ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1641/2020
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1641/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Ședința publică din data de 22 septembrie 2020
Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Cluj la 17 martie 2017, sub nr. x/2017, creditoarea A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta-debitoare B. S.R.L., deschiderea procedurii insolvenței acesteia și înscrierea sa în tabelul creditorilor cu o creanță ce beneficiază de o cauză de preferință în sumă de 100.240,88 EUR și 6.856,21 RON
De asemenea, a solicitat în baza art. 45 alin. (1) lit. (d) din Legea nr. 85/2014 numirea C.I.I. "C.", în calitate de administrator judiciar al debitoarei.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 70 și următoarele din Legea nr. 85/2014.
La 22 iunie 2017, debitoarea, prin administratorul statutar, a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a semnatarilor cererii de deschidere a procedurii insolvenței, cerere formulată de creditoarea A. S.A.
Prin sentința civilă nr. 1447/2017 din 14 septembrie 2017 pronunțată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Specializat Cluj a admis excepția lipsei calității de reprezentant a semnatarilor cererii de chemare în judecată pentru creditoarea A. S.A., excepție invocată de debitoarea B. S.R.L. și, consecință, a anulat cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de creditoarea A. S.A. în contradictoriu cu debitoarea B. S.R.L., ca urmare a admiterii excepției lipsei calității de reprezentant a semnatarilor cererii.
Împotriva sentinței civile nr. 1447/2017 din 14 septembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj în dosarul nr. x/2017, a formulat apel creditoarea A. S.A., solicitând admiterea apelului, cu consecința anulării hotărârii atacate, în sensul respingerii excepției lipsei calității de reprezentant a semnatarilor cererii de deschidere a procedurii insolvenței formulată de A. S.A. împotriva debitoarei B. S.R.L. și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, în vederea soluționării pe fond a cererii de deschidere a procedurii insolvenței, precum și obligarea debitoarei B. S.R.L., la plata cheltuielilor de judecată.
Prin decizia civilă nr. 63/2018 din 05 februarie 2018, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a Civilă a admis apelul declarat de apelanta A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 1447 pronunțată la data de 14 septembrie 2017 în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Specializat Cluj, pe care o anulează, și în consecință a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe în vederea soluționării pe fond a cererii formulate de creditoarea A. S.A.
Împotriva acestei decizii, la 16 aprilie 2018, debitoarea B. S.R.L. a declarat recurs, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiași instanțe.
În memoriul depus la dosar, recurenta a indicat cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 și 8 C. proc. civ., susținând că decizia nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, precum și faptul că a fost dată cu încălcarea autorității de lucru judecat și cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.
Detaliind, subsumat motivului de nelegalitate statuat la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., autoarea prezentului demers judiciar a susținut că decizia recurată este nemotivată sub aspectul respingerii excepției puterii de lucru judecat a sentinței civile nr. 475/2015 a Tribunalului Specializat Cluj.
Din perspectiva cazului de casare statuat de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., a criticat soluția de respingere a autorității/puterii de lucru judecat a deciziei civile nr. 1409 din 20 septembrie 2017, pronunțată de a Curtea de Apel București și a sentinței civile nr. 475/2015 a Tribunalului Specializat Cluj.
Cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a fost invocat raportat la art. 2016 alin. (2) C. civ. și art. 1455 C. civ.
Cererea de recurs a fost comunicată intimatei-creditoare A. S.A. la 6 iunie 2018, potrivit dovezii aflate la dosarul de recurs.
La 17 iulie 2018, intimata A. S.A., prin reprezentant convențional S.C.A. "D.", a transmis, prin poștă, întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului pentru lipsa timbrajului, precum și excepția inadmisibilității, conform art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. coroborat cu art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.
La 25 iulie 2018, intimata A. S.A. a depus o altă întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, în principal, ca inadmisibil și, în subsidiar, ca nefondat.
Întâmpinările au fost comunicate recurentei cu adresele din 25 iulie 2018 și, respectiv, din 6 august 2018, iar aceasta la 10 august 2018 a formulat răspuns la întâmpinare, în cuprinsul căruia a combătut apărările intimatei și a solicitat suspendarea executării deciziei recurate.
Cererea privind suspendarea executării silite a deciziei civile recurate nr. 63/2018 din 5 februarie 2018 a fost anulată ca netimbrată prin încheierea din 25 septembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a Civilă în dosarul nr. x/2017
Prin rezoluția completului din 22 august 2018, s-a dispus, în baza art. XVII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, coroborat cu art. 493 alin. (2) C. proc. civ., întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.
Constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., prin încheierea din 19 mai 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a dispus comunicarea raportului către părți, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, potrivit prevederilor art. 493 alin. (4) din Cod.
Raportul a fost comunicat părților la 26 mai 2020, 27 mai 2020 și la 28 mai 2020, conform dovezilor de comunicare aflate la dosarul de recurs.
La 05 iunie 2020, recurenta B. S.R.L. și-a exprimat poziția procesuală prin formularea unui punct de vedere cu privire la raport, solicitând instanței să respingă concluziile raportului și, pe cale de consecință, să respingă inadmisibilitatea în principiu a recursului reținută prin raport și să dea eficiență criticilor formulate prin memoriul de recurs.
Prin rezoluția din 21 iulie 2020, Completul de filtru nr. 5 a stabilit termen în vederea examinării recursului, la data de 22 septembrie 2020.
La termenul din 22 septembrie 2020, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare cu privire la excepțiile netimbrării și inadmisibilității recursului, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ.
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepțiile netimbrării și inadmisibilității recursului invocate de intimată prin întâmpinare, Înalta Curte reține următoarele:
Cu privire la excepția netimbrării recursului, Înalta Curte reține că, inițial, cererea de recurs a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, dovada plății regăsindu-se la dosarul de recurs.
Fiind insuficient timbrată, prin adresa comunicată recurentei la 18 mai 2018, Înalta Curte i-a pus în vedere recurentei să mai achite o taxă de timbru în sumă de 100 RON, conform art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013, obligație căreia recurenta s-a conformat, depunând diferența de taxă judiciară de timbru solicitată, conform dovezii aflate la dosar.
Prin urmare, Înalta Curte va respinge excepția netimbrării recursului.
Cu privire la excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".
Așadar, legalitatea căilor de atac presupune că o hotărâre judecătorească este supusă căilor de atac prevăzute de lege, neputând fi folosite alte mijloace procedurale în scopul obținerii reformării sau retractării unei hotărâri judecătorești.
Totodată, legalitatea căilor de atac este, în egală măsură, atât un principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României, republicată, stipulând în sensul că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de normele legale, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii, cât și un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.
Cu referire la litigiul pendinte, Înalta Curte are în vedere faptul că acțiunea introductivă are ca obiect deschiderea procedurii insolvenței debitoarei B. S.R.L. la cererea creditoarei A. S.A. pentru creanțe în sumă de 100.240,88 Eur și 6.856,21 RON, fiind, așadar, un litigiu guvernat de Legea nr. 85/2014.
Potrivit art. 45 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 85/2014, una din principalele atribuții ale judecătorului-sindic constă în pronunțarea motivată a hotărârii de deschidere a procedurii insolvenței și, după caz, de intrare în faliment, atât prin procedura generală, cât și prin procedura simplificată.
Fiind o cerere de competența judecătorului sindic, acțiunea este guvernată inclusiv de dispozițiile procedurale speciale ale Legii nr. 85/2014, astfel încât, vor fi avute în vedere dispozițiile art. 45 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 85/2014, potrivit căruia, judecătorul-sindic pronunță motivat hotărârea de deschidere a procedurii insolvenței și, după caz, de intrare în faliment, atât prin procedura generală, cât și prin procedura simplificată, art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, potrivit căruia, "Hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii și pot fi atacate, separat, numai cu apel", precum și cele prevăzute de art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, în conformitate cu care "Curtea de apel va fi instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic. Hotărârile curții de apel sunt definitive", în forma în vigoare de la data introducerii cererii de deschidere a procedurii insolvenței debitoarei B. S.R.L., respectiv, 17 martie 2017.
Totodată, potrivit art. 342 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, "dispozițiile prezentei legi se completează, în măsura în care nu contravin, cu cele ale C. proc. civ. și ale C. civ.."
Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate, rezultă că hotărârile pronunțate în cauzele prin care se solicită deschiderea procedurii insolvenței sunt supuse numai apelului.
Mai mult, potrivit dispozițiilor art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea 2/2013 cu referire la art. 483 alin. (2), teza finală, din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile în primă instanță sunt supuse numai apelului".
Cum art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 prevede că hotărârile curții de apel sunt definitive, rezultă că decizia instanței de apel este o hotărâre definitivă în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.
Nu în ultimul rând, instanța supremă are în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive … orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs" și că, în baza alin. (2) al aceluiași articol "hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării".
Reținând, așadar, incidența criteriului materiei, din coroborarea dispozițiilor evocate, rezultă că decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță, fiind operant principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse și având în vedere dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimata A. S.A. prin întâmpinare și va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 63/2018 din 5 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția netimbrării recursului, invocată de intimata A. S.A. prin întâmpinare.
Admite excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimata A. S.A. prin întâmpinare.
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 63/2018 din 5 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 septembrie 2020.