ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1369/2020

Ședința publică din data de 15 iulie 2020

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 20 septembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2015 a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 304 alin. (1) C. proc. civ., formulată de petentul A..

Înalta Curte a reținut că, în ceea ce privește înscrierea în fals împotriva delegației de avocat depusă în cauză, acest înscris nu face parte din categoria celor vizate de dispozițiile art. 301 C. proc. civ., astfel încât nici nu este posibilă înscrierea în fals cu privire la acesta, iar cu privire la sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 304 alin. (1) C. proc. civ. sub aspectul termenului până la care poate fi contestată semnătura, dat fiind temeiul respingerii cererii, a apreciat că aceasta este inadmisibilă, întrucât cererea de înscriere în fals nu a fost respinsă ca tardivă.

Împotriva acestei încheieri, A. a declarat recurs, arătând că motivele recursului urmează a fi redactate ulterior comunicării încheierii recurate.

Prin încheierea din 23 octombrie 2019 s-a dispus suspendarea judecății recursului declarat, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

La 24 februarie 2020, recurentul a depus cerere de repunere a cauzei pe rol și note de ședință.

Prin încheierea din 8 aprilie 2020 s-a constat suspendarea de plin drept a judecății, în temeiul dispozițiilor art. 42 alin. (6) Capitolul V al Anexei nr. 1 la Decretul privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României nr. 195/16.03.2020.

La 15 aprilie 2020 recurentul a formulat o nouă cerere de repunere pe rol.

A fost fixat termen de judecată la 3 iunie 2020, când cauza a fost amânată pentru ședința din 15 iulie 2020, ca urmare a admiterii cererii pentru imposibilitate de prezentare, formulată de recurent.

La termenul din 15 iulie 2020 recurentul a depus motivele cererii de recurs.

La același termen de judecată instanța supremă a invocat excepția nulității recursului, raportat la dispozițiile art. 486 alin. (3), coroborat cu art. 489 alin. (1) C. proc. civ., excepție asupra căreia, pronunțându-se cu prioritate potrivit dispozițiilor art. 494, raportat la art. 482 și la art. 248 alin. (1) C. proc. civ., reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, "Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare."

Față de aceste dispoziții legale, instanța supremă constată că recursul, numit de parte "recurs declarativ", trimis prin e-mail și înregistrat la 20 septembrie 2020 a fost declarat în termenul legal.

În ceea ce privește, însă, motivarea recursului, se constată că aceasta a fost trimisă prin e-mail la 14 iulie 2020, apoi depusă în ședința publică de la 15 iulie 2020.

Articolul 487 alin. (1) C. proc. civ. impune ca motivarea recursului să se facă prin cererea de recurs, afară de cazurile prevăzute de art. 470 alin. (5) din același cod, aplicabile și în recurs.

Conform art. 470 alin. (5) C. proc. civ., "În cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeași durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii."

Așadar în cauză devin aplicabile dispozițiile art. 470 alin. (5) C. proc. civ., întrucât termenul de recurs de 48 de ore, prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 curge de la pronunțarea hotărârii.

Examinarea actelor dosarului nr. x/2015, în care s-a pronunțat încheierea atacată prin prezentul recurs relevă faptul că aceasta i-a fost comunicată recurentului la 25 octombrie 2019, așa cum reiese din dovada aflată la dosarului nr. x/2015, care poartă mențiunea comunicării "încheierii-amânare inițială a pronunțării".

În raport de acest act de procedură, instanța supremă va înlătura susținerea făcută de recurent în ședința de judecată de la 15 iulie 2020 despre formularea motivelor de recurs în termenul legal, având în vedere pe de o parte că s-a realizat comunicarea încheierii recurate la adresa indicată chiar de către recurent în întâmpinarea de la dosarului, iar pe de altă parte că, pentru înlăturarea oricărei neregularități a actului de procedură din perspectiva termenului procedural, recurentul avea la îndemână instituția repunerii în termen, prevăzută de art. 186 C. proc. civ., de care în cauză nu a uzat.

În consecință, termenul în care recurentul avea posibilitatea de a motiva calea de atac exercitată, calculat potrivit art. 181 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. a început să curgă de la ora zero a zilei de 26 octombrie 2019 și s-a împlinit la ora zero a zilei de 28 octombrie 2019, astfel că depunerea motivelor de recurs la 14 iulie 2020 este făcută cu mult peste termenul legal.

Revenind la regularitatea motivării cererii de recurs, se constată că art. 486 alin. (3) C. proc. civ. statuează că "Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Dispozițiile art. 82 alin. (1), art. 83 alin. (3) și ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile", iar art. 489 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)".

Cum sancțiunea nemotivării recursului în termenul legal este nulitatea, raportat la dispozițiile art. 489 alin. (1), coroborat cu art. 486 alin. (3) C. proc. civ., în aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (1) teza a III-a C. proc. civ. Înalta Curte va anula recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 20 septembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2015.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 iulie 2020.