ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2911/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x din 29 februarie 2016, reclamantul Oraș Sinaia prin primar A., a chemat în judecată pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești și Agenția Județeană a Finanțelor Publice Prahova - Inspecție Fiscală din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Ploiești, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună suspendarea executării Deciziei de reverificare nr. 591 din data de 2 februarie 2016, comunicate instituției în data de 4 februarie 2016, prin care se dispune reverificarea perioadei fiscale cuprinse între 1 octombrie 2013 - 30 septembrie 2014, până la pronunțarea instanței de fond cu privire la anularea acestei decizii.

Totodată, s-a solicitat obligarea D.G.R.F.P. Ploiești la plata cheltuielilor de judecată generate de soluționarea prezentului litigiu, scurtarea termenelor prevăzute pentru procedura de regularizare și stabilirea unor termene de la o zi la alta, cu aplicarea dispozițiilor art. 201 alin. (5), raportat la art. 241 alin. (1) din C. proc. civ. fixarea unui termen scurt pentru judecarea acestei cereri, în temeiul art. 14 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, reținând că, instituția riscă să fie obligată la rambursarea sumei de 3.825.2431ei, iar punerea în executare a Deciziei de reverificare este iminentă, fiind susceptibilă să provoace grave și iremediabile prejudicii instituției.

Prin Sentința nr. 73 din 21 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea de suspendare a executării formulată de reclamanta Oraș Sinaia prin primar A., în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești și Agenția Județeană a Finanțelor Publice Prahova - Inspecție Fiscală din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Ploiești, ca neîntemeiată.

S-a dispus restituirea cauțiunii în cuantum de 3.825 RON, după rămânerea definitivă, a prezentei hotărâri.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul Oraș Sinaia prin Primar A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea în întregime a sentinței recurate și admiterea cererii de suspendare a Deciziei de reverificare nr. 591 din 2 februarie 2016 emisă de D.G.R.F.P. Ploiești - A.J.F.P. Prahova, până la pronunțarea instanței de fond cu privire la anularea acestei decizii; cu cheltuieli de judecată.

În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, s-a susținut de către recurentul - reclamant că sentința pronunțată de instanța de fond este nemotivată, precum și că aceasta cuprinde motive contradictorii, apreciind că au fost încălcate dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., cu privire la acest aspect făcându-se trimitere la prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție, art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și la hotărârea pronunțată la data de 15 martie 2017 de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Gheorghe împotriva României.

De asemenea, s-a apreciat că hotărârea recurată este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor privind suspendarea executării actului administrativ cuprinse în Legea nr. 554/2004.

Astfel, în opinia sa, a fost dovedită îndeplinirea celor două condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv existența cazului bine justificat, astfel cum acesta este definit la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, și existența pagubei iminente, astfel cum acesta este definită la art. 2 alin. (1) lit. ș) din aceeași lege, instanța de fond făcând o greșită aplicare a dispozițiilor legale enunțate cu privire la situația de fapt și la probele administrate în cauză, ignorând dovedirea de către reclamant a indiciilor de nelegalitate a Deciziei de reverificare în discuție.

În drept, recursul s-a întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Prin răspunsul la întâmpinare au fost reiterate de către recurentul - reclamant argumentele prezentate prin cererea de recurs.

Prin întâmpinarea depusă la dosar de către intimata - pârâtă Administrația Finanțelor Publice Prahova s-a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, apreciindu-se că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 13 octombrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin Încheierea din Camera de Consiliu din data de 26 aprilie 2017 s-a admis în principiu recursul declarat de reclamantul Oraș Sinaia prin Primar A. împotriva Sentinței nr. 73 din 21 martie 2016 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Prin cererea înregistrată la dosar la data de 5 octombrie 2017, prin Serviciul Registratură, recurentul - reclamant a solicitat a se lua act de rămânerea fără obiect a cererii de suspendare și de lipsa interesului de a continua judecata, având în vedere că prin Sentința nr. 566 din 28 martie 2017 Tribunalul Prahova a dispus anularea Deciziei de reverificare nr. 591 din 2 februarie 2016 a cărei suspendare a fost solicitată în prezenta cauză.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse și a soluției pronunțată de instanța de fond cu privire la acțiunea în anulare a Deciziei de reverificare a cărei suspendare a fost solicitată în prezenta cauză și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte va admite recursul, pentru motivele și în limitele în continuare arătate.

6.1 Argumente relevante

În fapt, reclamantul Oraș Sinaia prin primar A., a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești și Agenția Județeană a Finanțelor Publice Prahova - Inspecție Fiscală din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Ploiești, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună suspendarea executării Deciziei de reverificare nr. 591 din data de 2 februarie 2016, comunicate instituției în data de 4 februarie 2016, prin care s-a dispus reverificarea perioadei fiscale cuprinse între 1 octombrie 2013 - 30 septembrie 2014, până la pronunțarea instanței de fond cu privire la anularea acestei decizii.

În drept, potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunțării instanței de fond.

Rațiunea acestei limitări este evidentă, constând în aceea că, prin pronunțarea unei soluții cu privire la fondul cauzei, fie se constată legalitatea actului administrativ și, deci, punerea în executare devine imperativ necesară, fie se constată nelegalitatea actului și se dispune desființarea acestuia, iar suspendarea executării nu se mai impune, rămânând fără obiect.

Înalta Curte constată că, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar de către recurentul - reclamant și confirmate de informațiile furnizate de sistemul Ecris, Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 566 din 28 martie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, a soluționat fondul cauzei, admițând acțiunea în anulare și dispunând anularea Deciziei de reverificare nr. 591 din 2 februarie 2016, a cărei executare se cere a fi suspendată în cauza de față, precum și Decizia nr. 1337 din 13 iunie 2016 privind soluționarea contestației.

Or, conform dispozițiilor art. 29 din C. proc. civ. "acțiunea civilă este ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de lege pentru protecția dreptului subiectiv pretins de către una dintre părți sau a unei situații juridice, precum și pentru asigurarea apărării părților în proces".

Așadar, unul dintre elementele acțiunii civile, este, alături de subiect/părți și cauză, obiectul acțiunii, respectiv pretenția concretă a reclamantului.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ. una din condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune este cea privind formularea unei pretenții, condiție generală care vizează orice cerere în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării căilor de atac.

Înalta Curte reține că, în speță, obiectul acțiunii reclamantului îl constituie suspendarea executării Deciziei de reverificare nr. 591 din 2 februarie 2016 emisă de Agenția Județeană a Finanțelor Publice Prahova - Inspecție Fiscală din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Ploiești, a cărei anulare s-a dispus prin Sentința nr. 566 din 28 martie 2017 pronunțată de Tribunalul Prahova.

Având în vedere că instanța de fond învestită cu soluționarea acțiunii în anulare a constatat nelegalitatea actului administrativ a cărui suspendare s-a solicitat în prezenta cauză și a dispus desființarea acestuia, Înalta Curte constată că suspendarea executării acestuia nu se mai impune, acțiunea formulată de reclamant rămânând fără obiect.

În raport cu dispozițiile art. 1063 C. proc. civ., Înalta Curte va menține dispoziția de restituire a cauțiunii dispusă prin sentința pronunțată de instanța de fond.

6.2 Temeiul legal al soluției adoptate

În conformitate cu prevederile art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 teza a II - a C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va respinge cererea de suspendare ca rămasă fără obiect; va menține dispoziția de restituire a cauțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Oraș Sinaia prin Primar A. împotriva Sentinței nr. 73 din 21 martie 2016 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și respinge cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.

Menține dispoziția de restituire a cauțiunii.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 octombrie 2017.

Procesat de GGC - MM