ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 247/2018

Ședința publică din data de 1 februarie 2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2015 la 6.11.2015 pe rolul Tribunalului București, astfel cum a fost precizată la 18.01.2016, creditorul A. S.R.L. a formulat contestație împotriva tabelului definitiv al debitoarei S.C. B. BUCURESTI S.A., solicitând să se constate că suma de 101.929,54 RON reprezintă o creanță curentă în înțelesul art. 49 din Legea nr. 85/2006; să se dispună obligarea debitoarei la restituirea sumei de 101.929,54 RON, reținută drept garanție a contractului nr. x/2011 și să se constate compensată suma de 284.662,66 RON în temeiul art. 52 din lege.

În drept a invocat disp.art. 75 din Legea nr. 85/2006.

Prin sentința civilă nr. 4927/12.07.2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă în dosarul nr. x/2015 a fost respinsă cererea având ca obiect contestație împotriva tabelului creditorilor debitoarei S.C. B. București și acțiunea in constatarea compensării sumei de 274.662,66 RON formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L. in contradictoriu cu intimata S.C. B. București S.A., ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 4927 din data de 12 iulie 2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, a declarat apel contestatoarea S.C. A. S.R.L. solicitând admiterea apelului, casarea sentinței apelate și pe fond admiterea cererii astfel cum a fost formulată, iar în subsidiar casarea sentinței atacate cu privire la capătul de cerere privind compensarea sumei de 284.662,66 RON și trimiterea cauzei către Tribunalul București pentru efectuarea unei expertize contabile pentru determinarea soldului curent al obligațiilor.

Prin decizia civilă nr. 367 din 23 februarie 2017, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a admis excepția tardivității formulării apelului declarat de apelanta contestatoare S.C. A. S.R.L. și a respins apelul ca tardiv formulat.

La data de 19 aprilie 2017, S.C. A. S.R.L. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 367 din 23 februarie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

În cuprinsul cererii de recurs, recurenta susține că decizia atacată este nelegală și că instanța de apel a interpretat în mod eronat ce dispoziții legale trebuie aplicate în cauză.

Astfel, se arată că, în motivarea admiterii excepției, instanța de apel a apreciat că dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, modificată prin Legea nr. 76/2012 se completează în ceea ce privește termenul cu dispozițiile de drept comun în materie, anume art. 468 alin. (1) C. proc. civ.

Recurenta opinează că s-a apreciat în mod nelegal că termenul începe să curgă de la data publicării în Buletinul Procedurilor de Insolvență, potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, subliniind că, în opinia sa, termenul începe să curgă conform dispozițiilor dreptului comun în materie, ale C. proc. civ., anume de la comunicarea către parte a acestei hotărâri în temeiul dispozițiilor C. proc. civ. și nu de la publicarea hotărârii în Buletinul Procedurilor Insolvenței. Apreciază, totodată, că se află în fața unei proceduri judiciare atunci când se judecă o contestație împotriva tabelului creditorilor și că respectarea drepturilor procesuale ale părților, în special ale contestatoarei, poate fi realizată doar prin aplicarea dispozițiilor C. proc. civ. în ceea ce privește comunicarea sentinței pronunțate în cauză.

Susține recurenta că art. 7 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 se referă la comunicările ce sunt făcute în cursul procedurii de insolvență, dar nu și cu privire la cauzele conexe dosarului principal de insolvență, aflate pe rolul instanțelor.

Pentru aceste considerente, recurenta solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în apel.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

La data de 27 iunie 2017 a fost înregistrată la dosar întâmpinarea depusă de intimata S.C. B. București S.A. prin administrator special C. și prin administrator judiciar D. SPRL, prin care s-a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil, iar, pe fond, respingerea recursului, ca neîntemeiat.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 5 octombrie 2017 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către părți, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

La 23 octombrie 2017, intimata prin administrator special și administrator judiciar a depus punct de vedere la raport prin care a arătat că își însușește concluziile raportului în sensul că recursul declarat este inadmisibil; iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La 24 octombrie 2017, intimata S.C. B. BUCUREȘTI S.A. prin administrator judiciar D. SPRL a depus punct de vedere la raport prin care a arătat că își însușește concluziile raportului în sensul că recursul declarat este inadmisibil.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea prezentei căi extraordinare de atac, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Este de menționat că la originea exercitării recursului se află un litigiu întemeiat pe dispozițiile Legii insolvenței nr. 85/2006.

Astfel, având în vedere că acțiunea a fost întemeiată pe legea insolvenței, devin aplicabile dispozițiile din această materie, inclusiv cele din materia căilor de atac prevăzute la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 și art. 12 alin. (1) din aceeași lege.

Prezentul recurs are ca obiect o decizie cu caracter definitiv, prin care Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă a respins apelul declarat de contestatoarea S.C. A. S.R.L., ca tardiv formulat.

Conform art. 8 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței curtea de apel va fi instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic, iar potrivit tezei a doua a aceluiași articol hotărârile curții de apel sunt definitive.

Totodată, potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, astfel cum a fost modificat prin punctul 3 din Legea nr. 76/2012, "Hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii și pot fi atacate, separat, numai cu apel".

Potrivit dispozițiilor art. 483 C. proc. civ. "(1) Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului."

Conform art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile în primă instanță sunt supuse numai apelului, prevedere menținută și în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, aplicabil proceselor pornite până la data de 31 decembrie 2015.

Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive … 4. hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs", iar conform alin. (2) al aceluiași articol "hotărârile prevăzute de alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării".

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Este știut că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Prin urmare, decizia ce formează obiectul prezentei căi extraordinare de atac are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât hotărârea recurată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 367 din 23 februarie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie 2018.