ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 778/2018

HOTĂRÂRE

08.03.2018

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 778/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Ședința publică din data de 8 martie 2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 04.11.2016, sub nr. x/2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar Consultant Insolvență SPRL și B. SPRL a chemat în judecată pârâta S.C. C. S.R.L. și a solicitat instanței: 1) să constate nulitatea absoluta a contractului de vânzare-cumpărare nr. x/01.06.2010, încheiat intre S.C. A. S.R.L., reprezentata legal de către administrator D. in calitate de vânzător si S.C. C. S.R.L., reprezentata legal de către administrator E., in calitate de cumpărător; 2) să constate nulitatea absoluta a tuturor actelor subsecvente contractului de vânzare-cumpărare nr. x/01.06.2010, respectiv: - factura cu nr. x având menționat la rubrica cumpărător pe S.C. C. S.R.L., iar la rubrica Denumirea produselor sau a serviciilor Avans marfa conform contract. Valoarea totala a facturii a fost de 2.417.579,01 RON (2.031.579,00 RON + 386.000,01 RON TVA); - Contractul de vânzare cumpărare creanța nr. 48b din 30.04.2011, prin care S.C. A. S.R.L. a vândut către S.C. F. S.R.L., creanța pe care o deținea față de S.C. C. S.R.L. Valoarea totala a creanței cedate era de 2.417.579,01 RON, aceasta a fost vânduta la valoarea de 4.950 RON; - Notele contabile din data de 29.06.2012 prin care au fost stornate articolele contabile înregistrate conform contractului de vânzare cumpărare creanța nr. 48h din 30.04.2011; - Articolul contabil 4111 Clienți, analitic S.C. C. S.R.L.-419 Clienți creditori cu suma de - 2.031.579,00 RON, întocmit in data de 30.06.2012; - Nota contabila 1171 Rezultatul reportat reprezentând profitul nerepartizat sau pierderea neacoperita - 2071 Fond comercial pozitiv cu suma de - 83.271.079,93 RON; 3) - Repunerea părților in situația anterioară.

Prin sentința civilă nr. 2787/01.03.2017 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. x/2016, s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Timișoara și, în consecință, a fost declinată soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Timiș.

Cauza a fost astfel înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 28.03.2017, sub nr. dosar x/2016

La data de 27.06.2017, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Timiș, reținând cauza în pronunțare cu privire la acest aspect.

Prin sentința civilă nr. 1065/PI/LP din 27 iunie 2017, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Timiș în soluționarea acțiunii formulate de reclamanta G. SPRL, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.R.L. având ca obiect constatarea nulității absolute. Totodată, a fost declinată competența de soluționare în favoarea Tribunalului Mehedinți.

În fundamentarea acestei sentințe, analizând cu prioritate excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Timiș în soluționarea cauzei, invocată din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 130 alin. (3), instanța a reținut că litigiul pendinte are ca obiect cererea formulată de lichidator pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, precum și pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale, în drept fiind astfel incidente dispozițiile art. 81 alin. (1) coroborat cu art. 6 alin. (1) și art. 11 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 85/2006.

Prin urmare, văzând că dispozițiile legale menționate prescriu competența teritorială exclusivă în favoarea tribunalului de la sediul debitorului, litigiul dedus judecății fiind de competența exclusivă a judecătorului sindic, raportat la faptul că dosarul de insolvență al debitoarei este înregistrat pe rolul Tribunalului Mehedinți sub nr. x/2012, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Timiș și, pe cale de consecință, în temeiul art. 132 alin. (3) noul C. proc. civ. a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Mehedinți.

La data de 19.07.2017 cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la completul CD 7 P/CAF sub nr. x/2016.

Prin încheierea de ședință din data de 20 octombrie 2017 instanța a constatat că, din eroare, prezenta cauză a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la completul CD 7 P/CAF, fiind de competența exclusivă a judecătorului sindic investit cu soluționarea dosarului de insolvență nr. 1909/101/2012 al Tribunalului Mehedinți, privind pe debitoarea S.C. A. S.R.L., așa cum rezultă din sentința nr. 1065/27.06.2017 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2016.

Față de constatările instanței și înscrisurile depuse la dosar, a fost trimisă cauza la completul CD 13 F, învestit cu soluționarea dosarului de insolvență nr. 1909/101/2012 al Tribunalului Mehedinți, privind pe debitoarea S.C. A. S.R.L., acordându-se termen de judecată la data de 03.11.2017, completul CD 13F.

Prin sentința nr. 257/2017 din 3 noiembrie 2017, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Mehedinți; a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar Consultant Insolvență SPRL, în contradictoriu cu pârâtele S.C. F. S.R.L., reprezentată prin lichidator judiciar Consultant Insolvență SPRL și B. SPRL și S.C. C. S.R.L., reprezentată, prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență H., având ca obiect constatare nulitate act, în favoarea Tribunalului Timiș; a constatat ivit conflictul negativ de competentă și a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea stabilirii instanței competente.

Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut, în esență, următoarele:

Din perspectiva regimului juridic al invocării necompetența materială și cea teritorială exclusivă trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe. Excepția de necompetență este o excepție de procedură ce se rezolvă înainte de administrarea probelor.

Tribunalul Timiș a acordat două termene de judecată: la 16.05.2017 și la 27.06.2017. La termenul din 16.05.2017 instanța a acordat cuvântul asupra probatoriului administrat, încuviințând administrarea probei cu înscrisuri și efectuarea unei expertize în specialitatea contabilă, numind expert I., desemnând obiectivele la care expertul ar trebui să răspundă și a fixat onorariul acestuia la 2.000 RON.

În aceste condiții în care Tribunalul Timiș a procedat la administrarea probelor înseamnă că s-a depășit momentul limită la care s-ar fi putut invoca excepția de necompetență și trebuia să se procedeze la soluționarea cauzei pe fond, iar nu la trimiterea dosarului la instanță pe care a considerat-o competentă.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Mehedinți - judecător sindic competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Se constată că, reclamanta se află în procedura insolvenței judiciare, în temeiul Legii nr. 85/2006, în dosarul nr. x/2012 aflat pe rolul Tribunalului Mehedinți și că litigiul pendinte are ca obiect cererea formulată de lichidator pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, precum și pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale.

Înalta Curte reține că legea insolvenței este o lege specială având propriul domeniu de reglementare, astfel că demersul judiciar pendinte este necesar a se încadra în prevederile procedurale imperative ale C. proc. civ., însă cu respectarea dispozițiilor legale care reglementează procedura insolvenței.

Legea nr. 85/2006 are ca scop instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului, legiuitorul urmărind concentrarea tuturor litigiilor având ca obiect averea debitorului, în competența exclusivă a judecătorului-sindic desemnat în procedura insolvenței debitoarei. Asigurarea judecării în mod unitar de către judecătorul sindic a tuturor cererilor îndreptate împotriva debitorului ce pot afecta patrimoniul acestuia, este scopul avut în vedere de legea insolvenței.

Dispozițiile art. 11 din menționatul act normativ enumeră principalele atribuții ale judecătorului sindic, care sunt limitate la controlul judecătoresc al activității administratorului judiciar și la procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii de insolvență, alin. (1) lit. h) prevăzând, în mod expres, că "Principalele atribuții ale judecătorului-sindic, în cadrul prezentei legi, sunt: … h) judecarea acțiunilor introduse de administratorul judiciar sau de lichidator pentru anularea unor acte frauduloase și a unor constituiri ori transferuri cu caracter patrimonial, anterioare deschiderii procedurii;".

Astfel, cererea formulată de lichidator pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, precum și pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale, nu poate fi soluționată decât în condițiile reglementate de legislația specială, respectiv Legea nr. 85/2006, iar nu în cadrul procedurii reglementate de C. proc. civ.

Conform art. 6 din Legea nr. 85/2006 "Toate procedurile prevăzute de prezenta lege, cu excepția recursului prevăzut la art. 8, sunt de competența tribunalului în a cărui circumscripție își are sediul debitorul. Dacă în cadrul tribunalului a fost creată o secție specială de insolvență sau un complet specializat de insolvență, acesteia/acestuia îi aparține competența pentru derularea procedurilor prevăzute de prezenta lege."

Așadar, potrivit acestui text de lege, toate procedurile prevăzute de legea insolvenței, cu excepția recursului prevăzut la art. 8, sunt de competența tribunalului în a cărui rază teritorială își are sediul debitorul, astfel cum figurează acesta în registrul comerțului și sunt exercitate de un judecător-sindic.

În consecință, acțiunea în anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, precum și pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale, este o acțiune care se impune a fi soluționată pe calea legii speciale a insolvenței, de judecătorul-sindic din cadrul tribunalului, judecător specializat in materia procesului determinată după natura obiectului său.

Este adevărat că Tribunalul Timiș a acordat două termene în cauză și a procedat la administrarea unor probe, însă, față de dispozițiile speciale, de strictă interpretare, din materia insolvenței și, văzând necesitatea asigurării judecării în mod unitar de către judecătorul sindic a tuturor cererilor îndreptate împotriva debitorului ce pot afecta patrimoniul acestuia, se impune ca judecătorul-sindic să procedeze la soluționarea pricinii.

Prin urmare, în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată și, reținând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 81 alin. (1) din Legea nr. 85/2016 prin raportare la art. 6 alin. (1) cu referire la art. 11 alin. (1) lit. h) din aceeași lege, competența de soluționare a pricinii aparține judecătorului sindic învestit cu soluționarea dosarului de insolvență nr. 1909/101/2012 al Tribunalului Mehedinți, acesta având posibilitatea de a analiza asupra admisibilității cererii din perspectiva normelor de drept aplicabile în materie.

Față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți - judecător sindic.