ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1652/2018

HOTĂRÂRE

08.05.2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1652/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

După deliberare, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul judecătoriei Cluj-Napoca la data de 5 aprilie 2018, sub nr. x/2018, petenta A., executor judecătoresc în cadrul Societății Civile Profesionale a Executorilor Judecătorești "B. și A.", a solicitat încuviințarea executării silite a debitorului C., domiciliat în Germania, Halstenbek, Dockenhudener, Chaussee 110, prin oricare din modalitățile prevăzute de lege, simultan și succesiv, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de novație prin schimbare de debitor, a actului adițional din 14 noiembrie 2012 la convenția de credit din 25 februarie 2008 și a contractului de fidejusiune solidară din 14 noiembrie 2012, în vederea recuperării creanței în cuantum de 58.176,68 euro (la cursul în RON stabilit de BNR la data plății), la care se adaugă dobânzi și costuri, conform titlurilor de creanță și cheltuieli de executare.

În drept, cererea a fost întemeiată pe art. 666 și pe art. 652 alin. (1) lit. b) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Prin Încheierea nr. 4007/CC din data de 12 aprilie 2018, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a decimat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Cluj-Napoca a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 666 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 1/2016, în termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita încuviințarea executării silite de către instanța de executare, căreia îi va înainta, în copie certificată pentru conformitate și cu originalul, cererea creditorului, titlul executoriu, încheierea prevăzută la art. 665 alin. (1) din actul normativ menționat și dovada taxei de timbru.

Potrivii art. 651 C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Judecătoria Cluj-Napoca a constatat că prin cererea înregistrată pe rolul Societății Civile Profesionale a Executorilor Judecătorești "B. și A." la data de 27 martie 2018, sub nr. x/2018, creditoarea D. a solicitat executarea silită asupra întregului patrimoniu aparținând debitoarei E. SRL, cu sediul în municipiul Sibiu, precum și garanților F., cu domiciliul în satul Sibiel, jud. Sibiu și C., cu domiciliul în Germania, în vederea valorificării creanței certe, lichide și exigibile în valoare de 58.176,68 euro, la care se adaugă dobânzi și costuri, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de novație prin schimbare de debitor, actul adițional din 14 noiembrie 2012 la convenția de credit nr. 738/CI din 25 februarie 2008 și contractul de fidejusiune solidară din data de 14 noiembrie 2012.

Instanța a reținut că în materia executării silite sunt relevante pentru stabilirea competenței dispozițiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., conform cărora instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

A constatat că, în cauză, executarea silită este îndreptată împotriva a trei debitori, doi având sediul/domiciliul în municipiul Sibiu, respectiv în satul Sibiel, jud. Sibiu, iar cel de-al treilea în Germania.

În absența unui text de lege special care să reglementeze modalitatea în care se determină instanța de executare în cazul pluralității de debitori cu domicilii/sedii diferite, judecătoria Cluj-Napoca a apreciat că sunt aplicabile, prin analogie, în raport de dispozițiile art. 5 alin. (3) C. proc. civ., având în vedere caracterul asemănător al ipotezei reglementate de textul de lege cu speța de față. prevederile art. 112 din acest act normativ potrivit cărora "Cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia", întrucât reglementează prorogarea legală de competență în cazul pluralității de pârâți.

De asemenea, a reținut că în cauză se aplică, prin analogie, și art. 16 C. proc. civ., conform căruia "Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente". Interpretând aceste norme, Judecătoria Cluj-Napoca a conchis că, în cazul competenței teritoriale alternative, reclamantul este cel îndreptățit să aleagă o instanță dintre mai multe instanțe deopotrivă competente.

Or, prin depunerea de către petentă a cererii de încuviințare a executării silite la un executor din raza Curții de Apel Alba Iulia și a Judecătoriei Sibiu, a fost aleasă competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea instanței de la sediul debitorului principal și a unuia dintre garanți.

Instanța a reținut și împrejurarea că debitorul C. are calitatea de garant, debitoarea principală fiind E. SRL.

Față de aceste argumente, în temeiul dispozițiilor art. 132 alin. (1) C. proc. civ., raportate la cele ale art. 666 coroborate cu prevederile art. 651 din același act normativ, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat soluționarea cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Sibiu.

Urmare declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu la data de 24 aprilie 2018, sub același număr de dosar.

Prin Încheierea civilă nr. 1866 din 26 aprilie 2018, Judecătoria Sibiu, a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sibiu a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

A apreciat că pentru stabilirea competenței în cauza de față, trebuie să se țină cont de faptul că actul de sesizare al instanței este reprezentat de cererea de încuviințare a executării silite, iar nu de cererea de executare silită. Astfel, cadrul procesual a fost stabilit prin cererea de încuviințare a executării silite, iar nu prin cererea de executare silită, care reprezintă doar condiția prealabilă formulării unei cereri de încuviințare. De altfel, chiar art. 651 alin. (3) C. proc. civ. prevede că "instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."

Or, cererea de încuviințare a executării silite a fost formulată numai împotriva debitorului C., domiciliat în Germania, iar nu și împotriva celorlalți doi debitori menționați în cererea de executare.

Judecătoria Sibiu a apreciat că, pentru a se stabili competența de soluționare a prezentei cereri, se va ține cont de domiciliul debitorului C., care se află în afara țării, motiv pentru care se va aplica criteriul secundar prevăzut de art. 651 alin. (1) C. proc. civ., respectiv sediul creditorului D., care se află în municipiul Cluj-Napoca.

În raport de aceste argumente, în temeiul art. 651 alin. (1) coroborat cu art. 132 C. proc. civ.. Judecătoria Sibiu a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive, invocată din oficiu, și a declinat soluționarea cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca,

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține că, în cauză, competența soluționării pricinii revine Judecătoriei Cluj-Napoca, în considerarea dispozițiilor legale și a următoarelor considerente:

Prin cererea înregistrată ia Societatea Civilă Profesională a Executorilor Judecătorești "B. și A." la data de 27 martie 2018, sub nr. x/2018, creditoarea D. a solicitat executarea silită asupra întregului patrimoniu aparținând debitoarei E. SRL, cu sediul în municipiul Sibiu, jud. Sibiu, și garanților F., domiciliată în satul Sibiel, jud. Sibiu, și C., domiciliat în Germania, în vederea valorificării creanței certe, lichide și exigibile în cuantum de 58.176,68 euro, la care se adaugă dobânzi și costuri, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de novație prin schimbare de debitor, de actul adițional din 14 noiembrie 2012 la convenția de credit din 25 februarie 2008 și de contractul de fidejusiune solidară din data de 14 noiembrie 2012.

Urmare cererii mai sus menționate, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la data de 5 aprilie 2018, sub nr. x/2018, petenta A., executor judecătoresc în cadrul Societății Civile Profesionale a Executorilor Judecătorești "B. și A." a solicitat, în baza art. 666 alin. (1) și art. 652 alin. (1) lit. b) coroborat cu art. 651 alin. (1) C. proc. civ., încuviințarea executării silite a debitorului C., domiciliat în Germania, Halstenbek, Dockenhudener, Chaussee 110, prin oricare din modalitățile prevăzute de lege, simultan și succesiv, în baza titlului executoriu mai sus menționat.

Prin urmare, prin cererea dedusă judecății s-a solicitat încuviințarea executării silite numai cu privire la debitorul C., iar nu și a debitoarei E. SRL și a garantei F., menționați de creditoarea D. în cererea de executare silită înregistrată la organul de executare.

Astfel, cadrul procesual a fost stabilit de petenta prin cererea de încuviințare a executării silite, asupra căreia instanța urmează a se pronunța în limitele învestirii sale, în aplicarea principiului disponibilității.

Înalta Curte reține că dispozițiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 1/2016, stipulează în sensul că, "în termen de maximum 3 zile de Ia înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita încuviințarea executării de către instanța de executare, căreia îi va înainta, în copie certificată de el pentru conformitate cu originalul, cererea creditorului, titlul executoriu, încheierea prevăzută la art. 665 alin. (1) și dovada achitării taxei judiciare de timbru".

Conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ., "instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor când legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul, sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor".

Prevederile art. 651 alin. (3) C. proc. civ. au atribuit instanței de executare competența de soluționare a cererilor de încuviințare a executării silite, a contestațiilor la executare, precum și a oricăror alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

În speță, debitorul C., împotriva căruia urmează să se efectueze executarea silită, are domiciliul în Germania, Halstenbek, Dockenhudener, Chaussee 110.

Față de această împrejurare, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. teza a II-a care atribuie competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite judecătoriei în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul, sau, după caz, sediul creditorului, în situația în care domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, Înalta Curte constată că, potrivit mențiunilor din cererea de executare silită, la data sesizării organului de executare creditoarea D. avea sediul în municipiul Cluj-Napoca, jud. Cluj.

Prin urmare, în aplicarea dispozițiilor art. 651 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte constată că Judecătoriei Cluj-Napoca îi revine competența de soluționare a cererii privind încuviințarea executării silite a debitorului C.

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte, în baza prevederilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cererii de încuviințare silită în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.