ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1652/2020

Ședința publică din data de 23 septembrie 2020

Deliberând asupra cererii de revizuire de față, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1300 din 25 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2007, s-a respins cererea de antrenare a răspunderii materiale formulată de reclamanta A., în calitate de lichidator al debitoarei S.C. B. S.R.L., împotriva pârâtului C..

Împotriva sentinței nr. 1300 din 25 septembrie 2013 pronunțate de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2007 a declarat recurs A. lichidator al debitoarei S.C. B. S.R.L. la data de 29.10.2013, criticând-o pentru nelegalitate.

Prin decizia nr. 150/2014 din 13 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2007, s-a admis recursul declarat de A. lichidator al debitoarei S.C. B. S.R.L. împotriva sentinței nr. 1300 din 25 septembrie 2013 pronunțate de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2007, s-a modificat sentința nr. 1300 din 25 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2007 și s-a antrenat răspunderea intimatului pârât C. pentru pasivul neacoperit al debitoarei S.C. B. S.R.L.

Împotriva deciziei nr. 150/2014 din 13 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2007 a formulat cerere de revizuire D., solicitând admiterea cererii de revizuire și pe fond, anularea hotărârii și, pe cale de consecință, respingerea cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale, ca neîntemeiată, cu obligarea lichidatorului A. al debitoarei S.C. B. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, arată că la data de 26.06.2015, DGRFP Craiova a emis decizia nr. CRR DGR 10004.

Prin decizia nr. 1136/17.12.2015 DGRFP Craiova a respins contestația formulată de B. S.R.L. și de D. ca neîntemeiată.

Împotriva deciziei nr. 1136/2015, defunctul C. a formulat contestație în anulare la Curtea de Apel Craiova, contestația fiind înregistrată sub nr. x/2016.

Prin sentința nr. 521/2016 din 28.11.2016, Curtea de Apel Craiova a admis contestația formulată de C. și a dispus, anularea deciziei de impunere nr. x/02.02.2005 și raportul de inspecție fiscală nr. x din 31.01.2015, încheiat de DGFP Gorj.

Sentința a rămas definitivă la data de 16.10.2019, prin hotărârea nr. 4775/2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2016.

S-a constatat că suma pentru care a fost antrenată răspunderea patrimonială a defunctului C. nu mai există, întrucât procedura generală a insolvenței a fost deschisă ca urmare a admiterii cererii de creanță a creditorului Administrația Finanțelor Publice Tg-Jiu, pentru o crență în valoare de 1.750.715 RON ulterior, creanța fiind cuantificată la valoarea de 1.798.457 RON.

Revizuenta mai arată că dispzițiile art. 322 pct. 5 au în vedere ipoteza în care la data pronunțării hotărârii atacate, instanța nu a avut în vedere anumite înscrisuri care existau la acel moment, deoarece nu au putut fi înfățișate de părți din motive independente de voința acestora, înscrisuri care, în mod vădit, erau de natură a schimba soluția dată.

Mai arată că, în cauză, S.C. B. S.R.L. a formulat contestație împotriva deciziei de impunere din 02.02.2005, care a fost înregistrată la Direcția Generala a Finanțelor Județene Gorj sub nr. 6916 (înregistrată la DGRFP sub nr. x/17.02.2015), fiind respectate dispozițiile Legii nr. 554/2004.

Așadar, s-a constatat că procedura de contestare a deciziei de impunere x/02.02.2005 a fost înainte de pronunțarea hotărârii de antrenare a răspunderii, și din cauze neimputabile defunctului C. și a fost soluționată definitiv la data de 16.10.2019, la aproximativ 5 ani după pronunțarea hotărârii de impunere.

Având în vedere că prin sentința nr. 521/2016 pronunțată în dosarul nr. x/2016 de Curtea de Apel Craiova, rămasă definitivă prin decizia nr. 4775/2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2016, s-a anulat decizia de impunere nr. x/02.02.2005, revizuenta apreciază că, în cauză sunt incidente și dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în sensul că există decizii potrivnice, respectiv o decizie care constată existența unei datorii către ANAF, iar altă decizie anulează această pretinsă datorie.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe disp. art. 509 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Pe rolul Curții de Apel Craiova cererea de revizuire a fost înregistrată sub nr. x/2019.

Prin încheierea de ședință din 18.06.2020, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect revizuire întemeiat pe dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (corect art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865) și constituirea unui nou dosar cu acest obiect, respectiv dosarul nr. x/2020.

Prin decizia nr. 264/2020 din 21 iulie 2020, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865, formulată de D., împotriva deciziei nr. 150/13.03.2014, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2007, în contradictoriu cu intimatul A., lichidatorul debitoarei S.C. B. S.R.L. și intimata DGRFP CRAIOVA-ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE GORJ, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă .

Cererea de revizuire a fost înregistrată la 29 iulie 2020 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub număr de dosar x/2020

La termenul de judecată din 23 septembrie 2020, Înalta Curte, cu prioritate, a pus în discuție condiția de admisibilitate a revizuirii și a reținut cauza în pronunțare asupra acestui aspect.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată inadmisibilitatea cererii de revizuire, pentru următoarele considerente:

Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

Motivul de revizuire invocat și precizat de revizuentă în susținerea cererii vizează dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

Conform acestor prevederi, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere:

"dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate".

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 327 alin. (1) din C. proc. civ., dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, în cazul hotărârilor definitive potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre.

Rezultă că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă atunci când hotărârea a cărei anulare se solicită a nesocotit puterea de lucru judecat a unei alte hotărâri, ceea ce presupune ca hotărârea care se solicită a fi anulată, să fie ulterioară celei a cărei putere de lucru judecat se pretinde că o încalcă.

Rațiunea reglementării acestui motiv de revizuire o constituie necesitatea înlăturării încălcării principiului autorității de lucru judecat și conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri pronunțate cu încălcarea acestui principiu.

Se impune precizarea faptului că instanța competentă să se pronunțe asupra cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor contradictorii, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii de lucru judecat, și, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri pronunțate.

De altfel, unul din elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că o soluție definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată (Cauza Brumărescu contra României, paragraful 61).

În speță, revizuenta a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., anularea deciziei nr. 150/2014 din 13 martie 2014 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2007, situație în care cererea de revizuire este inadmisibilă, având în vedere că hotărârile pretins potrivnice celei atacate (sentința nr. 521/2016 din 28 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin Decizia nr. 4775/2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) au fost pronunțate ulterior acesteia, neputând fi astfel îndeplinită condiția încălcării principiului puterii de lucru judecat de către hotărârea atacată, câtă vreme hotărârile pretins potrivnice acestora nici nu existau.

O cerere de revizuire, care tinde la anularea primei hotărâri (cum este situație de față), iar nu a celei de a doua, este inadmisibilă.

Sub acest aspect, este lipsită de relevanță data pornirii proceselor în care s-au pronunțat hotărârile ulterioare, ceea ce are relevanță fiind data rămânerii definitive, căci numai prin raportare la această dată se pune problema încălcării autorității de lucru judecat.

Prin urmare, pretinsa contrarietate de hotărâri nu se putea înlătura, în conformitate cu prevederile textului legal invocat, decât prin anularea celei de a doua hotărâri, favorabilă însă revizuientei, cerere care nu a fost formulată în cauză și care, la cererea acestei părți ar fi putut fi privită ca lipsită de interes.

Pentru rațiunile înfățișate, în temeiul art. 322 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge cererea de revizuire întemeiată în drept pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta D. împotriva deciziei nr. 150/2014 din 13 martie 2014 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2007.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2020.