ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1099/2020

Ședința publică din data de 23 iunie 2020

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 16 februarie 2018 pe rolul Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal, sub număr de dosar x/2014, Lichidator A., în calitate de lichidator judiciar al B. S.R.L., a chemat în judecată pe pârâtul C. solicitând instanței angajarea răspunderii personale a pârâtului, în calitate de asociat al societății falite și obligarea acestuia la plata sumei de 2.066.239 RON reprezentând prejudiciul produs creditorilor prin faptele prevăzute la art. 169 din Legea nr. 85/2014.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 169 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență.

Prin sentința civilă nr. 450 din 5 iulie 2018 a Tribunalului Bacău, judecătorul sindic a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar Lichidator A. al S.C. B. S.R.L. și, în consecință, a obligat pe pârâtul C., la plata sumei de 2.066.239 RON, reprezentând pasivul debitoarei falite.

Împotriva acestei sentințe, pârâtul C. a declarat apel, iar prin decizia civilă nr. 402/2018 din 23 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția tardivității apelului și, în consecință, a fost anulat apelul promovat de pârâtul C..

Pârâtul C. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 402/2018 din 23 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Recurentul-pârât se raportează prin motivele de nelegalitate invocate la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care prevăd că hotărârea poate fi casată când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Bacău.

În argumentarea recursului, susține, în esență, că decizia atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a art. 42 alin. (4) și art. 43 din Legea nr. 85/2014. Astfel, se arată, urmare a încălcării și aplicării greșite a normelor de drept material, instanța a reținut în mod eronat că apelul este tardiv formulat.

Intimatul-reclamant Lichidator A., în calitate de lichidator judiciar al B. S.R.L., a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității, solicitând, în esență, respingerea recursului ca inadmisibil, având în vedere dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. raportat la art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Recurentul-pârât C. a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției inadmisibilității recursului.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 11 februarie 2020, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți.

Intimatul-reclamant Lichidator A., în calitate de lichidator judiciar al B. S.R.L. a depus punct de vedere la raport prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.

Înalta Curte, constituită în completul de filtru, luând în examinare cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea căii extraordinare de atac, urmează să respingă recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prezentul litigiu are ca obiect o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 169 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, prin care s-a solicitat instanței angajarea răspunderii personale a recurentului-pârât, în calitate de asociat și fost administrator statutar al debitoarei intimate, pentru suma de 2.066.239 RON, reprezentând prejudiciul produs creditorilor societății falite prin faptele prevăzute la art. 169 din Legea nr. 85/2014.

Conform art. 43 din Legea nr. 85/2014, "curtea de apel va fi instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic", iar potrivit tezei a doua a aceluiași articol "hotărârile curții de apel sunt definitive".

Totodată, potrivit art. 46 din Legea nr. 85/2014 "Hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii și pot fi atacate, separat, numai cu apel".

În virtutea dispozițiilor art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea 2/2013 cu referire la art. 483 alin. (2), teza finală, din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile în primă instanță sunt supuse numai apelului".

De asemenea, se reține că, potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive (…) hotărârile date în apel, fără drept de recurs".

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac astfel cum sunt prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești, regulă cu valoare de principiu constituțional, potrivit art. 129 din Constituție.

Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., să admită excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimată și să respingă ca inadmisibil recursul declarat de pârâtul C. împotriva deciziei nr. 402/2018 din 23 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimată.

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâtul C. împotriva deciziei nr. 402/2018 din 23 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 iunie 2020.