ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1865/2020

Ședința publică din data de 7 octombrie 2020

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 5197 din 6 decembrie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de pârâta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 835/2017 din 2 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2013, în contradictoriu cu reclamanta S.C. B. S.R.L.

A casat decizia atacată și a trimis cauza aceleiași instanțe spre rejudecare.

Din partea introductivă a deciziei menționate rezultă, de asemenea, că Înalta Curte a luat act de renunțarea la cererea de intervenție accesorie formulată de domnul C. în interesul recurentei-pârâte S.C. A. S.R.L.

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă sub nr. x/2013*.

Împotriva deciziei civile nr. 5197 din data de 6 decembrie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2013, a formulat cerere de revizuire apelanta-reclamantă S.C. B. S.R.L., cauza fiind înregistrată pe rolul Curți de Casație și Justiție sub numărul de dosar x/2019

În cadrul rejudecării apelurilor declarate de reclamanta S.C. B. S.R.L și de pârâta S.C. A. S.R.L., împotriva sentinței nr. 882 din data de 29 noiembrie 2016 pronunțate de Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2013, trimise spre rejudecare prin decizia nr. 5197 din data de 6 decembrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2013, prin încheierea din 16 aprilie 2019, instanța de apel a suspendat judecata cauzei până la soluționarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a dosarului nr. x/2019

Împotriva încheierii din 16 aprilie 2019 Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, intervenientul C., în calitate de fost administrator al S.C. A. S.R.L., a declarat recurs.

Recurentul a precizat că are interes în formularea cererii de recurs, deoarece a formulat la instanța de recurs cerere de intervenție în interesul S.C. A. S.R.L., cerere care a fost admisă de către înalta Curte de Casație si Justiție.

În opinia recurentului, încheierea de suspendare atacată este nelegală, întrucât cererea de revizuire formulată de către intimata-reclamantă S.C. B. S.R.L. a fost abuzivă și nu avea legătură cu obiectul prezentului dosar, ci a vizat natura obligațiilor asumate de către părți, respectiv împrejurarea dacă înțelegerea părților este un contract cu obligații succesive sau nu.

A precizat că revizuirea ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2019 al Înaltei Curți de Casație și Justiție fost respinsa, magistrații stabilind că este inadmisibilă.

Intimata-reclamantă S.C. B. S.R.L a formulat prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a intervenientului C., precizând că acesta nu are calitate de intervenient accesoriu în dosarul nr. x/2013; excepția nulității cererii de recurs, întrucât cererea de recurs nu este întemeiata pe niciunul dintre motivele de casare indicate limitativ de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. excepția lipsei de interes în promovarea căii de atac, motivat de faptul că dosarul nr. x/2013 a fost repus pe rol, din oficiu, la 26 noiembrie 2019.

În subsidiar, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Recurentul nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin acesta constatându-se că recurentul nu și-a îndeplinit obligația privind achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 RON, datorată conform prevederilor art. 25 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin încheierea din 29 mai 2020, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raportul întocmit în cauză.

La termenul din 7 octombrie 2020, completul de filtru a luat în examinare, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cu prioritate, chestiunea prealabilă a timbrajului, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții.

Recursul declarat de recurentul-intervenient C. împotriva încheierii din 16 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, va fi anulat ca netimbrat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul, potrivit căruia, acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menționat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ.:

"La cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii …".

Conform dispozițiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de către instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

Potrivit prevederilor art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, dacă, până la termenul prevăzut de lege sau stabilit de instanța, reclamantul nu îndeplinește obligația de plată a taxei, instanța va anula cererea sau o va soluționa în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal.

Se constată că prezenta cerere de recurs nu a fost timbrată anticipat, iar recurentul, în mod nejustificat, nu s-a conformat obligației ce-i revenea, deși i s-a pus în vedere să depună la dosar dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 20 RON, stabilită în sarcina sa, conform dispozițiilor art. 25 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

De asemenea, se constată că în cauză nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de obligația timbrării.

Este de amintit că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei acțiuni sau căi de atac, dar și respectarea dispozițiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în fața instanței, aceasta nefiind legal sesizată.

Prin urmare, față de cele ce preced, precum și pentru a da eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii, instanța este obligată a examina cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de lege.

Or, în cauză, aceste cerințe se constată a nu fi îndeplinite, așa încât, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a da eficiență dispozițiilor art. 32, art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și să anuleze, ca netimbrată, cererea de recurs formulată de recurentul-intervenient C. în calitate de fost administrator al S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii din 16 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrată cererea de recurs formulată de recurentul-intervenient C. în calitate de fost administrator al S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii din 16 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2020.