ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3810/2018

Ședința publică din data de 2 octombrie 2018

Asupra contestație în anulare, a constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Ilfov, secția Civilă la data de 3 aprilie 2013, sub dosar nr. x/2012, reclamantul A. IPURL, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. B. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții C., D. și E. a solicitat obligarea acestora la plata pasivului rămas neacoperit în sumă de 274.881 RON.

Prin sentința civilă nr. 1903 din 23 mai 2014 pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă în dosarul nr. x/2012 a fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul E..

Au fost admise acțiunile conexe formulată de reclamanții S.C. B. S.R.L. prin lichidator judiciar A. IPURL și Direcția Generală Regională a Finanțelor Ilfov, fiind obligați pârâții C., D. și E., în solidar, la plata sumei de 274.881 RON, reprezentând pasivul debitoarei S.C. B. S.R.L..

Împotriva sentinței civile nr. 1903 din 23 mai 2014, pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă, pârâții C. și D. au formulat cereri de apel, calificate ca fiind cereri de recurs, potrivit încheierii de ședință din 17 decembrie 2014.

Prin decizia civilă nr. 2038 din 17 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2012, a fost respins ca tardiv formulat recursul declarat de pârâtul C. împotriva sentinței civile nr. 1903 din 23 mai 2014, pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă.

A fost respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul D. împotriva aceleiași sentințe.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a civilă la data de 3 ianuarie 2018, revizuenții D. și C., reprezentați prin F. au formulat cerere de revizuire împotriva sentinței civile nr. 1903 din 23 mai 2014 pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă în dosarul nr. x/2012 și a deciziei civile nr. 2038 din 17 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2012, întemeiată pe dispozițiile art. 322 C. proc. civ.

Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, prin încheierea din 9 martie 2018 a dispus, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării cererii de revizuire formulate de revizuenții D. și C., ambii prin reprezentant F. împotriva sentinței civile nr. 1903 din 23 mai 2014 pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă în dosarul nr. x/2012 și a deciziei civile nr. 2038 din 17 decembrie 2014 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2012, în contradictoriu cu intimații S.C. B. S.R.L. - prin lichidator judiciar A. IPURL, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, în Reprezentarea Administrației Județene a Finanțelor Publice Ilfov și E., pentru lipsa părților.

Împotriva acestei încheieri, recurentul C. prin reprezentant legal F. a formulat cerere de recurs, la data de 26 martie 2018.

Prin decizia nr. 1669 din 10 mai 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a constatat nulitatea cererii de recurs formulate de recurentul-contestator C., prin reprezentant legal F. împotriva încheierii din 9 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

La data de 2 iulie 2018, contestatorul D. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 1669 din 10 mai 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

În temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte, deliberând cu prioritate asupra chestiunii timbrajului și analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să anuleze contestația în anulare ca netimbrată, în considerarea următoarelor argumente:

Pentru termenul de astăzi, contestatorul D. a fost citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum 10 RON și 0,3 RON timbru judiciar, conform dispozițiilor art. 3 lit. g) din Legea nr. 146/1997, dovada îndeplinirii procedurii de citare aflându-se la dosar, obligație pe care, în mod nejustificat, partea nu și-a îndeplinit-o.

Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 146/1997 cu referire la art. 20 alin. (1) și (2) din aceeași lege, taxele de timbru se achită și se depun anticipat sau până la termenul de judecată stabilit de instanță.

Potrivit prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 35 alin. (1) și (5) din Normele metodologice de aplicare a legii, în cazul în care, partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea va fi anulată ca netimbrată sau insuficient timbrată, după caz.

Constatând că cererea nu a fost timbrat anticipat și nici până la termenul stabilit, respectiv 2 octombrie 2018, pentru când procedura de citare a fost legal îndeplinită și reținând că în cauză nu operează scutirea legală de obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (1) și (5) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, aprobate prin Ordinul nr. 760/C/1999 al Ministrului Justiției și să anuleze ca netimbrată contestația în anulare formulată de contestatorul D..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrată contestația în anulare formulată de contestatorul D. împotriva deciziei nr. 1669 din 10 mai 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 octombrie 2018.