ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1855/2020

Ședința publică din data de 7 octombrie 2020

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată la 21 iunie 2017 pe rolul Tribunalului București, secția a VII- a civilă, sub număr de dosar x/2017, reclamanta S.C. A. S.A., în reorganizare, prin administrator special B., a solicitat instanței de judecată, în contradictoriu cu pârâtele C.., D. S.A. și E.:

- constatarea nulității absolute a contractului de cesiune de creanță încheiat la data de 27.05.2010 între pârâte, precum și a actului adițional nr. x la acest contract din data de 31.05.2010;

- constatarea nulității absolute parțiale a contractului de cesiune de creanțe încheiat la data de 16.12.2015 între pârâte, în ceea ce privește cesiunea creanței asupra reclamantei.

Reclamanta și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile art. 1246 și următoarele C. civ.

La 3 august 2017, pârâta C. (actualmente F.) a depus întâmpinare prin care a invocat excepțiile netimbrării, inadmisibilității cererii, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii, ca nefondată.

La 17 august 2017 Pârâta E. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței funcționale a secției a VII-a a Tribunalului București și excepțiile litispendenței, netimbrării, lipsei de interes a reclamantei la promovarea acțiunii, prescripției dreptului de a cere constatarea nulității contractului de cesiune încheiat între pârâtele C.., D. S.A. (punctul 1 din petit).

Totodată, a solicitat să se dispună respingerea cererii de chemare în judecată.

Prin încheierea pronunțată la 29 septembrie 2017, s-a constatat necompetența funcțională a secției a VII-a Civile și a declinat competența de judecată a acțiunii în favoarea secției a VI-a Civile a Tribunalului București.

Acțiunea a fost înregistrată pe rolul secției a VI-a Civile a Tribunalului București, sub nr. x/2017*, la 6 octombrie 2017.

Prin încheierea din 29 noiembrie 2017, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis în parte cererea de acordare facilități formulată de reclamantă și a dispus eșalonarea plății taxei de timbru în sumă de 20.515 RON în 12 rate lunare, în cuantum de 1709,5 RON fiecare, plătibile la data de 30 a fiecărei luni, începând cu luna decembrie 2017.

Prin încheierea din 16 ianuarie 2018, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea de reexaminare formulată de reclamantă, în baza art. 43 alin. (4) din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin încheierea din 12 februarie 2018, Tribunalul București, secția a VI-a civilă, ulterior dezbaterilor în ședință publică, a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile noului C. proc. civ.

Pârâtele au precizat că nu mai susțin excepția netimbrării, deoarece reclamanta a depus la dosar dovada plății ratelor 1 și 2 din taxa de timbru.

Pârâta E. a precizat că nu mai susține excepția litispendenței, deoarece cererea de chemare în judecată din cauza nr. 22246/3/2017 a fost anulată, ca netimbrată.

Prin sentința nr. 455 din 23 februarie 2018, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins excepția lipsei dovezii calității de reprezentant ca neîntemeiată.

A admis excepția lipsei de interes și a respins cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., prin administrator special B., administrator judiciar fiind G.., în contradictoriu cu pârâtele F. S.A., D. S.A. și E., pentru lipsa interesului.

Prin decizia civilă nr. 1713 din 24 septembrie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins ca nefondat, apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.A. prin administrator judiciar G.. împotriva sentinței civile nr. 455 din 23 februarie 2018 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

La 5 noiembrie 2018, recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. prin administrator special B. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 1713 din 24 septembrie 2018 pronunțate în dosarul nr. x/2017 de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Recurenta-reclamantă a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

În argumentarea motivului de casare subsumat dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a invocat nelegalitatea dispoziției prin care instanța de apel a respins ca lipsită de obiect, cererea de ajutor public judiciar în materie civilă formulată de către S.C. A. S.A. prin administratorul special și, deopotrivă, a respins cererea de amânare a cauzei întemeiată pe soluționarea acestei cereri.

Recurenta-reclamantă a susținut că, în realitate, nu este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, soluția anterior menționată fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.

Astfel, a precizat că, deși dispozițiile art. 77 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei prevăd că:

"Toate acțiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidator in aplicarea dispozițiilor prezentei legi, inclusiv pentru recuperarea creanțelor, sunt scutite de taxe de timbru", nici acțiunea introductivă, nici calea de atac a apelului nu au fost introduse de către administratorul judiciar, ci de către administratorul special al societății.

În ceea ce privește fondul recursului, a considerat că sunt aplicabile dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., deoarece instanța de apel a apreciat, în mod nelegal, că recurenta-reclamantă este complet străină de actele juridice a căror nulitate a cerut a se constata.

A considerat că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii atunci când a concluzionat că recurenta-reclamantă nu deține un interes determinat, legitim, personal, născut si actual în promovarea cererii, deși aceasta este interesată să se constatate nulitatea absolută a unui contract de cesiune de creanțe prin care se cesionează ceea ce nu există, determinând, astfel, înscrierea la masa credală a societății de recuperări de creanțe cu o creanță mai mare decât cea real datorată de recurentă.

A precizat că excepția lipsei de interes a mai fost invocată de către părți într-o altă cauză similară, având ca obiect constatarea nulității absolute a unui contract de cesiune de creanțe (înregistrată la Tribunalul București, secția a VI-a civilă sub nr. x/2017), însă a fost respinsă de instanță, întrucât, "în calitate de debitor cedat, reclamanta are interesul ca contractul de cesiune sa fie încheiat cu respectarea dispozițiilor legale" (încheierea din data de 28.03.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului București, secția a VI-a civilă).

A susținut că, prin cel de-al doilea contract de cesiune de creanțe, cel încheiat între pârâta D. S.A. și pârâta E. s-a cesionat o creanță mai mare cu 704.317,29 RON decât cea pe care prima pârâtă a cumpărat-o de la banca C.. (F.), astfel încât, pârâta pârâta E. a fost înscrisă, în mod nelegal la masa credală, cu suma de 2.395.223,04 RON, cu toate că pârâta D. S.A. nu avea dreptul de a calcula accesorii și nici de a le cesiona.

În susținerea recursului declarat și a interesului în formularea acțiunii, a susținut că pârâta E. a formulat în fața judecătorului sindic mai multe cereri si demersuri de trecere la faliment a subscrisei, precum si o cerere de ridicare a suspendării executărilor silite, în scopul obținerii încuviințării ca o parte din bunurile societății să fie vândute pentru satisfacerea creanței pârâtei.

În acest mod, ar deveni foarte greu pentru recurenta-reclamantă să realizeze obiectivele propuse prin planul de reorganizare.

A precizat că a formulat contestație împotriva creanței pârâta E. (dosarul nr. x/2017 aflat pe rolul Tribunalului București, secția a VII-a civilă), în care judecătorul sindic a dispus suspendarea judecății până la soluționarea prezentei cauze.

Subsumat motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a susținut că hotărârea pronunțată de instanța de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, deoarece instanța nu a analizat aspectele anterior menționate.

Totodată, a considerat că decizia recurată cuprinde motive străine de natura pricinii, deoarece în mod greșit s-a apreciat că recurenta-reclamantă nu ar avea un interes personal în promovarea acțiunii introductive, motivat de faptul ca, constatarea nulității absolute a contractelor de cesiune de creanțe ar avea drept efect înscrierea la masa credală a băncii F. S.A., iar nu exonerarea de la plata debitului.

De asemenea, a considerat nelegal și argumentul conform căruia înscrierea la masa credală a unei creanțe superioară celei inițiale nu poate justifica interesul recurentei în promovarea acțiunii, în condițiile în care verificarea și înscrierea creanței este atributul administratorului judiciar, iar recurenta avea posibilitatea formulării unei contestații la tabel.

A susținut că procedura specială reglementată de Legea nr. 85/2006 a prevede anumite termene în care poate fi promovata contestația la tabel, în timp ce acțiunea în constatarea nulității absolute este imprescriptibilă.

Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă F. S.A. (fostă C.) a invocat excepțiile tardivității și a inadmisibilității recursului și excepția lipsei calității de reprezentant a semnatarului cererii de recurs. Pe fond, a solicitat respingerea recursului formulat, ca nefondat.

Intimatele-pârâte E. și D. S.A. au formulat întâmpinare, în cuprinsul căreia au invocat excepțiile netimbrării cererii, tardivității formulării cererii de recurs, nulității cererii de recurs pentru neîncadrarea în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. și, pe fondul recursului, au solicitat respingerea căii de atac, ca nefondate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din Camera de Consiliu de la 17 mai 2019, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului întocmit în cauză.

Prin încheierea din 22 noiembrie 2019 au fost respinse excepția tardivității, excepția inadmisibilității recursului și excepția lipsei calității de reprezentant a semnatarului cererii de recurs, invocate de intimata-pârâtă F. S.A. prin întâmpinare; au fost respinse excepțiile netimbrării, tardivității și nulității recursului invocate de intimata-pârâtă E. prin mandatar H. S.R.L. prin întâmpinare și, constatându-se că recursul este admisibil în principiu și că sunt întrunite dispozițiile art. 493 alin. (7) Cod procedură civilă, s-a stabilit termen pentru soluționarea acestuia.

Prin încheierea din 20 martie 2020 judecata cauzei a fost suspendată de plin drept, în temeiul art. 42 alin. (6) din Capitolul V al Anexei nr. 1 cuprinse în Decretul privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României nr. 195 din 16 martie 2020, publicat în Monitorul Oficial nr. 212 din 16 martie 2020.

La 29 mai 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza dispozițiilor art. 415 alin. (4) C. proc. civ., a dispus repunerea pe rol a cauzei și reluarea judecății cererii de recurs având în vedere încetarea împrejurării care a condus la suspendarea de plin drept în această pricină.

Prin notele de ședință transmise prin e-mail la 28 mai 2020, G., lichidatorul judiciar al recurentei-reclamante S.C. A. S.A., a precizat că înțelege să renunțe la calea de atac declarată în cauză de administratorul special al societății recurente.

La interpelarea instanței, la termenul din 7 octombrie 2020, avocatul administratorului special al recurentei-reclamante a precizat că a fost ridicat dreptul de administrare al administratorului special, că la acest moment societatea este reprezentată de lichidatorul judiciar, însă, în procedura de lichidare, consideră că administratorul special al societății are în continuare atribuțiile prevăzute de lege.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, cererea formulată în temeiul art. 463 alin. (1) C. proc. civ. de reprezentantul legal al recurentei, reținând următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2304 din 17 aprilie 2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2012, în temeiul art. 107 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, s-a dispus intrarea în faliment prin procedura generală a debitorului S.C. A. S.A.; în temeiul art. 107 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței a fost ridicat dreptul de administrare al debitorului și s-a dispus dizolvarea societății debitoare.

Astfel, în prezent, recurenta-reclamantă este o societate aflată în faliment, G. fiind desemnat lichidator judiciar.

Potrivit dispozițiilor art. 107 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței prin încheierea prin care se decide intrarea în faliment, judecătorul sindic dispune dizolvarea societății debitoare și ridicarea dreptului de administrare al debitoarei, conducerea activității acesteia revenind lichidatorului, conform art. 25 din aceeași lege.

Prin urmare, societatea aflată în insolvență, pierzându-și dreptul de administrare, ea își pierde și capacitatea procesuală în instanță, în toate litigiile putând fi reprezentată numai de către lichidator.

Se reține că, prin cererea transmisă la 28 mai 2020, G. - lichidatorul judiciar al recurentei-reclamante S.C. A. S.A. - a precizat că înțelege să renunțe la judecata recursului formulat în cauză.

Principiul disponibilității, specific procesului civil, este consacrat de art. 9, precum și de art. 22 alin. (6) C. proc. civ. și constă în faptul că părțile pot determina nu numai existența procesului, respectiv declanșarea acestuia și libertatea de a-i pune capăt, dar și stabili cadrul procesual.

Așadar, principiul disponibilității cuprinde și posibilitatea părților de a efectua acte de dispoziție, acestea fiind desistarea (renunțarea reclamantului), achiesarea și tranzacția judiciară.

Dispozițiile art. 404 alin. (2) C. proc. civ. stipulează că renunțarea la calea de atac se poate face și ulterior pronunțării, chiar și după declararea căii de atac, prin prezentarea părții înaintea președintelui instanței sau a persoanei desemnate de acesta ori, după caz, prin înscris autentic care se va depune la grefa instanței, atât timp cât dosarul nu a fost înaintat la instanța competentă, dispozițiile alin. (1) aplicându-se în mod corespunzător.

Totodată, prevederile art. 463 alin. (1) C. proc. civ. stabilesc că achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre.

Manifestarea expresă de voință a părții reglementată de art. 404 C. proc. civ. se caracterizează prin aceea că partea care a pierdut procesul, în primă instanță sau în apel, renunță la dreptul de a exercita calea de atac, apelul sau, după caz, recursul, împotriva hotărârii respective ori dacă a formulat deja o cale de atac, o retrage.

Din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 404 alin. (2) C. proc. civ., rezultă că achiesarea la hotărârea atacată poate avea loc și ulterior exercitării căii de atac, după trimiterea dosarului la instanța superioară, în cursul judecării căii de atac partea putând oricând să se desisteze de continuarea judecății în calea de atac, ordinară sau extraordinară, caz în care se va face aplicarea art. 463 C. proc. civ., întrucât partea înțelege să-și retragă calea de atac.

În cauza de față, manifestarea de voință a recurentei, în sensul că nu se mai susține calea de atac promovată de administratorul special al societății anterior intrării în faliment prin procedura generală a debitorului S.C. A. S.A., dizolvării societății debitoare și ridicării dreptului de administrare, a fost exprimată expres de către reprezentantul legal al societății, respectiv de către lichidatorul judiciar G., fiind un act de dispoziție care nu este supus cenzurii instanței.

Pentru rațiunile înfățișate, Înalta Curte, în temeiul art. 463 alin. (1) C. proc. civ., cu respectarea principiului disponibilității părților în procesul civil, urmează să ia act de achiesarea recurentei-reclamante S.C. A. S.A. prin lichidator judiciar G. la decizia civilă nr. 1713 din 24 septembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de achiesarea recurentei-reclamante S.C. A. S.A. prin lichidator judiciar G. la decizia civilă nr. 1713 din 24 septembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2020.