ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1322/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SA a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Vămilor, suspendarea executării efectelor Deciziei nr. 63 din 12 mai 2014 emise de Direcția Generală a Vămilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, până la pronunțarea instanței de fond cu privire la anularea actului administrativ.

Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 150 din 22 august 2014, a admis cererea formulată de reclamantă, dispunând suspendarea executării efectelor Deciziei nr. 63 din 12 mai 2014 emisă de pârâtă, până la pronunțarea instanței de fond, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, încadrând criticile în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a susținut, în esență, că hotărârea atacată este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, în mod eronat prima instanță a considerat că sunt îndeplinite condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, în speță nefiind demonstrată existența unor motive temeinicie care să creeze o îndoială puternică asupra legalității actului contestat și nici iminența producerii unei pagube.

În concluzie, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, iar pe fond respingerea acțiunii, fiind neîntemeiată.

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă SC A. SA a invocat excepția inadmisibilității recursului care, în opinia sa, este nemotivat, iar pe fond a solicitat respingerea acestei căi de atac, fiind nefondată.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 16 decembrie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 28 ianuarie 2016.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor recurentei și apărărilor formulate de intimată, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării efectelor Deciziei nr. 63 din 12 mai 2014 emise de Direcția Generală a Vămilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, până la pronunțarea instanței de fond.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Prin sentința ce formează obiectul recursului, prima instanță a dispus suspendarea executării efectelor Deciziei nr. 63 din 12 mai 2014 emisă de pârâtă, până la pronunțarea instanței de fond.

Prin Sentința nr. 128 din 15 septembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/35/2014, s-a dispus "(...) Admite, în parte, acțiunea formulată de reclamanta SC A. SA ... dispune anularea Deciziei nr. 65 din 24 iunie 2014 precum și anularea în parte a Deciziei nr. 63 din 12 mai 2014 emise de MFP-ANAF - Direcția Generală a Vămilor în sensul stabilirii unui cuantum al garanției de 566.114 euro (...)"

Soluția pronunțată de instanța învestită cu acțiunea în anulare a actului administrativ a cărui suspendare se solicită în prezenta cauză conferă consistență concluziei că este îndeplinită condiția cazului bine justificat, iar prin anularea în parte a deciziei atacate aparența de drept a fost consolidată.

În ceea ce privește paguba iminentă, această noțiune are în vedere producerea unui prejudiciu, or, măsura dispusă de autoritatea publică recurentă generează o diminuare a patrimoniului intimatei, iar în condițiile în care această consecință este cauzată de un act administrativ în privința căruia a fost răsturnată prezumția de legalitate, prin anularea sa, diminuarea respectivă nu mai are caracter prezumat legal, astfel că și această condiție este îndeplinită.

În fine, Înalta Curte are în vedere, mutatis mutandis, și dispozițiile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, conform cărora "în ipoteza admiterii acțiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condițiile art. 14, se prelungește de drept până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1)."

În aceste condiții, se pune și problema subzistenței interesului în soluționarea căii de atac exercitate în cauză, cum, de altfel, a sesizat și intimata-reclamantă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva Sentinței nr. 150 din 22 august 2014 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 aprilie 2016.

Procesat de GGC - CL