ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2176/2018

Ședința publică din data de 23 mai 2018

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 702 din 10 noiembrie 2016 pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. x/2015, judecătorul sindic a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar C.I.I. A. și a obligat pârâtul B. la plata sumei de 10.780.937 RON reprezentând pasiv rămas neacoperit al debitoarei S.C. C. S.R.L.

Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul sindic a reținut, în esență, că prin raportul privind cauzele și împrejurările care au determinat insolvența societății debitoare s-a concluzionat că administratorul statutar se face vinovat de starea de insolvență. Apreciind că sunt întrunite elementele răspunderii și că sunt incidente dispozițiile art. 169 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2014 instanța de fond a înlăturat apărările pârâtului, reținând că administratorul în drept este răspunzător de ținerea contabilității societății.

Împotriva acestei sentințe, pârâtul B. a declarat apel care, prin decizia nr. 299 din 14 septembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost respins ca nefondat.

Fără a se raporta la motivele de casare expres reglementate de prevederile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., recurentul-pârât a menționat că declară recurs împotriva deciziei nr. 299 din 14 septembrie 2017, menționând că motivele le va prezenta în fața instanței de judecată la primul termen ce va fi acordat în cauză.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 28 februarie 2018, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Părțile nu au formulat puncte de vedere la raportul întocmit în cauză.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Reglementarea condițiilor și a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituție și nu încalcă drepturile reglementate ale justițiabililor.

Este de necontestat că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile în primă instanță sunt supuse numai apelului.

Prezentul litigiu are ca obiect o acțiune prin care s-a solicitat aplicarea procedurii insolvenței reglementată de Legea nr. 85/2014 - angajare răspundere patrimonială în cadrul procedurii insolvenței, conform art. 169 din Legea nr. 85/2014.

Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.:

"sunt hotărâri definitive … orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs", iar conform alin. (2) al aceluiași articol:

"hotărârile prevăzute de alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării".

Conform art. 43 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, curtea de apel va fi instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic, iar potrivit tezei a doua a aceluiași articol hotărârile curții de apel sunt definitive.

Totodată, potrivit art. 46 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență:

"Hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii și pot fi atacate, separat, numai cu apel".

În raport cu dispozițiile legale evocate, se apreciază că decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât hotărârea recurată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speță fiind operant principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

Se impune precizarea faptului că excepția inadmisibilității căii de atac este prioritară excepției nulității recursului, întrucât, pentru a da eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, instanța este obligată a examina căile de atac cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Pentru rațiunile înfățișate, în condițiile în care recursul declarat în cauză nu îndeplinește condițiile de admisibilitate în principiu, la care se referă art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, în raport de prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva deciziei nr. 299 din 14 septembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva deciziei nr. 299 din 14 septembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 mai 2018.