ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2754/2020

Ședința publică din data de 16 decembrie 2020

Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 12 iunie 2017, sub numărul x/2017, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ordinul Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România, anularea Regulamentului electoral adoptat de pârât, prin Hotărârea nr. 36 din 24 noiembrie 2016.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 7 și 8 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Prin sentința civilă nr. 4145 din 06 noiembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a Civilă la data de 03 ianuarie 2018, sub numărul x/2018.

Prin sentința civilă nr. 755 din 29 martie 2018, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Prin sentința civilă nr. 1822 din 11 mai 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a IV-a civilă, reținând, în esență, faptul că actul contestat este un act juridic de drept privat în legătură cu organizarea și funcționarea Ordinului Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România care, nefiind un act administrativ tipic sau asimilat, care nu atrage incidența dispozițiilor de competență speciale instituite prin Legea nr. 554/2004.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a Civilă la data de 11.07.2018, sub numărul x/2018.

Prin sentința civilă nr. 2410 din 23.11.2018, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a respins, ca neîntemeiate, excepțiile inadmisibilității, lipsei de interes și autorității de lucru judecat, invocate de pârât, prin întâmpinare, și a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 120A din 06 februarie 2020, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis apelul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 2410 din 23.11.2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a schimbat sentința apelată, în sensul că a admis, în parte, acțiunea și a dispus anularea parțială a Regulamentului electoral adoptat de Ordinul Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România prin Hotărârea nr. 36/2016; a menținut celelalte mențiuni ale sentinței apelate.

II. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs pârâtul Ordinul Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 26 iunie 2020 și a fost repartizat spre soluționare completului CF x.

Prin încheierea nr. 847 din data de 13 aprilie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins cererea formulată de petentul Ordinul Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România privind suspendarea executării deciziei civile nr. 120A din 06 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2018.

Prin cererea de recurs, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ., pârâtul Ordinul Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, înlăturarea dispozițiilor privitoare la anularea art. 27 alin. (4) din Regulamentul Electoral, aprobat prin Hotărârea Consiliului național nr. 36/2016, respingerea apelului declarat de reclamantă și păstrarea, ca temeinică si legală, a sentinței civile nr. 2410 din 23 noiembrie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV -a civilă.

În argumentarea căii de atac exercitate, pârâtul Ordinul Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România a învederat că, urmare a soluționării conflictului negativ de competență de către secția II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin decizia civilă nr. 1822 din 11 mai 2018, în aplicarea dispozițiilor art. 483 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. civ., și având în vedere că obiectul pricinii nu se circumscrie cazurilor prevăzute de dispozițiile art. 94 lit. a)-j) din C. proc. civ. exceptate de la controlul de legalitate, decizia curții de apel este susceptibilă de recurs, contrar mențiunilor din cuprinsul dispozitivului acesteia.

În argumentarea incidenței motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a arătat următoarele:

Curtea de apel a făcut o greșită aplicare și interpretare a normelor de drept material atunci când a statuat că dispozițiile art. 27 alin. (4) din Regulamentul Electoral, aprobat prin Hotărârea Consiliului național nr. 36/2016 nesocotesc prevederile O.U.G. nr. 144/2008.

Din această perspectivă, decizia tribunalului este una corectă și legală, care în mod just a reținut că dispozițiile art. 27 alin. (4) din Regulamentul Electoral, aprobat prin Hotărârea Consiliului național nr. 36/2016 vizează doar funcția de președinte sau membru al biroului consiliului județean/municipiului București si nu vizează toate funcțiile de conducere.

Potrivit reținerilor curții de apel, membrilor ordinului le este recunoscut dreptul de a alege și de a fi aleși în organele reprezentative, potrivit art. 45 lit. a) din Regulament. De asemenea, instanța a mai reținut că, în egală măsură, în lipsa unor interdicții prevăzute în mod expres de lege, nu apare ca vădit nelegală prevederea unei condiții suplimentare de vechime anterioare într-o altă funcție de conducere pentru alegerea președintelui sau unui membru al biroului consiliului județean/municipiului București.

Or, condițiile prevăzute de art. 27 din Regulamentul electoral în discuție nu au ca efect restrângerea exercitării drepturilor electorale și nici nu constituie o cerință excesivă prin raportare la cerința participării unor candidați cu experiență, care să cunoască istoricul organizației și rațiunile care au stat la baza luării deciziilor, care să asigure continuitatea proiectelor inițiate de organizație, precum și asigurarea unui grad sporit de responsabilitate din partea tuturor candidaților, reprezentativi pentru membrii ale căror interese urmează să le reprezinte.

Din această perspectivă, Ordinul Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România prin activitatea desfășurată, a devenit o organizație cunoscută în societate, cu o strănsă relație de colaborare cu Ministerul Sănătății, cu alte instituții și organizații profesionale, recunoscută pentru activitatea desfășurată, devenind membru în cadrul organismelor internaționale, cum ar fi Consiliul de Asistenți Medicali și Moașe din Marea Britanie, Consiliul European pentru profesia de asistent medical, Organizația Mondială a Sănătății, Rețeaua europenă a organizațiilor de reglementare în profesia de moașă.

Pentru a menține un nivel de competență și pregătire și pentru a îndeplini misiunea, se impune ca reprezentanții săi să fie persoane implicate în activitatea organizației, cu experiență și viziune.

Pentru aceste motive, alegerile desfășurate în luna decembrie 2016 pentru desemnarea organelor de conducere ale filialelor cât și a Ordinului Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România la nivel național, s-au desfășurat în mod legal.

În argumentarea incidenței dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurentul-pârât Ordinul Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România a arătat următoarele:

Cererea de suspendare a deciziei civile nr. 120 din 06 februarie 2020, este motivată de împrejurarea că pe rolul Tribunalului Călărași, există dosarul nr. x/2016, cu termen la 19 mai 2020, care are ca obiect apelul promovat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 607/2017 pronunțată de Judecătoria Călărași.

În cadrul acestui apel, s-a solicitat rejudecarea pricinii ce are ca obiect anularea alegerilor organizate în perioada 8-13 decembrie 2016 de Filiala Călărași a Ordinului Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România pentru desemnarea noilor organe de conducere și excepția de nelegalitate a Regulamentului electoral, adoptat de Ordinul Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România, organizația naționala, prin Hotărârea nr. 36 din 24 noiembrie 2016.

Prin urmare, soluția ce se va pronunța în recursul promovat împotriva deciziei civile nr. 120 din 06 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, va avea o incidență directă în soluționarea apelului ce face obiectul dosarului nr. x/2016, motiv pentru care se impune suspendarea executării deciziei anterior menționate, decizie împotriva căreia a exercitat recurs, în termenul legal, cale de atac admisibilă din perspectiva dispozițiilor art. 483 C. proc. civ., coroborat cu calificarea obiectului cererii de chemare în judecată, dată prin decizia civilă nr. 1822 din 11 mai 2018, pronunțată de secția a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

III. Apărările formulate în cauză.

Cererea de recurs a fost comunicată reclamantei A. la data de 07 iulie 2020, conform dovezii aflate la fila x, care nu a depus întâmpinare

IV. Procedura de filtru.

Învestită cu soluționarea căii de atac, după efectuarea procedurilor de comunicare, reglementate de dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a căii de atac.

Prin raport s-a reținut că partea are deschisă calea de atac a recursului, că recursul este legal timbrat, este formulat în termen legal și îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) și e) din C. proc. civ., sub sancțiunea nulității.

Totodată, s-a reținut că, având în vedere prevederile art. 493 C. proc. civ., completul de filtru va dispune asupra admisibilității în principiu a recursului și va aprecia cu privire la încadrarea criticilor formulate de recurentul-pârât în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Completul de filtru C10, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 07, respectiv 08 octombrie 2020, conform dovezilor aflate la filele x; nicio parte nu a depus punct de vedere la raport.

V. Soluția și considerentele Înaltei Curți:

Examinând admisibilitatea recursului în raport de prevederile art. 493 alin. (5) cu referire la art. 499 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

În cauză, prin decizia civilă nr. 120A din 06 februarie 2020, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis apelul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 2410 din 23.11.2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a schimbat sentința apelată, în sensul că a admis, în parte, acțiunea și a dispus anularea parțială a Regulamentului electoral adoptat de Ordinul Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România prin Hotărârea nr. 36/2016; a menținut celelalte mențiuni ale sentinței apelate.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut, în esență, următoarele:

Art. 2 alin. (2) din Regulamentul electoral privind modalitatea de validare a alegerilor, indiferent de numărul de alegători care participă la vot (cu excepția alegerilor pentru membrii Consiliului Județean/municipiului București), cu privire la care s-a susținut că lipsa cvorumului (număr minim de votanți pentru validare) conduce la abuzul efectuării alegerilor de un număr redus de membri OAMGMAMR, prin raportare la norma de reprezentare de 1 la 100 (conținută în art. 40 al Regulamentului), art. 49 alin. (1) al O.U.G. nr. 144/2008 enunță această normă de reprezentare de 1 la 100 aplicabilă în cadrul Adunării generale județene constituită din reprezentanții aleși ai tuturor asistenților medicali generaliști, moașelor și asistenților medicali cu drept de liberă practică, înscriși în filiala județeană respectivă.

Ca atare, dispoziția art. 2 alin. (2) din Regulament este o aplicare a prevederii cu caracter general. În lipsa unui cvorum indicat de lege, Regulamentul nu trebuie să impună o condiție suplimentară.

În privința conținutului art. 27 al Regulamentului referitor la omisiunea condiției de prezentare de către candidați sau alegători a cazierului judiciar, în mod corect s-a afirmat de către instanța de fond că pot fi completate prevederile Regulamentului electoral cu cele ale legii cadru, O.U.G. nr. 144/2008.

Cât privește condiția impusă de art. 27 alin. (4) din Regulamentul electoral, candidaților la funcția de Președinte sau de membru al Biroului consiliului județean al municipiului București, de a fi deținut pe o perioadă de 4 ani anteriori, calitatea de membru al Consiliului județean/al municipiului București, aceasta reprezintă o veritabilă condiție suplimentară de vechime în funcție, adăugată la lege, în împrejurările în care art. 45 lit. a) din O.U.G. nr. 144/2008 consacră dreptul membrilor OAMGMAMR de a fi aleși în organele reprezentative ale Ordinului (printre care și Președinte sau membru al Biroului consiliului județean/al municipiului București), fără nicio limitare de categorie sau vechime.

În manifestarea drepturilor (electorale), regula este reprezentată de capacitatea de exercițiu, enunțată de lege, iar excepția de incapacitate a exercitării dreptului (prin restrângere sau decădere), nu poate fi stabilită printr-un act inferior legii, astfel cum este Regulamentul electoral în discuție.

Pe de altă parte, limitarea exercițiului dreptului oricărui membru al Ordinului, de a fi ales ca Președinte sau ca membru al Biroului consiliului județean/al municipiului București, poate lua forma unei încălcări a egalității în drepturi a membrilor, fie sub forma discriminării candidatului care nu a deținut anterior o funcție în cadrul Consiliului județean/municipiului București, fie sub forma creării unui privilegiu celui care a avut această învestire, în dauna unui candidat care nu deține vechimea.

O atare restrângere a exercițiului dreptului de a candida nu poate fi efectuată fără o justificare legală și mai ales, nu printr-un act normativ cu forță juridică inferioară legii reprezentate de O.U.G. nr. 144/2008.

Ca atare se impune anularea acestei dispoziții regulamentare.

Atribuirea prin dispozițiile art. 27 alin. (5) din Regulament, către consilierii naționali aflați în funcție la data alegerilor (președinți de filiale județene), a calității de membri de drept ai viitoarelor Adunări generale județene/a Municipiului București, nu reprezintă o îngrădire a drepturilor electorale a vreunui membru la nivelul organizației, ci doar recunoașterea unui beneficiu de participare la Adunările generale a unor membri deja recunoscuți democratic prin alegeri anterioare, fără a fi în dezacord cu celelalte drepturi și obligații ale membrilor, astfel cum sunt enunțate în art. 45-46 din O.U.G. nr. 144/2008.

În privința momentului de la care începe să curgă termenul de contestație împotriva deciziilor Comisiei electorale județene/a Municipiului București, respectiv termenul de 24 de ore de la data emiterii deciziei Comisiei electorale, astfel cum acesta este prevăzut de art. 32 din Regulamentul electoral, dreptul persoanei interesate în realizarea contestației la depunerea candidaturii nu este afectat, întrucât procedura urgentă specifică contextului electoral, permite existența unor termene prescurtate pentru asigurarea soluționării cu celeritate a procedurilor legate de funcționarea organizației profesionale iar persoana interesată în depunerea candidaturii, ia cunoștință pe loc despre admiterea sau respingerea dosarului său, astfel cum se dispune în art. 31 din Regulament, fiind conservat dreptul acesteia la contestație.

Cât privește critica de omisiune a Regulamentului în privința modalității de alegere a Președintelui, fie la nivel de filială sau al Consiliului național, aceasta este nefondată, existând în plan regulamentar o aplicare a prevederilor legale conținute de art. 50 alin. (4), art. 51 alin. (3) și art. 55 alin. (2) din O.U.G. nr. 144/2008.

Nefondată este și critica legată de omisiunea Regulamentului în privința suspendării din funcție de către Consiliul Național al Ordinului, a membrilor care exercită funcții de conducere și care nu-și îndeplinesc cu demnitate responsabilitățile sau se află în stare de incompatibilitate, având în vedere că în atare situație, prevederile poat fi completate cu dispozițiile actului normativ cu forță juridică superioară, reprezentat de art. 56 alin. (3) din O.U.G. nr. 144/2008.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Așadar, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Din examinarea cererii de recurs, Înalta Curte reține că aceasta nu conține argumente care să poată fi circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. invocat, recurenta-pârâtă neaducând în discuție chestiuni legate de existența unor considerente străine de natura pricinii sau contradictorii; de asemenea, Înalta Curte constată că prin criticile formulate nu au fost dezvoltate critici de nelegalitate care ar putea fi încadrate în vreunul din celelalte motive de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, deși invocă incidența motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., în argumentare, recurenta-pârâtă face trimitere la aspectele care au susținut admiterea cererii de suspendare a deciziei recurate, din cuprinsul cărora nu pot fi decelate niciuna dintre tezele vizate de art. menționat, și, în lipsa cărora, instanța de recurs nu poate exercita controlul de legalitate.

Cu referire la aspectele vizând aplicarea și interpretarea greșită de către instanța de apel a normelor de drept material regăsite în cuprinsul O.U.G. nr. 144/2008, Înalta Curte constată că recurentul-pârât nu a formulat critici concrete ale soluției instanței de apel, de care pretinde că este nemulțumit, ci s-a rezumat la a arăta că decizia tribunalului este una corectă și legală, în contextul în care Ordinul Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România, prin activitatea desfășurată, a devenit o organizație (re)cunoscută în lume și societate, "care impune candidaților un anumit nivel de competență și pregătire pentru a îndeplini misiunea."

Simpla susținere referitoare la greșita aplicare și interpretare a prevederilor O.U.G. nr. 144/2008, prin raportare la criteriile pe care, în opinia sa, candidații la funcția de președinte ar trebui să le îndeplinească (persoane implicate în activitatea organizației, cu experiență și viziune), nu se înscrie în motivul de nelegalitate invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., apte pentru declanșarea controlului judiciar de către instanța de recurs, câtă vreme nu se aduc critici punctuale, de nelegalitate, care să combată considerentele avute în vedere de instanța de apel privind existența în cuprinsul art. 27 alin. (4) din Regulament a unei limitări a exercițiului dreptului oricărui membru al Ordinului, de a fi ales ca Președinte sau ca membru al Biroului consiliului județean/al municipiului București,

Cu alte cuvinte, recurentul-pârât, deși a invocat incidența prevederilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ., nu a explicitat în ce constă greșeala instanței care a pronunțat hotărârea atacată din perspectiva aplicării și interpretării greșite a normelor de drept material, raportat la silogismul judiciar avut în vedere de curtea de apel.

În aceste condiții, cum susținerile recurentului-pârât nu constituie veritabile critici, apte de a fi circumscrise motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., și constatând că nu se identifică motive de ordine publică care să poată fi reținute din oficiu în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul declarat de pârâtul Ordinul Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România împotriva deciziei civile nr. 120 A din 6 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâtul Ordinul Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România împotriva deciziei civile nr. 120 A din 6 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 decembrie 2020.