ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 739/2016

Decizia nr. 739/2016

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1321 din data de 20 octombrie 2015, Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a acțiunii promovată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâții Municipiul Târgu Jiu și Consiliul Local Târgu Jiu - Direcția Publică de Venituri Târgu Jiu, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Învestită prin declinare, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 505 din 15 decembrie 2015 a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei, privind pe reclamanta SC A. SRL, prin administrator judiciar B. SPRL, în contradictoriu cu pârâții Municipiul Târgu Jiu și Consiliul Local Târgu Jiu - Direcția Publică de Venituri Târgu Jiu, în favoarea Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal.

Constatând ivit conflictul negativ de competență a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestuia.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Potrivit art. 10 alin. (1) și alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004, „(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (11) Toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.”

Deci, art. 10 alin. (1) și alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

Reclamanta a sesizat instanța cu o cerere în anularea unui act administrativ fiscal, respectiv a dispoziției din 26 iunie 2015 prin care s-a soluționat contestația formulată de aceasta împotriva deciziei de impunere din 16 aprilie 2015.

Prin decizia de impunere contestată s-a stabilit în sarcina reclamantei un debit de 1.321.128,84 RON, reprezentând impozit pe clădiri, pe teren și accesorii, acest act fiind anulat parțial pentru suma de 398.772 RON.

Înalta Curte constată că reclamanta a solicitat anularea parțială a dispoziției din 26 iunie 2015.

Prin urmare, cererea adresată instanței vizează doar suma de 922.356,84 RON în privința căreia prin dispoziția din 26 iunie 2015 s-a dispus respingerea contestației.

Având în vedere suma contestată, Înalta Curte apreciază că, în cauză, instanța competentă să soluționeze pricina, în fond, este Tribunalul Gorj, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. SRL prin administrator special C. și administrator judiciar B. SPRL și pârâții Municipiul Târgu Jiu, prim Primar, și Consiliul Local Târgu Jiu - Direcția Publică de Venituri Târgu Jiu în favoarea Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 martie 2016.