ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2063/2020

Ședința publică din data de 21 octombrie 2020

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub dosar nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul TRIBUNALUL MARAMUREȘ:

- obligarea pârâtului să-i elibereze o adeverință-tip, Anexa nr. 2 cuprinzând venitul brut pe care l-ar fi realizat prin includerea pe lângă sporurile câștigate și a diferenței salariale stabilită prin sentința civilă nr. 56 din 18.01.2008 a Tribunalului Maramureș, calculate la indemnizația brută de încadrare lunară din luna iulie 2009;

- obligarea pârâtului să-i elibereze o adeverință-tip, Anexa 4, prevăzută de H.G. nr. 1275/2005 pentru actualizarea pensiei de serviciu începând cu data de 1 octombrie 2016 care să cuprindă: indemnizația brută lunară de 13367 RON, sporurile avute la acordarea pensiei de serviciu cu data de 01.08.2009, respectiv: sporul de vechime de 25% din indemnizația de încadrare brută lunară în sumă de 3342 RON, spor de confidențialitate de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară în sumă de 2005 RON, spor pentru condiții de muncă vătămătoare și grele de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară în sumă de 2005 RON, spor pentru risc și solicitare neuropsihică de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară de 13367 RON în sumă de 6684 RON, diferența salarială dintre indemnizația avută și cea prevăzută pentru funcția similară de la DNA și DIICOT, stabilită irevocabil prin sentința civilă nr. 56 din 18.01.2008 pronunțată în dosarul nr. x/2007 al Tribunalului Maramureș;

- obligarea pârâtului să-i elibereze adeverință-tip, Anexa 4 pentru actualizarea pensiei de serviciu, începând cu data de 01.01.2018, după publicarea Legii nr. 153/2017, care să cuprindă: indemnizația brută lunară de 16708 RON, sporurile de mai sus din indemnizația de încadrare brută lunară de 16708 RON, precum și diferența salarială sus menționată;

- obligarea pârâtului să menționeze în adeverința-tip că se anulează adeverințele anterioare eliberate de Tribunalul Maramureș pentru actualizarea pensiei de serviciu;

- obligarea pârâtului să-i plătească majorări de întârziere de 100 RON pe fiecare zi de întârziere în eliberarea adeverințelor pentru actualizarea pensiei de serviciu după rămânerea definitivă a sentinței, plus cheltuieli de judecată ocazionate de proces.

Prin sentința civilă nr. 1116/2019 din 12 iulie 2019, Tribunalul Alba, secția I civilă a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul TRIBUNALUL MARAMUREȘ .

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A., solicitând schimbarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.

Prin decizia civilă nr. 346/2020 din 25 martie 2020, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1116/2019, pronunțată de Tribunalul Alba.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A., solicitând casarea hotărârilor pronunțate de instanța de fond și cea de apel și trimiterea dosarului la Tribunalul Alba spre o nouă judecată.

În drept recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 și 5 C. proc. civ.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., recurentul susuține că Tribunalul Alba nu a fost alcătuit potrivit dispozițiilor legale.

Potrivit art. 54 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 207/2018, cauzele date în competență de primă instanță judecătoriei, tribunalului și curților de apel, se judecă în complet format dintr-un judecător, cu excepția cauzelor privind conflictele de muncă și asigurări sociale.

Sentința civilă nr. 1116 din 12 iulie 2019 a Tribunalului Alba este nelegală fiind pronunțată în acest dosar de un complet format dintr-un judecător și 2 asistenți judiciari.

De asemenea, recurentul arată că instanța de fond nu i-a încuviințat proba cu expertiza contabilă necesară soluționării corecte a cauzei, iar în apel Curtea de Apel l-a decăzut din această probă, interpretînd greșit legea deoarece nu a solicitat această probă și prin cererea de apel.

Mai susține recurentul că instanța de apel și cea de fond au încălcat regulile de procedură, sens în care invocă Decizia nr. 9 din 30 martie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2020.

Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul susține că cele 2 instanțe au încălcat principiile fundamentale consacrate de Constituție (art. 11, 16, 20-21, 124 alin. (2) și art. 148) și C. proc. civ. (art. 6-8, 13, 14 și 22), precum și dreptul la un proces echitabil și principiul nediscriminării garantate de Convenția europeană a drepturilor omului (art. 6 alin. (1) și art. 14). O derogare de la principiul autorității de lucru judecat îl constituie decizia de admitere a excepției de neconstituționalitate.

Valoarea pretențiilor solicitate (actualizări pensie, diferență spor confidențialitate și diferența salarială câștigată prin sentința civilă nr. 56 din 18.01.2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș), este apreciată de recurent la suma totală de aproximativ 97.000 RON.

În motivarea recursului, recurentă invocă și Decizia nr. 369/30.05.2017 și Decizia nr. 874/18.12.2018 ale Curții Constituționale a României.

Totodată, recurentul arată că la data de 1 ianuarie 2019 a intrat în vigoare art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., conform art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013.

În raport de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a analiza, cu prioritate, excepția inadmisibilității recursului, față de care constată următoarele:

Dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că o hotărâre judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României, republicată, stipulând în sensul că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de normele legale, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Reglementarea condițiilor și a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituție și nu încalcă drepturile reglementate ale justițiabililor, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea în limitele competenței atribuite prin lege fiind de ordine publică.

În cauză, litigiul dedus judecății are ca obiect cererea de chemare în judecată înregistrată la 25 februarie 2019, pe rolul Tribunalului Alba, prin care reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului TRIBUNALUL MARAMUREȘ la eliberarea unor adeverințe pentru actualizarea pensiei de serviciu.

Față de natura pretențiilor deduse judecății, Înalta Curte reține că acestea izvorăsc dintr-un conflict de muncă.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial nr. 1074 din 18 decembrie 2018" nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j^3), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

Textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei.

Prin urmare, obiectul acțiunii introductive se încadrează într-una din ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, întrucât vizează un conflict de muncă.

Totodată, potrivit art. 208 din Legea nr. 62/2011, conflictele individuale de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal, iar conform art. 214, hotărârile instanței de fond sunt supuse numai apelului.

Cum textele de lege anterior evocate exclud dreptul la recurs în conflictele de muncă, rezultă că decizia instanței de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Fiind o hotărâre definitivă de la data pronunțării, rezultă că decizia atacată nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Pentru argumentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 346/2020 din 25 martie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 346/2020 din 25 martie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2020.