ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1990/2020

Ședința publică din data de 15 octombrie 2020

Asupra recursului de față,

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VII-a civilă la data de 14 august 2017, în dosarul nr. x/2014, creditoarea S.C. A. S.A. a solicitat să constate că a intervenit compensarea sumei de 2.564.255,51 RON, reprezentând contravaloarea creanțelor cedate către debitoarea S.C. B. S.R.L. și valorificate de aceasta de îndată, la data semnării contractului nr. x din 7 aprilie 2014, cu obligațiile de plată pe care S.C. B. S.R.L. le avea către C. S.R.L. și D. S.R.L., respectiv restituirea bunurilor livrate în cuantum de 1.194.409,29 RON și plătite inițial de S.C. E. în baza contractului nr. x din 7 aprilie 2014 sau achitarea contravalorii acestora, pe măsura încorporării acestora în construcții.

În subsidiar, a solicitat obligarea administratorului judiciar la înscrierea la masa credală a sumelor achitate de S.C. A. S.A. în baza tranzacției confirmate de instanță la data de 25 iulie 2017.

În drept, creditoarea a invocat dispozițiile art. 1617 din C. civ. și pe cele ale art. 75 alin. (3), (84) și 90 din Legea nr. 85/2014.

Prin sentința civilă nr. 1357 din data de 5 martie 2018 pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă în dosarul nr. x/2014, a fost respinsă excepția inadmisibilității cererii și s-a respins, totodată, cererea de compensare formulată de reclamanta A. S.A., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel creditoarea A. S.A, solicitând, în principal, casarea sentinței civile apelate, iar în subsdiar, modificarea în tot a acesteia, în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată.

În cursul judecării apelului, apelanta A. S.A. a formulat cerere de recuzare a doamnelor judecător F. și G., în temeiul dispozițiilor art. 42 alin. (1) pct. 1 și pct. 13 din C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 30 octombrie 2018, pronunțată în Camera de consiliu, în dosarul nr. x/2014, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea de recuzare formulată de petenta A. S.A..

Împotriva încheierii anterior menționate a declarat recurs, la data de 20 noiembrie 2018, recurenta S.C. H. S.A. (fostă S.C. A. S.A.).

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 21 decembrie 2018.

În memoriul de recurs, recurenta a arătat că că în cuprinsul cererii de apel a solicitat completarea probatoriului administrat în fața primei instanțe cu proba cu expertiza contabilă, însă instanța de apel a apreciat că această solicitare este prematură.

A considerat că, prin respingerea probei cu expertiza contabilă, completul de judecată a nesocotit caracterul devolutiv al căii de atac și s-a antepronunțat asupra soluției ce urmează a fi dispusă în cauză.

La data de 28 februarie 2019, la dosarul de recurs a fost transmisă, prin email, întâmpinarea formulată de către intimata-debitoare S.C. B. S.R.L. - prin administrator judiciar, prin care s-a invocat excepția inadmisibilitătii recursului.

Intimata-debitoare a solicitat, în principal, admiterea excepției invocate și respingerea recursului ca prematur promovat/inadmisibil, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., în cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, magistratul-asistent raportor apreciind că recursul este prematur formulat.

Prin încheierea din data de 19 septembrie 2019, Înalta Curte, analizând raportul, a dispus comunicarea acestuia, potrivit prevederilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

La data de 16 ianuarie 2020, prin încheiere de ședință, Înalta Curte a admis, în principiu, recursul declarat de recurenta S.C. H. S.A. (fostă S.C. A. S.R.L.) împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la 30 octombrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2014.

Analizând, cu prioritate, excepția prematurității recursului, invocată de intimata-debitoare S.C. B. S.R.L. - prin administrator judiciar, Înalta Curte constată următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Se reține că, potrivit dispozițiilor art. 53 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri".

Recursul de față are ca obiect încheierea din data de 30 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, prin care s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de recuzare formulată de recurenta S.C. H. S.A. (fostă S.C. A. S.R.L.) cu privire la doamnele judecător F. și G..

Cererea de recuzare a fost formulată în cadrul dosarului nr. x/2014 al Curții de Apel București, secția a V-a civilă, având ca obiect soluționarea apelului declarat de recurentă împotriva sentinței civile nr. 1357/05.03.2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a Civilă în dosarul nr. x/2014.

Textul art. 53 alin. (1) din C. proc. civ. instituie condiții speciale cu privire la termenul în care poate fi promovată calea de atac împotriva încheierii de respingere a recuzării, legiuitorul stabilind că o asemenea soluție poate fi atacată doar odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza, iar atunci când hotărârea prin care s-a soluționat pricina are caracter definitiv, calea de atac ce se poate exercita împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare este aceea a recursului, ce poate fi formulat în termen de 5 zile, începând de la data comunicării respectivei hotărâri.

Din verificările efectuate în cauză, se constată că la data declarării căii extraordinare de atac a recursului, 20 noiembrie 2018, decizia civilă nr. 2179/2018 pronunțată la 1 noiembrie 2018 de către Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2014, prin care a fost soluționat apelul declarat de recurentă, nu era comunicată părților.

Potrivit dovezii de comunicare de la dosarul de apel, comunicarea deciziei anterior menționate către recurentă a avut loc la data de 10 decembrie 2018, ulterior formulării recursului ce face obiectul prezentului dosar.

În acest context procesual, întrucât recursul împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare a fost formulat anterior comunicării deciziei instanței de apel, față de dispozițiile art. 53 din C. proc. civ., recursul urmează a fi respins.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de acesta.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în aplicarea dispozițiilor art. 496 din C. proc. civ., urmează a respinge, ca prematur formulat, recursul declarat de recurenta S.C. H. S.A. (fostă S.C. A. S.A.) împotriva încheierii din data de 30 octombrie 2018, pronunțată în Camera de consiliu de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca prematur formulat, recursul declarat de recurenta S.C. H. S.A. (fostă S.C. A. S.A.) împotriva încheierii din data de 30 octombrie 2018, pronunțată în Camera de consiliu de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 octombrie 2020.