc, aspecte ce rezultă din facturile emise pentru achiziționarea de materiale, avizele de însoțire a mărfii livrate la punctul de lucru din Breznița Ocol, precum și din foile colective de prezență și bonurile de confirmare zilnică.

Aceste aspecte rezultă din facturile fiscale emise pentru achiziționarea de materiale, din avizele de însoțire a mărfii din care rezultă faptul că materialele au fost livrate la punctul de lucru din Breznița Ocol, precum și din foile colective de prezență și bonurile de confirmare zilnică.

A invocat forța obligatorie a contractului consacrată de dispozițiile art. 1270 și obligația de bună-credință prevăzută de art. 1272 și art. 1170 C. civ. corelate cu dispozițiile care obligă la îndeplinirea exactă a obligațiilor asumate prin contract și la dezdăunare în caz de neexecutare sau executare necorespunzătoare.

Instanța de fond a dispus respingerea cererii ca neîntemeiată, motivând în sensul că reclamanta nu poate invoca neexecutarea obligațiilor de către pârâtă în contextul în care reclamanta nu și-a respectat obligațiile contractuale în sensul întocmirii situațiilor de lucrări care să fie verificate de pârâtă și confirmate de S.C. C. S.A..

În opinia recurentei-reclamante, instanța de fond și-a argumentat greșit soluția invocând excepția de neexecutare a contractului și susținând, în esență, condiționarea plății de depunerea situației de lucrări și existența obligației de a achita doar lucrările care rezultă din situații, deoarece simpla neîntocmire a situației finale de lucrări și a facturii finale nu e de natură să justifice invocarea excepției de neexecutare și nici nu corespunde clauzelor contractuale.

Chiar dacă art. 11.1 stabilește că lucrările executate trebuie să fie dovedite printr-o situație de lucrări pentru a asigura o rapidă și sigură verificare și pentru a fi verificate de beneficiar în 5 zile de la primire, scopul prevederii a fost dovedirea lucrărilor efectuate, astfel încât nu se justifică neplata, atâta timp cât intimata pârâtă recunoaște executarea lucrărilor.

Recurenta reclamantă a menționat că recunoașterea lucrărilor rezultă din adresa depusă în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Mehedinți, care semnalează lucrări efectuate necorespunzător, dar care nu au fost notificate.

A precizat că a efectuat lucrările cu bună-credință și din proprie inițiativă și a procedat la remedierea neconformităților.

În ceea ce privește motivarea instanței de apel, recurenta-reclamantă apreciază că aceasta este netemeinică și nelegală, raportat la dispozițiile art. 264 C. proc. civ., potrivit cărora instanța de fond trebuia să analizeze probele atât în individualitatea lor, cât și în ansamblul lor, situație în care ar fi constatat faptul că acestea se coroborează și converg spre concluzia că reclamanta a executat lucrările contractate, aspect rezultat atât din plățile parțiale efectuate către pârâtă, cât și din recunoașterea acesteia.

Raportat la motivarea instanței de fond conform căreia "adresa invocată nu conține referiri la lucrări identificate și determinate iar, pe de altă parte, reclamanta în acțiunea promovată nu indică puncual pentru ce lucrări suplimentare solicită plata", apreciază că în baza principiului rolului activ al judecătorului, acesta trebuia să dispună efectuarea unei expertize, astfel cum s-a solicitat de către recurentă, probă ce era de natură a risipi orice dubiu cu privire la existența lucrărilor executate și neachitate de către pârâtă.

Raportat la aceste aspecte, solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și administrarea probatoriului solicitat în cauză de către reclamantă, și în rejudecare admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

La data de 28.02.2020 intimata pârâtă S.C. B. S.R.L. a formulat întâmpinare, solicitând în principal anularea recursului în temeiul dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., și în subsidiar respingerea acestuia ca nefondat.

Înalta Curte, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., examinând cu prioritate excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L., constată că recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar Consultant Insolvență S.P.R.L. Filiala Timiș este nul.

În ierarhia căilor de atac, recursul este o cale de atac extraordinară, ce are ca obiect decizia prin care s-a soluționat calea de atac a apelului împotriva sentinței instanței de fond și este limitat la motivele de nelegalitate ale deciziei instanței de apel, enumerate de art. 488 C. proc. civ., sub sancțiunea nulității prevăzute de art. 486 alin. (3) din același cod.

Potrivit dispozițiilor art. 488 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, în situațiile prevăzute expres și limitativ la punctele 1- 8.

Potrivit art. 486 alin. (1) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, lit. d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Alin. (3) al aceluiași articol stipulează în sensul că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. d) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

Dispozițiile art. 487 alin. (1) C. proc. civ. stipulează că "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute de art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs".

Art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede că sancțiunea nulității recursului intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același act normativ.

Din perspectiva celor expuse, se constată că, prin cererea de recurs dedusă judecății, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate, invocând în esență lipsa rolului activ a judecătorului cu privire la administrarea probatoriului solicitat, respectiv proba testimonială și proba cu expertiză. De asemenea, a criticat decizia recurată și din perspectiva greșitei interpretări a probelor administrate, respectiv proba cu înscrisuri.

Aceste susțineri ale recurentei, însă, nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigențelor prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul indicării, prin motivele de recurs, a unuia dintre motivele de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 488 din acest act normativ, iar, pe de altă parte, a argumentării juridice a acestuia, prin formularea unor critici propriu-zise cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speță, se constată că recurenta-reclamantă a invocat doar formal, în susținerea recursului său, dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În realitate, din conținutul cererii de recurs rezultă că, în susținerea motivelor de recurs invocate, recurenta face, exclusiv, trimiteri la situația de fapt reținută de instanța de apel, despre care se susține că ar fi fost greșit stabilită, la probele administrate și la modul de interpretare a probelor realizat de instanță.

Pentru a conduce la casarea hotărârii, cererea de recurs trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul expunerii cu claritate a acelor critici, care, circumscrise cazurilor de casare, sunt de natură să susțină nelegalitatea hotărârii.

Reținând că nu constituie motiv de recurs orice nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, instanța de recurs subliniază că poate examina numai criticile privitoare la decizia atacată care fac posibilă încadrarea în textul art. 488 C. proc. civ.

Or, în speță, Înalta Curte constată că în cuprinsul cererii de recurs deduse judecății nu se regăsesc veritabile critici de nelegalitate la adresa deciziei pronunțate în apel, care să poată fi încadrate în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aceste dispoziții fiind invocate doar formal.

Pe de altă parte, Înalta Curte apreciază că modalitatea în care recurenta a înțeles să motiveze recursul nu se subsumează criticilor care să permită încadrarea, din oficiu, într-unul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum prevăd dispozițiile art. 489 alin. (3) din același act normativ.

Pentru argumentele expuse, reținând că cerința motivării recursului este reglementată în art. 486 alin. (3) C. proc. civ. sub sancțiunea nulității, Înalta Curte, va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar Consultant Insolvență S.P.R.L. Filiala Timiș împotriva deciziei nr. 287/2020 din 08 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR CONSULTANT INSOLVENȚĂ S.P.R.L. FILIALA TIMIȘ împotriva deciziei nr. 287/2020 din 08 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2021.