ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1669/2018

Ședința publică din data de 10 mai 2018

Asupra cererii de recurs, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secția Civilă la data de 3 aprilie 2013, sub dosar nr. x/2012, reclamantul A. IPURL, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. B. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții C., D. și E. a solicitat obligarea acestora la plata pasivului rămas neacoperit în sumă de 274.881 RON.

Prin sentința civilă nr. 1903 din 23 mai 2014, pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă în dosarul nr. x/2012 a fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul E..

Au fost admise acțiunile conexe formulată de reclamanții S.C. B. S.R.L. - prin lichidator judiciar A. IPURL și Direcția Generală Regională a Finanțelor Ilfov, fiind obligați pârâții C., D. și E., în solidar, la plata sumei de 274.881 RON, reprezentând pasivului debitoarei S.C. B. S.R.L..

Împotriva sentinței civile nr. 1903 din 23 mai 2014, pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă, pârâții C. și D. au formulat cereri de apel, calificate ca fiind cereri de recurs, potrivit încheierii de ședință din 17 decembrie 2014.

Prin decizia civilă nr. 2038 din 17 decembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2012 a fost respins ca tardiv formulat recursul declarat de pârâtul C. împotriva sentinței civile nr. 1903 din 23 mai 2014, pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă.

A fost respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul D. împotriva aceleiași sentințe.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a civilă la data de 3 ianuarie 2018, revizuenții D. și C., reprezentați prin F. au formulat cerere de revizuire împotriva sentinței civile nr. 1903 din 23 mai 2014 pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă în dosarul nr. x/2012 și a deciziei civile nr. 2038 din 17 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2012, întemeiată pe dispozițiile art. 322 C. proc. civ.

Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, prin încheierea din 9 martie 2018 a dispus, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării cererii de revizuire formulate de revizuenții D. și C., ambii prin reprezentant F. împotriva sentinței civile nr. 1903 din 23 mai 2014 pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă în dosarul nr. x/2012 și a deciziei civile nr. 2038 din 17 decembrie 2014 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2012, în contradictoriu cu intimații S.C. B. S.R.L. - prin lichidator judiciar A. IPURL, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, în Reprezentarea Administrației Județene a Finanțelor Publice Ilfov și E., pentru lipsa părților.

Împotriva acestei încheieri, recurentul C. prin reprezentant legal F. a formulat cerere de recurs la data de 26 martie 2018, precizând că motivele de recurs vor fi depuse la termenul de judecată.

La termenul de astăzi, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția nulității recursului, asupra căreia, în temeiul art. 137 alin. (1) raportat la art. 298, cu aplicarea art. 316 C. proc. civ., reține următoarele:

Conform dispozițiilor art. 244 alin. (1) C. proc. civ. "Asupra suspendării judecării procesului, instanța se va pronunța prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepția celor pronunțate în recurs. (2) Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât și împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului".

Astfel, încheierea din 9 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă este o hotărâre ce poate fi atacată cu recurs, potrivit dispozițiilor evocate.

Potrivit art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.

În speță, recurentul C. nu a formulat motive de critică împotriva încheierii atacate, limitându-se să menționeze în cererea de recurs, depusă la data de 26 martie 2018, că motivele de recurs vor fi depuse la termenul de judecată. Motivele recursului au fost depuse la dosar la data de 10 mai 2018, după împlinirea termenului prevăzut de dispozițiile evocate.

Potrivit art. 306 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. (2), respectiv a motivelor de ordine publică, care pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părților.

În consecință, constatând că recurentul C. nu s-a conformat obligației prevăzută de dispozițiile art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică, care să ducă la aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ., va aplica cererii de recurs sancțiunea nulității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea cererii de recurs declarată de recurentul-contestator C., prin reprezentant legal F. împotriva încheierii din 9 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 mai 2018.