ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 395/2021

Ședința publică din data de 18 februarie 2021

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la 8 aprilie 2020, sub nr. x/2020, contestatorul Ministerul Justiției a solicitat, în contradictoriu cu intimații A., B., C., D., E. și F., suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a contestației la executare; anularea somației emise la 5 mai 2020 și anularea tuturor actelor de executare subsecvente, întocmite de Societatea de Executori Judecătorești "G." în dosarul executare nr. x/2019; încetarea executării silite și întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia.

În drept, a invocat dispozițiile art. 666 alin. (5) pct. 4, ale art. 667 și următ. C. proc. civ. și pe cele ale O.U.G. nr. 71/2009.

Prin cererea completatoare a contestației la executare, în temeiul dispozițiilor art. 668 și art. 888 C. proc. civ., împotriva adresei de reiterare a somației emise la 5 mai 2020, înregistrate la Ministerul Justiției la 11 mai 2020 și comunicate la 17 iulie 2020 de către Societatea de Executori Judecătorești "G." în dosarul de executare nr. 54/E/2020, prin care se solicită virarea în contul Ministerului Finanțelor Publice a sumelor reprezentând dobânzi legale, instituție publică executată din eroare, contestatorul a susținut că nu poate fi titularul obligației de plată a dobânzilor, în raport cu Ministerul Finanțelor Publice, în lipsa unui titlu executoriu cu acest obiect.

Prin sentința nr. 9730 din 23 septembrie 2020, Judecătoria Timișoara a admis excepția necompetenței teritoriale, invocate din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Timișoara a reținut, în esență, că, potrivit art. 714 C. proc. civ., contestația se introduce la instanța de executare, care este definită în art. 651 alin. (1) din același act normativ, ca fiind judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Instanța a reținut că sediul debitorului Ministerul Justiției este în București, str. x, aflat în raza de competență teritorială a Judecătoriei Sectorului 5 București, pe care a considerat-o competentă să judece toate cererile aferente executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. x/2020 al Societății de Executori Judecătorești "G.", inclusiv contestația la executare.

Reținând că prevederile legale care stabilesc competența teritorială exclusivă a instanțelor judecătorești, derogatorie de la dreptul comun, sunt de ordine publică, de strictă interpretare și aplicare, conform art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, ca instanță de executare.

Prin sentința nr. 291 din 18 ianuarie 2021, Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocate din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara. Constatând intervenit conflictul negativ de competență a dispus trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 5 București a reținut dispozițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., pe care contestatorul și-a întemeiat decizia de a adresa contestația la executare Judecătoriei Timișoara, conform cărora, "În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii."

Judecătoria Sectorului 5 București a reținut aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 714 alin. (1) și art. 651 C. proc. civ., precum și, prin analogie, a dispozițiilor art. 112 alin. (1) din același act normativ, conform cărora, în cazul în care cererea privește mai mulți pârâți, aceasta se introduce la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia.

Apreciind că executarea silită are o cauză unică, comună pentru toți debitorii, neputând fi divizată între instanțele în raza cărora își au sediul aceștia, a considerat că instanța care a încuviințat executarea silită a titlului creditorului împotriva tuturor debitorilor, ca și instanță de executare competentă teritorial, este Judecătoria Oradea, aspect ce reiese din încheierea din 25 februarie 2020, pronunțată de această instanță în dosarul nr. x/2020.

În acord cu această interpretare, Judecătoria Sectorului 5 București a menționat unele decizii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a stabilit că revine competența de soluționare a contestațiilor la executare instanțelor care au încuviințat executarea silită, în ipoteza în care debitorii au sedii în diferite circumscripții.

Cu toate acestea, a apreciat, ca excepție de la regula menționată, că, potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ., debitorul are dreptul de a alege o instanță de același grad, aflată în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii, căreia să i se adreseze pentru soluționarea contestației la executare.

Aplicând dispozițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. și reținând că o parte din judecătorii creditori își desfășoară activitatea la Tribunalul Bihor, Judecătoria Sectorului 5 București a stabilit că este competentă să soluționeze cauza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu Curtea de Apel Oradea, în a cărei circumscripție se află Judecătoria Oradea - care ar fi fost competentă, potrivit legii să soluționeze contestația la executare.

Având în vedere că Ministerul Justiției, contestator în cauză, a ales să depusă contestația la executare la Judecătoria Timișoara, Judecătoria Sectorului 5 București a apreciat că aceasta este instanța competentă să soluționeze cauza.

Obiectul litigiului dedus judecății în cauza în care s-a ivit prezentul conflict negativ de competență este reprezentat de contestația la executare formulată de debitorul Ministerul Justiției împotriva actelor de executare întocmite de Societatea de Executori Judecătorești "G." în dosarul executare nr. x/2019, înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la 8 aprilie 2020.

Executarea silită împotriva debitorului Ministerul Justiției, cu sediul în București, str. x, a fost declanșată în dosarul de executare anterior menționat, la solicitarea creditorilor A., B., C., D., E. și F..

Încuviințarea executării silite împotriva debitorului a fost încuviințată prin încheierea nr. 1105 din 25 februarie 2020, pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul nr. x/2020.

Potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., "Contestația se introduce la instanța de executare."

Art. 651 alin. (1) din același act normativ definește instanța de executare ca fiind "judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel (...)", competența acesteia fiind stabilită prin alin. (3) al aceluiași articol, în sensul că "soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."

Din coroborarea prevederilor legale enunțate rezultă că, în cazul contestației la executare, competența teritorială are caracter exclusiv, astfel încât, în cazul încălcării acesteia, sunt aplicabile dispozițiile procedurale care reglementează necompetența de ordine publică, potrivit art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Cum normele de competență ce vizează soluționarea contestației la executare sunt de ordine publică, Înalta Curte constată că instanța de executare competentă să soluționeze contestația la executare, în aplicarea dispozițiilor art. 714 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 651 alin. (1) C. proc. civ., este Judecătoria Sectorului 5 București, aceasta fiind instanța de executare în a cărei rază teritorială se află sediul debitorului Ministerul Justiției.

Împrejurarea că Judecătoria Oradea a pronunțat încheierea de încuviințare a executării silite nr. 1105 din 25 februarie 2020, în dosarul nr. x/2020, în procedura necontencioasă, nu este de natură să atragă competența acestei instanțe în soluționarea contestației la executare, întrucât nu se pune problema alegerii între două instanțe, în egală măsură competente. Emiterea acestei încheieri nu poate atrage, în mod automat, competența aceleiași instanțe pentru soluționarea contestației la executare, neexistând niciun text de lege care să statueze că, odată ce instanța a pronunțat încheierea de încuviințare a executării silite, ea devine competentă să soluționeze inclusiv contestațiile la executare, în condițiile în care se constată existența unei norme de competență pentru soluționarea contestației la executare ca fiind cea de la domiciliul sau sediul debitorului, iar, în cauză, sediul debitorului Ministerul Justiției este în București.

În raport de aspectele expuse, Înalta Curte constată că art. 651 C. proc. civ. impune ca verificarea competenței să se raporteze la sediul debitorului, iar nu la alte repere care excedează condițiilor impuse de această normă.

Din acest motiv nu se poate constata incidența în speță nici a dispozițiilor art. 127 alin. (2) C. proc. civ., dat fiind că instanța competentă să soluționeze prezenta contestație la executare este Judecătoria Sectorului 5 București.

Deși este real că executarea silită a fost declanșată la solicitarea unor creditori, dintre care o parte au calitatea de judecători la Tribunalul Bihor, în speță debitorul obligației puse în executare este Ministerul Justiției, care a formulat contestația la executare cu privire la care s-a ivit conflictul negativ de competență.

Pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 februarie 2021.