ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2920/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, sub Dosar nr. x din 3 noiembrie 2016, reclamantii A., B., C., D., E., F., G., H., I. prin Sindicatul Național al J., au chemat în judecată pe pârâtul Primarul Orașului Târgu Cărbunești, solicitând instanței anularea dispozitiei nr. 362 din 12 octombrie 2016 emisă de pârât și suspendarea acesteia până la soluționarea definitive a cauzei, cu cheltuieli de judecată.

2.1. Prin Sentința nr. 1430 din 8 martie 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTru a pronunța această soluție, instanța a considerat că nu se justifică promovarea acțiunii pe rolul Tribunalul București, în raport de dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 109 din Legea nr. 188/1999, având în vedere că domiciliile reclamanților și sediul pârâtului sunt în circumscripția teritorială a Tribunalului Gorj, în cauză nefiind aplicabilă Decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât dezlegarea dată privește interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, care au caracter special, fiind aplicabile numai jurisdicției muncii și asigurărilor sociale.

2.2. Prin Sentința nr. 1235 din 17 mai 2017 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetentei teritoriale a secției de contencios administrativ a Tribunalului Gorj și a fost declinată competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență, a fost suspendată judecata, în condițiile art. 134 C. proc. civ., și s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

PENTru a pronunța această sentință, Tribunalul Gorj, în contextul enunțării prevederilor art. 109 și art. 117 din Legea nr. 188/1999, a reținut că prezenta acțiune este formulată în temeiul art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor, text de lege prin care i se recunoaște, în mod expres, sindicatului legitimarea procesuală activă, astfel că reclamant în cauză este însăși organizația sindicală și nu membrii săi în numele cărora a formulat acțiunea, în speță fiind incidente dispozițiile art. 269 alin. (2) din Codul Muncii, care stabilesc competența teritorială exclusivă pentru soluționarea conflictelor de muncă în favoarea instanței în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul, sens în care sunt și dispozițiile Deciziei nr. 1 din 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

Obiectul prezentului dosar îl constituie cererea privind anularea dispozitiei nr. 362 din 12 octombrie 2016 emisă de Primarul Orașului Târgu - Cărbunești, prin care s-au imputat reclamanților, membri de sindicat din cadrul Poliției Locale a orașului Târgu - Cărbunești, sumele reprezentând norma de hrană, considerate a fi fost încasate necuvenit în perioada 2012 - 2014, și suspendarea deciziei până la soluționarea definitive a cauzei.

Înalta Curte constată că, în cauză, acțiunea a fost formulată de Sindicatul Național al J., în numele membrilor săi de sindicat, A., B., C., D., E., F., G., H., I..

Instanțele aflate în conflict s-au constatat necompetente teritorial în raport cu sediul/domiciliul reclamantului.

Legea nr. 188/1999 - la art. 1 alin. (1) "reglementează regimul general al raporturilor juridice dintre funcționarii publici și stat sau administrația publică locală, prin autoritățile administrative autonome ori prin autoritățile și instituțiile publice ale administrației publice centrale și locale, denumite în continuare raporturi de serviciu".

Astfel, în materia raporturilor de serviciu ale funcționarului public, deci inclusiv în ceea ce privește modificarea funcției și salariului reclamanților, potrivit dispozițiilor exprese ale art. 109 din Legea 188/1999 actualizată, competența materială de a soluționa litigiul în primă instanță revine secțiilor de contencios administrativ ale tribunalelor competente teritorial.

Înalta Curte constată că, în cauza de față, sindicatul acționează potrivit art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, în numele membrilor săi de sindicat, menționați în tabelul anexat cererii (9 funcționari publici), în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora (tabel cu semnături atașat - fila 11 din dosarul Tribunalului București), sindicatul fiind reprezentantul acestora în fața instanței.

Reține instanța că, deși potrivit dispozițiilor art. 28 alin. (3) din Legea nr. 62/2011 coroborate cu cele ale art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003, prin derogare de la dreptul comun, atunci când acțiunea în justiție este introdusă de o organizație sindicală în numele unor membri ai săi, competența teritorială va aparține instanței în a cărei rază teritorială își are sediul organizația sindicală, în acest sens pronunțându-se și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013, aceste prevederi sunt aplicabile doar în situația în care reclamantă în cauză este organizația sindicală, tocmai în vederea protejării intereselor salariaților membri de sindicat.

Potrivit soluției de principiu adoptată la data de 22 mai 2017 în ședința secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit cu titlu de principiu că în materia contenciosului administrativ, în acțiunile formulate de sindicate în numele membrilor lor, competența de soluționare a cauzei se stabilește în funcție de dispozițiile speciale prevăzute de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu exercitarea dreptului de opțiune al reclamantului.

Astfel, Înalta Curte apreciază că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora "reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului; dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale."

În ceea ce privește Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii, instanța precizează aceasta se referă strict la interpretarea art. 269 alin. (2) din Codul Muncii, respectiv a unei norme de competență reglementată de codul muncii și la recunoașterea calității procesuale active a organizației sindicale.

Argumentele deciziei pronunțate în interesul legii se referă la ocrotirea interesului membrului de sindicat prin recunoașterea legitimității procesuale a organizației de sindicat, chiar în lipsa unui mandat expres și, pe cale de consecință, stabilirea competenței, în această ipoteză, la sediul sindicatului.

Din aceste motive, instanța va acorda prioritate principiilor consacrate la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care reprezintă norma specială în materie.

Constatând că prezenta acțiune a fost introdusă de Sindicatul Național al J., în numele membrilor săi de sindicat, A., B., C., D., E., F., G., H., I., la instanța în a cărei circumscripție își are sediul sindicatului, apreciază că se impune a se acorda prioritate atât principiului asigurării protejării mai eficiente a drepturilor și intereselor salariaților, cât și principiul disponibilității părților în procesul civil.

PENTru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., toți prin Sindicatul Național al J. în contradictoriu cu pârâtul Primarul orașului Târgu Cărbunești în favoarea Tribunalului București, secția a II a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 octombrie 2017.

Procesat de GGC - MM