ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2198/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată la data de 30 decembrie 2016 pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat suspendarea executării Deciziei nr. x/14.10.2016 emise de Direcția Generala a Vămilor - Serviciul Autorizări, de revocare a Autorizației de utilizator final nr. x/04.04.2016, până la soluționarea definitivă a cauzei privind anularea respectivului act administrativ (dosar nr. x/2016), în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004.

A solicitat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată generate de acest proces.

Intimata-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare în numele Direcției Generale a Vămilor, prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de suspendare a executării, în raport de dispozițiile art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, precum și excepția lipsei de obiect a cererii, având în vedere că prin sentința civilă nr. 366/06.12.2016 s-a dispus suspendarea executării deciziei nr. 225/14.10.2016.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 22/2017 din data de 14 februarie 2017, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondate, excepțiile invocate de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Vămilor; a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Vămilor și a dispus suspendarea executării Deciziei nr. x/14.10.2016 emise de Direcția Generala a Vămilor - Serviciul de Autorizări din cadrul A.N.A.F., de revocare a Autorizației de utilizator final nr. x/04.04.2016, deținută de reclamantă, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anularea susmenționatului act administrativ (dosar nr. x/2016).

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea hotărârii recurate, în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.

Recurenta-pârâtă reiterează excepția inadmisibilității cererii de suspendare a executării, în raport de dispozițiile art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, precum și excepția lipsei de obiect a cererii, având în vedere că prin sentința civilă nr. 366/06.12.2016 s-a dispus suspendarea executării deciziei nr. 225/14.10.2016 până la soluționarea pe fond a cauzei.

Recurenta a invocat inadmisibilitatea cererii de suspendare de față, întrucât chiar dacă este formulată în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, motivele care au stat la baza formulării cererii de suspendare întemeiate pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 sunt aceleași care stau la baza cererii de față.

Recurenta reiterează și excepția lipsei de obiect a cererii, având în vedere că prin sentința civilă nr. 366 din 6.12.2016 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a fost dispusă suspendarea executării deciziei nr. 225 din 14.10.2016.

Pe fondul cererii de suspendare, se susține că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea actului administrativ. Astfel, se suține că intimata nu a adus argumente în sensul nelegalității actului a cărui suspendare se solicită, fiind invocate numai motive care țin de analizarea pe fond a deciziei atacate, motive asupra cărora se poate pronunța numai instanța învestită cu acțiunea ce vizează anularea actului administrativ ce face obiectul cererii de suspendare.

De asemenea, se suține că nu este îndeplinită condiția pagubei iminente, intimata nefăcând dovada că executarea sumei i-ar crea un prejudiciu material grav, imposibil de evitat și care i-ar afecta major activitatea comercială.

1.4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata S.C. A. S.A. a invocat excepția tardivității recursului și excepția nulității recursului, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a hotărârii instanței de fond.

II. Procedura de soluționare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 15.03.2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 08.05.2018 completul de filtru a apreciat ca fiind neîntemeiată excepția de tardivitate a recursului, având în vedere că rezultă din datele dosarului că cererea de recurs a fost depusă înăuntrul termenului prevăzut de lege; de asemenea, a apreciat ca fiind neîntemeiată excepția nulității recursului, având în vedere că argumentele prezentate de recurentă se circumscriu cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Astfel, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține că niciuna dintre criticile formulate de recurentă nu pot fi primite de instanța de control judiciar și, constatând că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale, hotărârea instanței de fond va fi menținută, iar, pe cale de consecință, recursul formulat va fi respins ca nefondat.

Înalta Curte reține că reclamanta a solicitat instanței de contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Deciziei nr. x/14.10.2016 emisă de Direcția Generală a Vămilor-Serviciul Autorizări din cadrul ANAF de revocare a autorizației de utilizator final nr. x/04.04.2016 deținută de intimata-reclamantă.

Nu poate fi primită critica formulată cu privire la faptul că cererea de suspendare de față este inadmisibilă, întrucât temeiul juridic al cererii de față este diferit de obiectul dosarului nr. x/2016, soluționat prin sentința nr. 366 din 6.12.2016 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, iar efectele suspendării executării întemeiate pe dispozițiile art. 15 sunt diferite de efectele suspendării întemeiate pe dispozițiile art. 14.

De altfel, dosarul în care a fost pronunțată hotărârea instanței de fond, întemeiată pe dispozițiile art. 14, se află în stadiul procesual al recursului, astfel încât sentința nr. 366 din 6.12.2016 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, nu este definitivă.

Nici critica cu privire la faptul că sunt incidente cauzei prevederile art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 nu poate fi primită de instanța de control judiciar, având în vedere că dispoziția legală vizează formularea a mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleași motive. Înalta Curte constată că dispoziția legală are în vedere cereri întemeiate pe același temei juridic și prezentate aceleași motive de fapt, pentru a fi aplicabile prevederile art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, legiuitorul având în vedere că nu este posibilă formularea a mai multe cereri, cu același obiect și aceeași motivare.

Ca atare, cererea de suspendare întemeiată pe dispozițiile art. 15, obiect al cauzei deduse judecății, nu a rămas fără obiect prin pronunțarea asupra cererii de suspendare întemeiate pe dispozițiile art. 14, având în vedere efectele diferite ale suspendării executării actului ce rezultă conform legii.

În cauza dedusă judecății, având în vedere faptul că suspendarea executării actului administrativ atacat durează până la pronunțarea definitivă asupra fondului acțiunii în anulare, instanța de control judiciar a analizat stadiul soluționării fondului. Astfel, așa cum rezultă din informațiile furnizate de sistemul Ecris, dosarul nr. x/2016 aflat pe rolul Curții de Apel Galați, a fost soluționat la data de 16.05.2017, fiind admisă acțiunea reclamantei, anulată decizia nr. x/14.10.2016 și decizia de soluționare a contestației nr. x/5.12.2016 emisă de ANAF-DGV, iar în prezent dosarul se află în recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în procedura reglementată de dispozițiile art. 493 din C. proc. civ.

Or, constatând că acțiunea ce vizează anularea actului a fost admisă de instanța de fond, Înalta Curte reține ca fiind îndeplinită condiția cazului bine justificat, fiind astfel răsturnată, cel puțin temporar, prezumția de legalitate a actului administrativ atacat, situație în care hotărârea instanței de fond pronunțată în cauza dedusă judecății va fi menținută ca fiind legală. Instanța de recurs are în vedere faptul că este îndeplinită și condiția pagubei iminente, instanța de fond apreciind în mod corect că revocarea autorizației de utilizator final are consecințe imediate de ordin patrimonial pentru reclamantă, având în vedere tocmai obiectul principal de activitate al acesteia și că, în lipsa unei autorizații de utilizator final, reclamanta ar trebui să finanțeze din propriile resurse acciza pentru acest produs, în condițiile în care se confruntă deja cu probleme financiare.

Înalta Curte constată că recurenta nu a criticat în mod explicit această argumentație a instanței de fond.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței nr. 22/2017 din data de 14 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 mai 2018.