ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1727/2019

Ședința publică din data de 10 octombrie 2019

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 04.11.2016 sub nr. x/2016 reclamanta A. S.R.L. prin lichid. jud. B. SPRL și C. a chemat în judecată pârâta S.C. D. S.R.L. și a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. x/01.06.2010, încheiat între S.C. A. S.R.L., reprezentata legal de către administrator E. în calitate de vânzător și S.C. D. S.R.L., reprezentata legal de către d-na administrator F., în calitate de cumpărător; constatarea nulității absolute a tuturor actelor subsecvente contractului de vânzare - cumpărare nr. x/01.06.2010, respectiv:

- factura cu nr. x având menționat la rubrica Cumpărător pe S.C. D. S.R.L. iar la rubrica Denumirea produselor sau a serviciilor Avans marfa conform contract, valoarea totala a facturii a fost de 5.987.039,94 RON (5.031.126,00 RON + 955.913,94 RON TVA);

- Contractul de vânzare cumpărare creanța nr 48h din 30.04.2011, prin care S.C. A. S.R.L. a vândut către S.C. G. S.R.L., creanța pe care o deținea față de S.C. D. S.R.L., valoarea totala a creanței cedate era de 5.987.039,94 RON, aceasta a fost vânduta la valoarea de 8.100 RON;

- Notele contabile din data de 29.06.2012 prin care au fost stornate articolele contabile înregistrate conform contractului de vânzare cumpărare creanța nr. 48h din 30.04.2011;

- Articolul contabil 4511.01 Decontări între entitățile afiliate, analitic S.C. G. S.R.L. - 4111 Clienți, analitic S.C. D. S.R.L. cu suma de 3.469.233,95 RON, întocmit în data de 30.06.2012;

- Articolul contabil 461 Debitori diverși, analitic S.C. H. S.R.L. - 4111 Clienți, analitic S.C. D. S.R.L., cu suma de 2.175.084,00 RON;

- Nota contabila 1171 Rezultatul reportat reprezentând profitul nerepartizat sau pierderea neacoperita - 2071 Fond comercial pozitiv cu suma de -83.271.079,93 RON.

Repunerea părților în situația anterioara.

Prin sentința civilă nr. 7497/15.06.2017 pronunțată de Judecătoria Timișoara a fost admisă excepția de necompetenta materiala și în consecință a fost declinată în favoarea Tribunalului Timiș competenta de soluționare a cererii formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichid. jud. B. SPRL și C., în contradictoriu cu pârâta S.C. D. S.R.L..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 15.07.2017.

Prin sentința civilă nr. 217/PI din 13 februarie 2018, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2016, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar B. SPRL și C., în contradictoriu cu pârâta S.C. D. S.R.L., prin lichidator judiciar B. SPRL și prin administratorul special F., având ca obiect constatare nulitate act.

Împotriva sentinței menționate a declarat apel reclamanta S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar B. SPRL și C., care a solicitat admiterea apelului și, pe cale de consecință, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.

Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a Civilă prin decizia civilă nr. 643/A din 22 octombrie 2018 a respins apelul declarat de reclamanta B. SPRL, lichidator al S.C. A. S.R.L., împotriva sentinței nr. 217/2018, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2016.

Împotriva deciziei nr. 643/A din 22 octombrie 2018 a Curții de Apel Timișoara, secția a II-a civilă a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar consorțiul format din practicienii în insolvență B. SPRL și C..

Cererea nu a fost întemeiată în drept.

În susținerea recursului, recurenta-reclamantă arată că motivarea instanței de apel față de soluția pronunțată este eronată, având în vedere două considerente:

Titularul dreptului de a invoca acest aspect este chiar reclamanta prin lichidator judiciar și nu statul, atât timp cât în tabelul de creanțe a fost înscris Statul Român prin ANAF, motiv pentru care reclamanta are interes și calitate procesuală în anularea contractului de vânzare-cumpărare.

Sub un alt aspect, reclamanta a făcut dovada nerespectării condițiilor esențiale de validitate ale contractului prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de dispozițiile art. 948 C. civ., pentru lipsa unui obiect determinat sau determinabil.

Astfel, contractul de vânzare-cumpărare nu cuprinde un preț calculat prin raportare la denumirea și cantitatea bunurilor livrate, denumirea serviciilor prestate, precum și particularitățile prevăzute în definirea bunurilor. Acest aspect nu a rezultat nici din factura emisă de către reclamantă. În contract s-a prevăzut numai avansul datorat de cumpărătoare, fără a se menționa care este diferența de plată datorată sau fără a se indica date din care această diferență să poată fi determinată.

În consecință, nu se poate stabili dacă prețul este unul serios sau nu, întrucât nu se cunoaște care este natura și cantitatea contraprestației la care vânzătorul s-a obligat în schimbul prețului stabilit de părți, iar din cuprinsul clauzelor nu rezultă care este prețul total al vânzării bunurilor.

De asemenea, recurenta arată că obiectul contractului nu este determinat, este constituit din livrarea de material, fără a se indica ce fel de material și în ce cantitate, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 948 și 949 C. civ.

În ceea ce privește obiectul contractului, legea prevede faptul că pentru a constitui obiectul material al prestației vânzătorului, lucrul vândut trebuie să fie proprietatea vânzătorului. Reclamanta nu a deținut permisul de exploatare conform legii și nu a exploatat produse de balastieră din cele 9 terenuri, acest fapt nerezultând din evidența contabilă și tehnico-operativă și nici din folosința totală a bunului imobil.

În atare situație, se susține că reclamanta nu deținea bunurile pe care s-a angajat să le vândă prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x/2010, situație în care contractul de vânzare-cumpărare este lovit de nulitate absolută.

Este evident caracterul fictiv și ilicit al contractului, valoarea acestuia fiind una exorbitantă.

În ceea ce privește cauza ilicită a contractului, recurenta-reclamantă arată că deschiderea procedurii de insolvență împotriva debitoarei S.C. A. S.R.L. a fost gândită încă din anul 2010, dovadă fiind modul de operare al administratorului societății, care a încheiat contracte de vânzare cumpărare cu toate societățile din grup, implicația fiscală fiind diminuarea TVA-ului de plată la societățile cumpărătoare, iar la cele vânzătoare a fost înregistrat ca datorie către bugetul de stat.

În spatele contractului a stat o clauză ilicită, imorală și ilegală.

Pentru toate aceste considerente solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurată și pe cale de consecință admiterea acțiunii asfel cum a fost formulată.

A fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, în sensul că recursul este nul, în raport de dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Completul de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 18 aprilie 2019, comunicarea acestuia părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, la termenul din 10 octombrie 2019, a invocat, din oficiu, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 189 alin. (2) din același cod, excepția nulității recursului.

Luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, Înalta Curte urmează să anuleze recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din același cod, "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Iar conform art. 486 alin. (3) C. proc. civ., "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității", art. 489 alin. (2) statuând sancțiunea nulității pentru ipoteza în care criticile invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Așa fiind, încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de lege este o cerință care consacră legislativ o practică îndelungată și stabilă a instanțelor judecătorești, în condițiile în care și sub imperiul legii de procedură anterioare sancțiunea nulității exista și era reglementată atunci când, nefiind structurate, criticile din recurs nu puteau fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de lege.

Din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, fiind necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul din motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părțile au avut la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe și o rejudecare a fondului în apel.

În speță, se constată că recurenta nu a indicat în cuprinsul recursului motivele de casare astfel cum dispun cerințele art. 488 pct. 8 C. proc. civ., iar criticile nu au fost dezvoltate și argumentate cu trimitere la textele legale care au fost aplicate greșit de către instanța de apel.

În motivarea recursului, criticile recurentei se rezumă la exprimarea nemulțumirii cu privire la fondul cauzei, fără însă, a arăta, în concret, în ce constă nelegalitatea deciziei atacate, care a vizat respingerea cererii de chemare în judecată.

Mai mult decât atât, din lecturarea memoriului de recurs se observă că prin paginile 7-9 ale cererii, au fost reproduse întocmai pasaje ale cererii de apel, situație în care nu se poate afirma că au fost respectate cerințele art. 488 C. proc. civ. sub aspectul nelegalității hotărârii recurate.

Prin urmare, susținerile privind fondul pricinii, nu pot fi analizate, dacă nu s-au indicat încălcările de lege care pot să atragă examenul de legalitate.

În cauză, recurenta-reclamantă nu s-a conformat, așadar, dispozițiilor înscrise în art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât, în declarația de recurs nu a dezvoltat vreun motiv din cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., criticile formulate neputând fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege, sens în care, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor legale precitate și pe cale de consecință, să constate nulitatea cererii de recurs formulată de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR B. SPRL ȘI C. împotriva deciziei civile nr. 643/A din 22 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. D. S.R.L. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR B. SPRL ȘI PRIN ADMINISTRATORUL SPECIAL F..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR B. SPRL ȘI C. împotriva deciziei civile nr. 643/A din 22 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. D. S.R.L. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR B. SPRL ȘI PRIN ADMINISTRATORUL SPECIAL F..

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2019.