ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1950/2020

Ședința publică din data de 14 octombrie 2020

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Specializat Cluj, în data de 7 noiembrie 2017, lichidatorul judiciar A. desemnat să administreze procedura insolvenței DEBITOAREI B. S.R.L., a solicitat instanței angajarea răspunderii pârâților C. și D. și obligarea acestora la plata pasivului debitoarei în sumă de 164.954 RON.

Prin sentința civilă nr. 2075 din 20 decembrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Specializat Cluj, s-a admis cererea formulată de către lichidatorul judiciar A.., desemnat să administreze procedura falimentului debitoarei S.C. B. S.R.L. Au fost obligați pârâții C. și D., să plătească suma de 164.954 RON, pasiv al debitoarei.

Prin decizia civilă nr. 591 din 12 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, a fost respins apelul declarat de apelanții C. și D. împotriva sentinței civile nr. 2075 din 20 decembrie 2017 în dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Specializat Cluj.

Împotriva acestei decizii, pârâții au declarat recurs.

Recurenții-pârâți expun un istoric al litigiului, arătând că au dovedit atât în fața primei instanțe, cât și în fața instanței de apel că toate bunurile societății B. S.R.L. există, fiind sigilate în spațiul închiriat în Cluj-Napoca, str. x.

Totodată, recurenții-pârâți susțin că lichidatorul judiciar al societății B. S.R.L. a refuzat să desigileze depozitul, să inventarieze marfa și să o primească pe bază de proces-verbal, solicitând numai predarea cheilor, astfel că susținerea instanței de apel în sensul că au folosit bunurile societății este nelegală.

Arată, de asemenea, recurenții-pârâți că instanța de apel a avut în vedere exclusiv susținerile lichidatorului judiciar, care nu corespund realității, deoarece nu au refuzat predarea mărfii și nu au semnat procesul-verbal din 02.05.2018, la finalul acestui act făcând mențiune în limba chineză că nu înțeleg conținutul procesului-verbal și că solicită traducerea acestui act în limba chineză.

Recurenții-pârâți mai arată că nu au fost asistați de un traducător în fața instanței de judecată.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost efectuat și comunicat părților, pentru a depune puncte de vedere.

Recurenții-pârâți au depus punct de vedere cu privire la raport.

Prin încheierea din 4 martie 2020 a fost fixat termen la data de 10 iunie 2020, în vederea discutării excepției inadmisibilității recursului.

La 20 mai 2020, recurenții-pârâți au depus note scrise cu privire la excepția inadmisibilității, însoțite de înscrisuri. Au arătat că, în raport de prevederile art. 11 și 17 din Constituție, recursul este admisibil, întrucât nu au beneficiat de un proces echitabil.

La 25 mai 2020 și respectiv 28 mai 2020, recurenții-pârâți au solicitat prezența unui traducător autorizat de limba chineză.

Prin încheierea din 10 iunie 2020, instanța a desemnat prin alegere aleatorie, ca traducător în cauză pe dna. E. și a dispus efectuarea unei adrese către traducător și amânarea cauzei pentru data de 14 octombrie 2020.

La 12 octombrie 2020, recurenții-reclamanți au solicitat amânarea cauzei pentru imposibilitatea de prezentare în contextul pandemiei cu COVID19.

Analizând recursul, Înalta Curte reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în noul C. proc. civ., în art. 457.

În cauză, recursul are ca obiect sentința civilă nr. 2075 din 20 decembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj și decizia civilă nr. 591 din 12 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

În raport de dispozițiile art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

Ca atare, nu poate face obiect al recursului hotărârea pronunțată de prima instanță, respectiv sentința civilă nr. 2075 din 20 decembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj.

De asemenea, potrivit art. 483 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., " (…) nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Conform dipozițiilor art. 8 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, " Hotărârile președintelui tribunalului sau ale judecătorului sindic pot fi atacate de părți numai cu apel, în termen de 7 zile, care se calculează de la comunicare, pentru absenți, și de la pronunțare, pentru cei prezenți", iar art. 43 alin. (1) statuează:" (1) Curtea de apel va fi instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic. Hotărârile curții de apel sunt definitive".

Aceste prevederi se aplică și în cazul cererii de atragere a răspunderii pentru intrarea în insolvență.

Așadar, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce privește anumite categorii de litigii, printre care sunt regăsite și cele vizând litigii care se supun dispozițiilor Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență.

Prin urmare, raportat la dispozițiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Având în vedere cele reținute mai sus, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenții-pârâți D. și C. împotriva sentinței civile nr. 2075 din 20 decembrie 2017, pronunțate de Tribunalul Specializat Cluj și împotriva deciziei civile nr. 591 din 12 noiembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenții-pârâți D. și C. împotriva sentinței civile nr. 2075 din 20 decembrie 2017, pronunțate de Tribunalul Specializat Cluj și împotriva deciziei civile nr. 591 din 12 noiembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 octombrie 2020.