ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 904/2020

Ședința publică din data de 29 mai 2020

Deliberând asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința nr. 317 din 13 martie 2017, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. Rovinari, având ca obiect anularea deciziei nr. 15432/2408/20.07.2016, prin care i-a încetat contractul individual de muncă, conform art. 56 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare; repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei de încetare; obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care trebuia să beneficieze (tichete de masă și bonusuri prevăzute de contractul colectiv de muncă aplicabil), drepturi actualizate cu dobânda penalizatoare conform dispozițiilor O.G. nr. 13/2011.

Prin decizia civilă nr. 3342 din 13 noiembrie 2017, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a respins apelul formulat de către reclamant împotriva sentinței anterior menționate.

Reclamantul A. a solicitat, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., revizuirea deciziei civile nr. 3342 din 13 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă în dosarul nr. x/2016, cererea de revizuire fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția I civilă, sub număr de dosar x/2018

Prin decizia nr. 708/2019 din 12 februarie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a respins cererea de revizuire.

La 25 martie 2019, revizuentul A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 708/2019 din 12 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018.

În argumentarea cererii de recurs, revizuentul a susținut, în esență, că instanța a ignorat dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., lăsând practic cererea de revizuire nesoluționată.

A susținut că omisiunea pronunțării asupra unei excepții de neconstituționalitate și asupra principalului motiv de apel constituie minus petita și nu o greșeală de judecată, aceste aspecte neputând fi soluționate decât prin revizuirea deciziei pronunțate în apel.

A mai arătat că instanța de revizuire nu s-a pronunțat asupra susținerilor revizuentului legate de încălcarea dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, fiind încălcate, în acest mod, dispozițiile art. 3 și art. 4 din C. proc. civ., care impun analizarea cu prioritate a dreptului Uniunii Europene.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 22 noiembrie 2019, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin notele de ședință depuse la 9 ianuarie 2020, recurentul A. a formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ. modificat prin art. XVII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, precum și ale art. 214 din Legea nr. 62/2011.

Prin încheierea din 20 martie 2020, a fost admis în principiu recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 708/2019 din 12 februarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, urmând a se acorda termen în ședință publică pentru discutarea excepției inadmisibilității recursului.

Prin aceeași încheiere, s-a constatat suspendarea judecății de plin drept, în temeiul art. 42 alin. (6) din Capitolul V al Anexei nr. 1 cuprinse în Decretul privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României nr. 195 din 16 martie 2020, publicat în Monitorul Oficial nr. 212 din 16 martie 2020.

S-a dispus formarea dosarului asociat nr. x/2018, având ca obiect cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Prin rezoluția din 13 mai 2020 a fost acordat termen la 29 mai 2020, pentru discutarea repunerii pe rol a cauzei și reluării judecății.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 483 alin. (2) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată și, pe cale de consecință, va respinge recursul ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Reglementarea condițiilor și a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituție și nu încalcă drepturile reglementate ale justițiabililor.

Recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Având în vedere că cererea de revizuire soluționată prin decizia recurată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în speță sunt incidente dispozițiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ., care prevăd faptul că hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită raportat la cele ale art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., modificat prin art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, care stipulează că, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ, respectiv 15 februarie 2013, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflictele de muncă și de asigurări sociale.

Se constată că decizia ce a format obiectul cererii de revizuire (decizia civilă nr. 3342/13 noiembrie 2017 din dosarul nr. x/2016 al Curții de Apel Pitești, secția I civilă) a fost pronunțată în apel în cadrul unui litigiu având ca obiect anulare decizie de concediere și drepturi salariale, fiind incidente prevederile art. 214 din Legea nr. 62/2011, potrivit cărora hotărârile instanței de fond sunt supuse numai apelului.

Așadar, decizia a cărei revizuire se solicită a fost pronunțată de o instanță de apel și, ca atare, este definitivă, nefiind supusă recursului, având în vedere că potrivit art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.:

"sunt hotărâri definitive … orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs".

În considerarea dispozițiilor art. 513 alin. (5) din C. proc. civ., rezultă că și decizia civilă nr. 708/2019 din 12 februarie 2019 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, pronunțată în soluționarea cererii de revizuire formulată de către revizuent, este, la rândul său, definitivă, nefiind susceptibilă a fi atacată cu recurs.

Prin urmare, Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 708/2019 din 12 februarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 708/2019 din 12 februarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 mai 2020.