ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2664/2020

Obiectul cererii de chemare în judecată: Prin cererea înregistrată la 16 august 2001 pe rolul Tribunalului Botoșani, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâții S.C. C. S.A. Botoșani, Comuna Albești prin primar, Prefectura județului Botoșani și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând anularea Hotărârii nr. 10 din 18.07.2001 emisă de S.C. C. S.A. Botoșani și obligarea acesteia la restituirea în natură a morii țărănești compuse din 6 camere și utilaje, situată în județul Botoșani. Au solicitat obligarea pârâtei Comuna Albești prin primar să le restituie în natură terenul în suprafață de 1,97 ha, aferent unui imobil compus din 11 camere, situat în același sat și comună, pe care l-au primit în natură. În subsidiar, au solicitat obligarea celorlalți pârâți să le achite despăgubiri bănești reprezentând contravaloarea imobilelor. Urmare a decesului reclamantului A., a fost introdus în cauză singurul moștenitor, B..

Sentința pronunțată de Tribunalul Botoșani: Prin sentința civilă nr. 426 din 27 mai 2004, Tribunalul Botoșani a admis în parte acțiunea formulată de reclamant, a anulat hotărârea nr. 10 din 18 iulie 2001 emisă de S.C. C. S.A. Botoșani. A obligat Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice să acorde reclamantului măsuri reparatorii în echivalent, constând în titluri de valoare nominativă folosite exclusiv în procesul de privatizare, în valoare totală de 180.450.000 RON, reprezentând contravaloarea morii și a 50 ari teren aferent. A respins acțiunea pentru retrocedarea sau acordarea de despăgubiri pentru terenul în suprafață de 1,97 ha, situat pe raza comunei Albești. A respins acțiunea împotriva pârâților S.C. C. S.A. Botoșani, Prefectura județului Botoșani, Comuna Albești prin primar și APAPS București.

Decizii pronunțate în căile de atac: Prin decizia nr. 19 din 19 februarie 2008, Curtea de Apel Suceava a admis apelurile formulate de reclamantul B. și pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Botoșani. A schimbat în parte sentința civilă apelată, în sensul că, menținând dispozițiile de admitere în parte a acțiunii și de anulare a hotărârii nr. 10 din 18 iulie 2001 emisă de S.C. C. S.A. Botoșani, a obligat-o pe aceasta din urmă să restituie în natură imobilul moară țărănească, compus din 6 camere, situată în județul Botoșani. A luat act de renunțarea reclamantului la cererea privind restituirea suprafeței de 1,97 ha și, respectiv 0,50 ha teren aferent. A respins ca nefondată acțiunea față de pârâții APAPS București, Statul Român și Prefectura Botoșani, reținând, în esență, că autorul reclamantului D. a avut în proprietate în comuna Albești, o moară țărănească, încadrată în această categorie potrivit expertului, bun ce nu îndeplinea condițiile prevăzute de art. 50 din Legea nr. 119/1948, pentru a fi naționalizată, împrejurare în care s-a reținut că preluarea acestui imobil de către stat s-a făcut fără titlu valabil. S-a conchis că moara situată în județul Botoșani, deținută de pârâta S.C. C. S.A. Botoșani poate fi restituită în natură reclamantului. Prin decizia civilă nr. 9045 din 5 noiembrie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul, a casat decizia recurată și a trimis cauza la aceeași instanță spre rejudecare, reținând că raportul de expertiză efectuat de expert E. și omologat de instanța de apel este nul, în conformitate cu prevederile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., pentru întocmirea sa cu nerespectarea dispozițiilor art. 208 (1) C. proc. civ., iar vătămarea produsă pârâtului-recurent nu poate fi înlăturată decât prin refacerea raportului de expertiză, cu citarea părților. Prin decizia nr. 71 din 16 noiembrie 2010, Curtea de Apel Suceava, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis apelul reclamantului B. împotriva sentinței nr. 426 din 27 mai 2004 pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția civilă, în dosarul nr. x/2001. A admis apelul declarat de pârâtul Ministrul Finanțelor Publice Botoșani, împotriva aceleiași sentințe și, în consecință a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a menținut dispozițiile de admitere în parte acțiunii și de anulare a hotărârii nr. 10 din 18 iulie 2001 emisă de S.C. C. S.A. Botoșani. A obligat pârâta S.C. C. S.A. Botoșani să restituie în natură imobilul moară țărănească, compusă din 6 camere, situată în jud. Botoșani. A luat act de renunțarea reclamantului la cererea de restituire a suprafețelor de 1,97 ha și respectiv 0,50 ha teren aferent. A respins, ca nefondată, acțiunea față de pârâții A.P.A.P.S. București, Statul Român și Prefectuara Botoșani. Prin decizia civilă nr. 7712 din 2 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a admis recursul declarat de pârâta S.C. C. S.A. Botoșani împotriva deciziei nr. 71 din 16 noiembrie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pe care a casat-o. În baza art. 36 din Legea nr. 85/2006 a suspendat judecarea apelurilor declarate de reclamantul B. și de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Botoșani împotriva sentinței nr. 426 din 27 mai 2004 a Tribunalului Botoșani, secția civilă și a trimis cauza aceleiași instanțe de apel. Prin decizia nr. 530 din 21 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a fost admisă excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei S.C. C. S.A. Botoșani. A fost anulat în parte apelul declarat de reclamantul B. în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A. Botoșani pentru lipsa capacității procesuale de folosință a pârâtei. A fost admis apelul reclamantului B. în contradictoriu cu ceilalți pârâți. A fost schimbată în parte sentința civilă nr. 426 din 27 mai 2004 a Tribunalului Botoșani în sensul că s-a luat act de renunțarea reclamantului la cererea de restituire a suprafețelor de 1,97 ha și, respectiv de 0,50 ha teren. Au fost păstrate celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare deciziei. A fost respinsă cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată din apel. A fost respins apelul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Botoșani împotriva sentinței civile nr. 426 din 27 mai 2004 a Tribunalului Botoșani, ca nefondat.

Recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Botoșani împotriva deciziei nr. 530 din 21 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă: Recursul a fost înregistrat pe rolul instanței supreme la 9 noiembrie 2020, fiind aleatoriu repartizat spre soluționare completului de judecată nr.

În cuprinsul cererii de recurs, recurentul-pârât a arătat că instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală, fără a avea în vedere modificările legislative survenite imediat după pronunțarea sentinței nr. 426 din 27 mai 2004 de către Tribunalul Botoșani, modificări ce au abrogat dispozițiile legale ce determinau calitatea Ministerului Finanțelor Publice în litigiile ce au ca obiect Legea nr. 10/2001, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice nemaiavând calitate procesuală pasivă în aceste litigii. În urma modificărilor legislative, calitate procesuală în aceste cauze are Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Comisia națională pentru compensarea imobilelor, aflată în subordinea Cancelariei Primului Ministru. Instanța de apel nu a avut în vedere faptul că soluția pe fond a fost pronunțată în anul 2004, iar de atunci Legea nr. 10/2001, în temeiul căreia au fost acordate despăgubirile, a suferit mai multe modificări legislative, astfel încât este eronată menținerea soluției primei instanțe, fiind abrogate dispozițiile legale ce determinau calitatea Ministerului Finanțelor Publice în litigiile având ca obiect Legea nr. 10/2001. În conformitate cu dispozițiile Legii nr. 165/2013, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților este organ de specialitate al administrației publice centrale, în subordinea Cancelariei Primului Ministru, ce are atribuții în aplicarea acestei legi, astfel încât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă în cauză. Un alt motiv de recurs vizează faptul că instanța de apel, în mod eronat, a acordat mai mult decât s-a cerut. Hotărârea instanței de fond obliga Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice să acorde reclamantului B. măsuri reparatorii în echivalent constând în titluri de valoare nominative folosite exclusiv în procesul de privatizare, în valoare totală de 180.450.000 RON, reprezentând contravaloarea morii și a 0,5 ha teren aferent. Or, reclamantul a renunțat la cererea de restituire a suprafețelor de 1,97 ha și respectiv 0,50 ha teren, situație în care dispoziția este eronată, în condițiile în care suma de 180.450.000 RON reprezintă și valoarea terenului, nu doar a morii, instanța acordând astfel mai mult decât s-a cerut. Mai mult, instanța de apel nu a ținut cont nici de faptul că sumele stabilite de instanța de fond nu au fost adaptate valoric, având în vedere denominarea intervenită în iulie 2005, astfel încât sentința nu poate fi pusă în executare. În prezent Ministerul Finanțelor Publice este în imposibilitatea de a pune în executare hotărârea pronunțată de Tribunalul Botoșani, acesta nemaifiind abilitat să emită titluri de valoare nominală. Cu privire la fondul litigiului, se arată că atât instanța de fond, cât și instanța de apel nu au ținut cont de apărările pârâților referitoare la prematuritatea cererii reclamantului care nu a respectat dispozițiile cuprinse în Legea nr. 10/2001 art. 20-37, în vigoare la acel moment, ce prevedeau că pentru imobilele preluate în mod abuziv de către stat cei îndreptățiți vor notifica în prima fază instituțiile corespunzătoare. În speță, reclamanții nu s-au adresat cu notificările la Prefectură, pentru ca, după autorizarea notificărilor și a ofertelor de acordare a despăgubirilor bănești, acesta să transmită centralizatoarele Ministerului Finanțelor Publice. În cauză nu există vreun dosar înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor pe numele reclamantului. Față de cerințele juridice ale acțiunii, având în vedere Decizia nr. 33/2008 și Decizia nr. 27/2011 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursurilor în interesul legii, recurentul-pârât solicită respingerea acțiunii ca inadmisibilă. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este fondat, decizia recurată urmând a fi casată și trimisă cauza spre rejudecarea apelului, pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Litigiul pendinte, ce are ca obiect solicitarea persoanelor îndreptățite de restituire în natură a unui imobil, formulată în baza Legii nr. 10/2001, este particularizat de împrejurarea că, de la momentul formulării notificării și până la pronunțarea deciziei nr. 530 din 21 septembrie 2020 a Curții de Apel Suceava, unitatea deținătoare S.C. C. S.A. Botoșani a intrat în procedura de constatare a falimentului, fiind radiată din Registrul Comerțului la 20 februarie 2020, astfel cum a reținut și instanța de apel în argumentarea soluției de admitere a excepției lipsei capacității procesuale de folosință a acestei părți. Din punct de vedere al cadrului procesual pasiv, Înalta Curte constată că reclamanții A. (decedat pe parcursul procesului) și B., prin cererea din 16 august 2001 înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani, au chemat în judecată pe pârâții S.C. C. S.A. Botoșani, Comuna Albești prin primar, Prefectura județului Botoșani și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând anularea Hotărârii nr. 10 din 18.07.2001 emisă de S.C. C. S.A. Botoșani și obligarea acesteia la restituirea în natură a morii țărănești compuse din 6 camere și utilaje, situată în județul Botoșani. Au solicitat, de asemenea, obligarea pârâtei Comuna Albești prin primar să le restituie în natură terenul în suprafață de 1,97 ha, aferent unui imobil compus din 11 camere, situat în același sat și comună, pe care l-au primit în natură. În subsidiar, au solicitat obligarea celorlalți pârâți să le achite despăgubiri bănești reprezentând contravaloarea imobilelor. Acțiunea a fost formulată atât în contradictoriu cu unitatea deținătoare, cât și cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Comuna Albești prin primar, Prefectura județului Botoșani, solicitându-se, printr-un prim capăt de cerere, anularea dispoziției emise de S.C. C. S.A., iar printr-un alt capăt de cerere, obligarea pârâților la acordarea despăgubirilor pentru imobilele (moară și terenuri) în litigiu, preluate abuziv, în măsura în care acestea sunt imposibil de restituit în natură. În condițiile în care entitatea deținătoare nu și-ar fi pierdut capacitatea procesuală de folosință pe parcursul soluționării pricinii ca urmare a radierii ei după închiderea procedurii insolvenței, calitatea procesuală pasivă în cauză îi revenea, conform legii. Prevederile art. 16 alin. (1) și (2) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, referitor la regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv de fostul regim comunist, stipulează expres că se predau Secretariatului Comisiei Centrale, atât deciziile, cât și dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor sau cererilor de retrocedare în care s-a consemnat suma ce urmează a se acorda ca despăgubire, însoțită de întreaga documentație aferentă acestora, cât și notificările formulate potrivit Legii nr. 10/2001 și care nu au fost soluționate până la intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005. Despăgubirile ce se pot acorda pentru imobilele preluate abuziv de stat se stabilesc printr-un raport întocmit de acest Secretariat al Comisiei Centrale din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. Art. II din Legea nr. 302/2009 prevede că, începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului se substituie Ministerului Finanțelor Publice în toate cauzele având ca obiect stabilirea, potrivit art. 31 din Legea nr. 10/2001, a măsurilor reparatorii prin echivalent. Ulterior, Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, a adus modificării Legii nr. 10/2001, stabilind că sarcina restituirii revine Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților - organ de specialitate al administrației publice centrale, în subordinea Cancelariei Primului Ministru. Având în vedere cele anterior menționate, cum entitatea deținătoare S.C. C. S.A. Botoșani a fost radiată la 20 februarie 2020 din Registrul Comerțului, se constată că motivul de recurs vizând aspectele legate de calitatea procesuală pasivă a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice este fondat, recursul urmând a fi admis, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecarea apelului. Se reține că, în situația particulară a speței, problema lipsei calității procesuale pasive poate fi dedusă analizei în etapa procesuală a recursului, având în vedere că unitatea deținătoare a fost radiată la 20 februarie 2020, în cursul soluționării apelului, instanța de apel admițând excepția lipsei capacității procesuale de folosință a S.C. C. S.A.. În acest caz, pentru respectarea dublului grad de jurisdicție, se impune casarea cu trimitere. În rejudecare, instanța de apel urmează a identifica modificările legislative intervenite asupra Legii nr. 10/2001 de la momentul pronunțării sentinței nr. 426 din 27 mai 2004 a Tribunalului Botoșani și până în prezent, modificări cu consecințe asupra cadrului procesual din speță, și a analiza problema calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Botoșani, respectiv măsura în care acest pârât poate acorda măsurile reparatorii stabilite de instanță, având în vedere și dezlegările date prin Decizia nr. 27/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii. De asemenea, curtea de apel urmează a avea în vedere criticile referitoare la cuantumul despăgubirilor, ținând cont că valoarea de 180.450.000 RON a titlurilor reprezintă contravaloarea morii și a 0,50 ha teren aferent, iar reclamantul a formulat cerere de renunțare la restituirea suprafeței de teren de 0,50 ha, după cum chiar instanța de apel a consemnat. PENTRU ACESTE MOTIVE,