ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1800/2017

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 26.11.2015 pe rolul Tribunalului București, secția a VII-a civilă, reclamanta S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar B., a chemat în judecată pe pârâtul C., solicitând, în temeiul art. 169 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2014, obligarea acestuia să suporte pasivul neacoperit al debitoarei, în cuantum de 188.685 RON.

Prin sentința civilă nr. 3292/12.05.2016, Tribunalul București, secția a VII-a civilă a admis cererea de chemare în judecată și a obligat pârâtul la suportarea pasivului S.C. A. S.R.L., în valoare de 188.685 RON.

Împotriva sentinței sus-menționate, a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 1622/18.10.2016, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a admis excepția tardivității și, în consecință, a respins apelul, ca tardiv.

Împotriva acestei decizii, pârâtul a declarat recurs, solicitând casarea sa și trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiași curți de apel.

Cu titlu prealabil, a susținut că, având în vedere că instanța de prim control judiciar a constatat tardivitatea apelului pornind de la normele generale de procedură, iar nu de la dispozițiile speciale și derogatorii ale Legii nr. 85/2014, aplicând același raționament, decizia atacată este supusă recursului, conform dispozițiilor C. proc. civ. o interpretare contrară ar duce la încălcarea dreptului său la un proces echitabil și la un remediu efectiv.

În motivarea căii de atac, a susținut că instanța de apel a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității; a fost invocat, astfel, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Concretizând, a arătat că instanța de apel a ignorat dispozițiile art. 43 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora termenul de apel este de 7 zile de la data comunicării hotărârii, realizată prin publicare în Buletinul Procedurilor de Insolvență (în continuare, B.P.I.), dacă prin lege nu se prevede altfel, iar citarea apelanților, a administratorului judiciar/lichidatorului judiciar și a intimaților în apel și comunicarea deciziilor pronunțate se fac prin B.P.I., dar și dispozițiile art. 42 alin. (4) și 10 din aceeași lege, conform cărora citarea părților, precum și comunicarea actelor de procedură se efectuează prin publicarea în B.P.I., fiind astfel înlocuită, de la data publicării, citarea, convocarea și notificarea actelor de procedură efectuate individual față de participanții la proces.

În acest context, a subliniat că, potrivit art. 342 din Legea nr. 85/2014, dispozițiile legii speciale se completează cu cele generale ale C. proc. civ., doar în măsura în care acestea nu le contravin; or, prin legea specială au fost prevăzute dispoziții derogatorii cu privire la data de la care curge termenul de apel, astfel că în mod nelegal instanța de apel a făcut aplicarea normelor generale de procedură.

În opinia recurentului, termenul de apel curgea de la momentul publicării sentinței atacate în B.P.I., conform dispozițiilor art. 43 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, aspect pe care instanța de prim control judiciar l-a ignorat, apreciind că poate înlocui dispozițiile din legea specială cu cele generale ale C. proc. civ. și neluând în considerare faptul că hotărârea atacată nu era publicată în B.P.I. nici la momentul judecării apelului.

În continuare, recurentul a reiterat situația de fapt și istoricul litigiului și a prezentat pe larg argumentele pentru care consideră că sentința primei instanțe este netemeinică și nelegală și că, în speță, nu se impune atragerea răspunderii sale patrimoniale, pe de o parte, ca urmare a intervenirii prescripției dreptului material la acțiune, iar, pe de altă parte, pentru neîndeplinirea condițiilor impuse de art. 169 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2014.

La data de 03.05.2017 intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, iar la 17.05.2017 recurentul a răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost redactat și comunicat părților.

La data de 13.10.2017, recurentul a formulat punct de vedere la raport, prin care a solicitat înlăturarea concluziilor raportorului, admiterea în principiu a recursului și apoi, admiterea căii de atac, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei, spre o nouă judecată, instanței de apel.

Analizând recursul, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în noul C. proc. civ., în art. 457.

În speță, recursul are ca obiect decizia civilă nr. 1622/18.10.2016, prin care Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins ca tardiv apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 3292/12.05.2016, prin care judecătorul-sindic a admis cererea lichidatorului S.C. A. S.R.L. și a obligat pârâtul la suportarea pasivului societății, în sumă de 188.685 RON.

Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2018 nu sunt supuse recursului (…) hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

Conform art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, "hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii și pot fi atacate, separat, numai cu apel", iar potrivit art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, "curtea de apel va fi instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic. Hotărârile curții de apel sunt definitive."

Prin urmare, decizia atacată este definitivă, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

În acest context, susținerile recurentului, potrivit cu care calea de atac a recursului i-ar fi deschisă, în condițiile respingerii ca tardiv a apelului, se cuvin a fi înlăturate, ca lipsite de suport legal.

În consecință, pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 rap. la art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, cu aplicarea art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.

Având în vedere că intimata nu a depus la dosar dovada efectuării unor cheltuieli de judecată, astfel cum impun dispozițiile art. 452 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca neîntemeiată cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimată pe calea întâmpinării.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-pârât C. împotriva deciziei civile nr. 1622/18.10.2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Respinge ca neîntemeiată cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimată.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05 decembrie 2017.