Decizia nr. 2764/2020 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 254/2019 a Tribunalului Olt

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înaintată de Ministerul Justiției - Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară - Serviciul Cooperare Judiciară în materie civilă și comercială Tribunalului Olt, secția I civilă, înregistrată la 6 august 2019, sub nr. x/2019, reclamanta Judecătoria Edineț - Sediul central, din Republica Moldova, a solicitat recunoașterea și încuviințarea executării, pe teritoriul României, a hotărârii din 15 noiembrie 2017, pronunțate de această instanță în dosarul nr. 28-2-3904-30052017, având ca obiect încasarea de la pârâtul A. a taxei de stat.

Hotărârea Tribunalului Olt, secția I civilă Prin sentința nr. 254 din 14 noiembrie 2019, Tribunalul Olt, secția I civilă a admis cererea formulată de reclamanta Judecătoria Edineț - Sediul central, privindu-i pe reclamanta B. și pe pârâtul A., cu privire la recunoașterea și încuviințarea executării, pe teritoriul României, a hotărârii din 15 noiembrie 2017, pronunțate de această instanță în dosarul nr. 28-2-3904-30052017. A dispus recunoașterea și încuviințarea executării, pe teritoriul României a hotărârii anterior menționate.

Hotărârea Curții de Apel Craiova Prin decizia nr. 843 din 27 mai 2020, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei nr. 254 din 14 noiembrie 2019, pronunțate de Tribunalul Olt, secția I civilă, în contradictoriu cu intimații-reclamanți B. și Judecătoria Edineț - Sediul central.

Recursul Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul A., în termenul prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ. Invocând incidența cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susținut, în dezvoltarea motivelor de recurs, că instanța de apel a încălcat principiul rolului activ al judecătorului, potrivit căruia acesta are îndatorirea de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru prevenirea oricărei greșeli și pentru aplicarea corectă a legii, fiind în drept să solicite explicații de la părți și să pună în dezbaterea acestora orice împrejurare de fapt și de drept, chiar dacă nu a fost invocată în cerere. În situația în care instanța de apel ar fi respectat principiul rolului activ al judecătorului, aceasta ar fi constatat că nu au fost îndeplinite condițiile pentru recunoașterea și executarea hotărârii, precum și încălcarea drepturilor recurentului în procesul soluționat prin hotărârea a cărei recunoaștere se solicită. Recurentul a susținut că, în procesul desfășurat în Republica Moldova, nu a fost citat, încălcându-i-se dreptul la apărare. În susținerea motivelor de recurs, recurentul a invocat dispozițiile art. 2, 5, 18, 20, 30 51 și 52 din Tratatul dintre România și Republica Moldova privind asistența juridică în materie civilă și penală, ratificat prin Legea nr. 177/1997.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului Examinând decizia recurată din perspectiva criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele argumente: În cauză, prin recursul formulat, recurentul a criticat decizia Curții de Apel Craiova din perspectiva aplicării nelegale a dispozițiilor legale referitoare la recunoașterea și încuviințarea pe teritoriul României a hotărârilor pronunțate în Republica Moldova, susținând că în procesul care a format obiectul dosarului nr. 28-2-3904-30052017 al Judecătoriei Edineț nu a fost legal citat, această instanță încălcându-i dreptul la apărare prin lipsa de rol activ a judecătorului, care nu a solicitat explicații de la părți și nu a pus în dezbaterea acestora orice împrejurare de fapt și de drept, chiar dacă aceasta nu a fost invocată în cererea dedusă judecății. Critica, subsumată motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este nefondată. Cadrul legislativ prin care este reglementată recunoașterea și executarea pe teritoriul României a hotărârilor judecătorești pronunțate în Republica Moldova este reprezentat de Tratatul dintre România și Republica Moldova privind asistența juridică în materie civilă și penală, ratificat prin Legea nr. 177/1997 (în continuare, Tratatul). Art. 51 al acestui act normativ stipulează condițiile în care hotărârile judecătorești pronunțate pe teritoriul Republicii Moldova pot fi recunoscute în România, printre acestea fiind enumerată și cerința referitoare la înmânarea, persoanei obligate prin hotărâre, care nu a participat la proces, a citației și a actului de sesizare al instanței în timp util și în conformitate cu legea. De asemenea, dispozițiile art. 52 din Tratat reglementează condițiile formale pe care trebuie să le îndeplinească cererea de recunoaștere și de încuviințare a hotărârilor, impunându-se atașarea la aceasta a textului complet al hotărârii, al unei adeverințe din care să reiasă că hotărârea a rămas definitivă și este susceptibilă de executare, precum și a înscrisurilor originale sau a copiilor certificate de pe acestea din care să rezulte că persoanei obligate prin hotărâre, care nu a luat parte la proces, i s-a înmânat, cel puțin o dată, la timp și în forma cuvenită, citația. Astfel cum corect a constatat instanța de apel, în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 51 din Tratat, pentru recunoașterea și încuviințarea executării pe teritoriul României a hotărârii din 15 noiembrie 2017, pronunțate de Judecătoria Edineț - Sediul central, din Republica Moldova, în dosarul nr. 28-2-3904-30052017, având ca obiect încasarea pensiei de întreținere pentru copiii minori, privindu-i pe reclamanta B. și pe pârâtul A.. Înalta Curte constată că, în scopul dovedirii îndeplinirii cerințelor prevăzute de dispozițiile legale mai sus menționate, anexată cererii de învestire a Tribunalului Olt, petentul Ministerul Justiției - Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară - Serviciul Cooperare Judiciară în materie civilă și comercială a depus adeverința nr. x/13.05.2019, emisă de Judecătoria Edineț, din care rezultă că recurentul a fost legal citat în fața acestei instanțe, în procesul în care a fost pronunțată hotărârea a cărei recunoaștere se solicită. De asemenea, în aplicarea normelor legale mai sus menționate, atașate cererii de învestire a instanței, au fost depuse, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, dovezile de citare a recurentului pentru termenele de judecată stabilite în dosarul nr. 28-2-3904-30052017 al Judecătoriei Edineț (citat la domiciliul său din România, comuna Radomirești, str. x, jud. Olt), precum și dovezile de primire a actelor procedurale, care poartă semnătura olografă a acestuia. Aceste înscrisuri au fost apreciate în mod judicios de către instanța de apel ca fiind concludente, din perspectiva îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 51 și 52 din Tratat, atestând, contrar susținerilor recurentului, dovada legalei sale citări în procesul în care a fost pronunțată hotărârea a cărei recunoaștere se solicită, în forma prescrisă de lege, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Criticile recurentului ce vizează încălcarea dreptului său la apărare și lipsa de rol activ a judecătorului în aflarea adevărului nu pot fi analizate în procedura recunoașterii hotărârilor străine, în raport de dispozițiile art. 1.098 C. proc. civ., conform cărora "Cu excepția verificării condițiilor prevăzute de la art. 1.096 și 1.097" - "Condițiile recunoașterii" și "Motivele de refuz ale recunoașterii" - "instanța română nu poate proceda la examinarea în fond a hotărârii străine și nici la modificarea ei". Cu alte cuvinte, instanța învestită cu soluționarea cererii de recunoaștere a unei hotărâri străine examinează numai îndeplinirea condițiilor prevăzute de Tratat pentru admiterea unei astfel de solicitări. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că instanța de apel a aplicat și interpretat corect dispozițiile art. 51 și 52 din Tratatul bilateral dintre România și Republica Moldova, privind asistența juridică în materie civilă și penală, ratificat prin Legea nr. 177/1997, reține că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de recurent în susținerea recursului. În concluzie, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei nr. 843 din 27 mai 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă. PENTRU ACESTE MOTIVE,