ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 290/2021

HOTĂRÂRE

11.02.2021

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 290/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 11 februarie 2021

Asupra conflictului de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș în data de 13.09.2019, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanței recunoașterea sentinței nr. 19/00541/23.08.2019 pronunțată de Tribunalul Regional din Creteil.

Prin sentința civilă nr. 176/30.06.2020, Tribunalul Argeș a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului București.

În motivare, a reținut că în sentința nr. 19/00541/23.08.2019 pronunțată de Tribunalul Regional din Creteil, a cărei recunoaștere se solicită, se menționează că pârâtul își are domiciliul în Franța.

Mai mult, din întâmpinarea depusă în data de 13.11.2029, pârâtul a arătat că, începând cu luna ianuarie 2019, a părăsit Franța, stabilindu-se în Austria, unde a avut un loc de muncă constant, anexat acesteia fiind depuse mai multe înscrisuri eliberate de autoritățile din această țară .

Față de această împrejurare, tribunalul a constatat că nu se poate reține că domiciliul pârâtului este în România, respectiv în comuna Bălilești, jud. Argeș, simpla mențiune a acestuia în cuprinsul cărții de identitate nu este suficientă sub acest aspect, raportat și la dispozițiile art. 91 alin. (3) C. civ., reclamanta având cunoștință că pârâtul nu mai locuiește în fapt în țară.

Tribunalul Argeș a avut în vedere dispozițiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., art. 108 C. proc. civ., art. 1072 C. proc. civ., sens în care, constatând că pârâtul locuiește în străinătate, potrivit celor menționate anterior, tribunalul a constatat că nu poate fi determinată competența de soluționare a litigiului, în sensul art. 1072 alin. (1) C. proc. civ., împrejurare față de care, în conformitate cu alin. (2) al aceluiași articol, a stabilit competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Învestit prin declinare, Tribunalul București a pronunțat sentința nr. 1231 din 12 octombrie 2020, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București, invocată din oficiu.

A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

În motivare, s-a arătat că această competență teritorială a instanței se determină prin raportare la domiciliul pârâtului, calitate pe care o are, în speță, chiar partea care a stat în judecată în cauza soluționată prin hotărârea străină a cărei recunoaștere se solicită, singura care, în mod firesc, ar putea opune reclamantului motive de refuz al recunoașterii, precum cel prevăzut de art. 1096 alin. (3) C. proc. civ. sau de art. 23 din Regulamentul CE 2201/2003.

Tribunalul București a reținut că domiciliul acestui pârât este clar determinat, fiind identificat pe raza jud. Argeș, drept dovadă fiind faptul că pârâtul a fost legal citat la această adresă de pe raza județului Argeș, primind actele de procedură și fiind în măsură să formuleze apărări în fața Tribunalului Argeș.

Împrejurarea că pârâtul a lucrat o perioadă în străinătate sau că a lipsit pentru anumite perioade determinate de la acest domiciliu nu poate avea semnificația unei imposibilități de determinare a competenței teritoriale din perspectiva art. 1099 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât să atragă competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, câtă vreme adresa domiciliului său este cunoscută ca fiind pe raza județului Argeș, pârâtul locuind în mod stabil la această adresă.

Asupra conflictului de față, Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul prezentei cauze îl reprezintă cererea prin care reclamanta A. a solicitat instanței recunoașterea pe teritoriul României a sentinței nr. 19/00541/23.08.2019 pronunțată de Tribunalul Regional din Creteil.

Recunoașterea pe teritoriul României a unei hotărâri străine este o instituție reglementată în dreptul intern prin dispozițiile art. 1095 - 1102 C. proc. civ., în acest demers procesual având calitate procesuală activă partea care se prevalează de respectiva hotărâre, iar calitate procesuală pasivă partea în contradictoriu cu care a fost pronunțată hotărârea a cărei recunoaștere în România se solicită.

Potrivit art. 1099 C. proc. civ. "(1) Cererea de recunoaștere se rezolvă pe cale principală de tribunalul în circumscripția căruia își are domiciliul sau, după caz, sediul cel care a refuzat recunoașterea hotărârii străine. (2) În cazul imposibilității de determinare a tribunalului potrivit alin. (1), competența aparține Tribunalului București".

În conformitate cu textul legal anterior enunțat, competența pentru soluționarea cererii de recunoaștere a hotărârii străine aparține tribunalului în circumscripția căruia se află domiciliul sau, după caz, sediul celui care a refuzat recunoașterea, iar numai în caz de imposibilitate de stabilire a competenței potrivit regulii de mai sus, competența aparține Tribunalului București.

Calitatea de parte care refuză, prin ipoteză, recunoașterea hotărârii aparține pârâtului. În speță, pârâtul B. figurează cu domiciliul în Băilești județul Argeș, astfel cum reiese din copia cărții de identitate a acestuia, aflată la dosarul Tribunalului Argeș, valabilă până în data de 30 iulie 2026. De altfel, acesta și-a indicat domiciliul și prin întâmpinarea depusă la dosar, dosarul Tribunalului Argeș.

Potrivit art. 87 C. civ., domiciliul persoanei este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală, dovada domiciliului făcându-se cu cartea de identitate, în condițiile art. 91 C. civ.

În cauză, pârâtul, prin avocat, a declarat în ședința de judecată din 12 octombrie 2020, că are domiciliul în Băilești județul Argeș, unde locuiește efectiv.

Având în vedere că este posibilă stabilirea instanței competente să soluționeze prezenta cauză în conformitate cu dispozițiile art. 1099 alin. (1) C. proc. civ., în speță nu poate fi atrasă competența teritorială a Tribunalului București, care este una subsidiară, stabilită doar pentru situația în care ar fi imposibilă stabilirea instanței române competente să soluționeze cererea de recunoaștere a hotărârii străine, potrivit primului alineat al textului legal citat.

Pentru aceste considerente, întrucât pârâtul B. figurează cu domiciliul în România, Băilești județul Argeș, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Argeș.