ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1757/2020

Ședința publică din data de 29 septembrie 2020

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, sub număr de dosar x/2013, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să îl oblige la suportarea pasivului debitoarei S.C. C. S.R.L..

In drept, au fost invocate dispozițiile art. 138 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.

Prin sentința civilă nr. 313 din 23 ianuarie 2018 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2013, judecătorul sindic a respins cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B..

Împotriva acestei sentințe, reclamanta C. S.R.L. prin lichidator judiciar A. a declarat apel, care, prin decizia civilă nr. 2157 din 31 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a fost respins ca nefondat.

La 10 ianuarie 2019, reclamanta C. S.R.L. prin lichidator judiciar A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 2157 din 31 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Recurenta-reclamantă C. S.R.L. prin lichidator judiciar A. se raportează, prin motivele de nelegalitate invocate, la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care prevăd că hotărârea poate fi casată când aceasta a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În susținerea recursului, recurenta-reclamantă a arătat că prin hotărârea intermediară nr. 4975 din data de 14.05.2014 a Tribunalului București, secția a VII-a civilă, s-a dispus față de debitoare intrarea în faliment prin procedura simplificata, prevăzuta de Legea nr. 85/2006, iar pârâtul a avut calitatea de administrator statutar al societății debitoare.

S-a mai arătat că, în conformitate cu dispozițiile art. 59 din Legea nr. 85/2006, lichidatorul judiciar a întocmit raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitoarei, iar acesta a fost publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 16799 din data de 24.09.2014.

Din cuprinsul raportului sus-menționat, ca urmare a analizării documentelor puse la dispoziție de reprezentantul societății debitoare, lichidatorul judiciar a identificat motive care se circumscriu prevederilor articolului 138 lit. a) si c) din Legea nr. 85/2006, s-a mai precizat.

Recurenta-reclamantă a susținut că, în calitatea sa de administrator al debitoarei, pârâtul nu a întreprins nici un fel de măsuri în vederea recuperării creanțelor, lăsând să curgă termenul de prescripție, faptă ce se încadrează în cazul reglementat de art. 138 lit. a) din Legea 85/2006, sens în care detaliază modul defectuos în care acesta și-a îndeplinit atribuțiile.

Pentru aceste motive, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și admiterea acțiunii formulată în temeiul art. 138 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.

Intimatul-pârât B. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, având în vedere obiectul litigiului pendinte, respectiv angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere, conform art. 138 din Legea nr. 85/2006, precum și competența specială acordată judecătorului sindic, potrivit art. 11 lit. g) și calea de atac prevăzută de art. 12 din aceeași lege.

Totodată, a invocat excepția nulității recursului, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ., susținând neîncadrarea acestuia în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.,.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 28 aprilie 2020 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către părți, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților, iar niciuna dinte părți nu a depus punct de vedere.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilității în principiu a recursului la 29 septembrie 2020.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea prezentei căi extraordinare de atac, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Obiectul litigiului îl reprezintă o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 138 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.

Astfel, având în vedere că acțiunea a fost întemeiată pe Legea nr. 85/2006, fiind soluționată în primă instanță de judecătorul-sindic, în condițiile reglementate de legea insolvenței, devin aplicabile dispozițiile din această materie, inclusiv cele din materia căilor de atac prevăzute la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 și art. 12 alin. (1) din aceeași lege.

Conform art. 8 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței curtea de apel va fi instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic, iar potrivit tezei a doua a aceluiași articol hotărârile curții de apel sunt definitive.

Totodată, potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, astfel cum a fost modificat prin punctul 3 din Lege nr. 76/2012:

"Hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii și pot fi atacate, separat, numai cu apel".

Dispozițiile art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. prevăd că nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile în primă instanță sunt supuse numai apelului.

Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs, iar conform alin. (2) al aceluiași articol "hotărârile prevăzute de alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării".

Conform principiului legalității căilor de atac consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei ".

Legalitatea căilor de atac înseamnă că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Prin urmare, în considerarea obiectului cererii de chemare în judecată, decizia recurată în cauză are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât aceasta nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., fiind operant principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta C. S.R.L. prin lichidator judiciar A.. împotriva deciziei civile nr. 2157 din 31 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2020.