ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1074/2019

HOTĂRÂRE

30.05.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1074/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 28.02.2019, pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, BEJ A., a solicitat încuviințarea executării silite a contractului nr. x din 04.10.2006, modificat și completat prin actul adițional nr. x/25.05.2011, privind recuperearea creanței în sumă de 102.625,18 euro (la cursul BNR din ziua plății) și 99,98 RON, a accesoriilor acesteia, ce va urma a se actualiza până la data plății efective, precum și a cheltuielilor de executare.

Prin Sentința nr. 2.838/CC/2019 din data de 07.03.2019, Judecătoria Cluj Napoca, a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca, în soluționarea cererii, invocată din oficiu și, în consecință, a declinat în favoarea Judecătoriei Brașov competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite formulată de BEJ A.

În motivare, a reținut incidența art. 651 din C. proc. civ., raportat la domiciliul codebitorului, care este în Brașov.

Învestită prin declinare, Judecătoria Brașov, a pronunțat Sentința nr. 2.412 din 21 martie 2019, prin care a admis excepția lipsei competenței teritoriale exclusive a Judecătoriei Brașov, invocată din oficiu și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite formulată de BEJ A., a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului.

În motivare, a reținut că debitorul are domiciliul în Canada, potrivit procesului-verbal din 21 martie 2019, prin care s-a verificat baza de date a Direcției de Evidență Informatizată a Persoanei.

Instanța a apreciat incidența art. 651 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., față de care competența de soluționare revine Judecătoriei Cluj Napoca, ca instanță de la sediul creditorului.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte, reține următoarele:

Potrivit art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor".

Înalta Curte, reține că, prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 28 februarie 2019, s-a solicitat încuviințarea executării silite împotriva debitorului B.

În motivare, a fost invocat contractul de credit nr. x din 4 octombrie 2006, care a fost încheiat între C. și B., având ca garanți pe B., codebitor, D., codebitor și E., garant ipotecar.

Așadar, părțile contractului de credit a cărui executare silită se solicită sunt C., în calitate de creditor și B., în calitate de debitor.

Potrivit prevederilor legale mai sus citate, instanța de executare se stabilește în raport de domiciliul debitorului, iar dacă acesta nu se află în România, se determină în raport de sediul creditorului.

Din procesul-verbal din 21 martie 2019, aflat la fila x al dosarului Judecătoriei Brașov, Înalta Curte, reține că s-a verificat baza de date a Direcției de Evidență Informatizată a Persoanei, reieșind că debitorul B. nu are domiciliul în România, ci în Canada, încă din 5 mai 2007.

Totodată, Înalta Curte, reține că menționarea în contractul de credit a unor codebitori sau garanți nu are relevanță în determinarea competenței, neexistând o prevedere legală în acest sens.

Raportând dispozițiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., la situația de fapt, în sensul că debitorul B. nu are domiciliul în România începând cu data de 5 mai 2007, Înalta Curte, reține că determinarea competenței instanței se va face în raport de sediul creditorului, care este C., cu sediul în Cluj Napoca str. x.

Față de cele mai sus arătate, Înalta Curte, va stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca.