ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1990/2019

HOTĂRÂRE

07.11.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1990/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Brăila la data de 1 februarie 2019, contestatorul A., în contradictoriu cu intimații B. și BEJ C., a formulat contestație la executare, prin care a solicitat instanței să dispună anularea publicației de vânzare imobiliară emisă la data de 9 ianuarie 2019, în dosarele de executare silită nr. x/2013 și y/2014, precum și anularea tuturor actelor premergătoare sau subsecvente emiterii publicației, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentința nr. 3465/2019 pronunțată la 27 mai 2019, Judecătoria Brăila a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

În motivare, a reținut că, potrivit art. 650 C. proc. civ. coroborat cu art. 651 C. proc. civ., în vigoare la momentul sesizării executorului judecătoresc, respectiv noiembrie 2013 și ianuarie 2014, instanța de executare silită este judecătoria în a cărei circumscripție se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, executorul în speță având sediul în Brăila.

Dispozițiile textului legal anterior citat au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 348 din 17 iunie 2014 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 529 din 16 iulie 2014, dată de la care statuarea conținută în respectiva decizie a devenit obligatorie pentru instanțe, iar tot de la aceeași dată norma legală a art. 650 alin. (1) din C. proc. civ. și-a încetat efectele.

Punând de acord norma procedurală cu statuările Curții Constituționale, prin Legea nr. 138/2014 s-a prevăzut că art. 650 alin. (1) C. proc. civ. va avea următorul conținut:

"Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

Cum atât Decizia Curții Constituționale nr. 348 din 7 iunie 2014, cât și Legea nr. 138/2014, ce a modificat textul declarat neconstituțional, au fost publicate în Monitorul Oficial anterior sesizării Judecătoriei Brăila cu soluționarea prezentei cereri, respectiv 1 februarie 2019, s-a constatat că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 650 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 138/2014.

De aceea, în speța dată, în stabilirea competenței, instanța a stabilit că nu are relevanță data înregistrării cererii de executare silită la biroul executorului judecătoresc, ci data învestirii instanței de judecată cu o atare solicitare, când verificarea competenței de judecată se va face în raport de cadrul normativ în vigoare la data sesizării sale.

Analizând înscrisurile aflate la dosarele de executare nr. x/2013 și nr. x/2014 ale BEJ C., instanța a reținut că data sesizării organului de executare este, în primul dosar de executare, 27 noiembrie 2013, respectiv 15 ianuarie 2014 în cel de-al doilea dosar de executare.

Or, calitatea de debitor aparține contestatorului A., care are domiciliul în Municipiul Cluj-Napoca, județul Cluj, astfel că instanța de executare, în sensul art. 651 C. proc. civ., este instanța în circumscripția căreia domicilia acesta la data sesizării organului de executare.

Din actele dosarelor de executare silită a reieșit că toate actele de executare și toate comunicările s-au făcut contestatorului debitor la adresa de domiciliu din Cluj-Napoca, pentru primirea multora dintre ele semnând personal.

Potrivit interogării DEPABD dispuse din oficiu, contestatorul A. avea domiciliul la data demarării executărilor silite în Municipiul Cluj-Napoca, județul Cluj, aspect, de altfel, necontestat.

În raport de această situație, instanța a apreciat că Judecătoriei Cluj-Napoca îi revine competența de soluționare a prezentei cauze, întrucât aceasta este instanța de executare la care se referă dispozițiile imperative ale art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 C. proc. civ.

Învestită prin declinare, Judecătoria Cluj-Napoca a pronunțat Sentința nr. 668 din 11 septembrie 2019, prin care a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Cluj-Napoca, invocată de intimat B..

A declinat competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Brăila, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat-o către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În motivare, a reținut că, prin cererea de executare silită înregistrată la data de 27 noiembrie 2013 pe rolul BEJ C., creditorul B. a solicitat executarea silită imobiliară împotriva debitorului A., în baza Sentinței nr. 5136 din 6 iulie 2012 pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul nr. x/2008, a Sentinței nr. 1168 din 12 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Brăila în dosar nr. x/2013, a Sentinței nr. 6146 din 14 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Brăila în dosar nr. x/2013, precum și a Deciziei nr. 198 din 25 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosar nr. x/2013, în vederea recuperării unui debit în cuantum de 16.713 RON.

S-a precizat în cererea de executare silită că se solicită ca executarea silită să aibă loc prin executarea silită imobiliară asupra lotului nr. x din imobilul situat în comuna Movila Miresii, tarlaua x, parcela x, parcela - 1, format din teren în suprafață de 968 mp și construcții în suprafața utilă de 61,34 mp.

Prin Încheierea nr. 8870 din 2 decembrie 2013 a Judecătoriei Brăila, la cererea BEJ C., a fost încuviințată executarea silită imobiliară asupra imobilului situat în localitatea Movila Miresii, în vederea recuperării debitului în cuantum de 16.713 RON de către creditor B., împotriva debitorului A..

La data de 15 ianuarie 2014 a fost înregistrată pe rolul BEJ C. cererea de executare silită imobiliară formulată de creditorul B. împotriva debitorului A., asupra lotului x din imobilul situat în comuna Movila Miresii.

Prin Încheierea nr. 603 din 20 ianuarie 2014 a Judecătoriei Brăila s-a dispus încuviințarea cererii formulate de BEJ C., la cererea creditorului B., împotriva debitorului A., privind executarea silită a titlului executoriu constând în Decizia nr. 1/R din 8 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/2008, prin executare silită imobiliară asupra lotului x, din imobilul situat în loc. Movila Miresii, în vederea recuperării unui debit în cuantum de 2.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

După cum rezultă din precizarea acțiunii depusă la dosar de contestator, obiectul prezentei contestații la executare îl constituie publicația de vânzare imobiliară din 9 ianuarie 2019, cu privire la vânarea la licitație publică a imobilului situat în comuna Movila Miresii, str. x, jud. Brăila; Încheierea nr. 654/2013 din 7 ianuarie 2019 emisă în dosar nr. x/2013, prin care a fost admisă cererea creditorului B. și a fost actualizat debitul cu rata inflației la suma de 18.960,52 RON și Încheierea nr. 14/2014 din 7 ianuarie 2019 emisă în dosar nr. x/2014, ce privește actualizarea debitului urmărit în dosarul execuțional nr. x/2014, precum și toate actele de executare subsecvente.

Având în vedere că instanța a fost învestită cu soluționarea unei contestații la executare, s-a reținut că, în cauză, devin incidente dispozițiile art. 713 C. proc. civ. care stabilesc că instanța competentă a soluționa contestația la executare este instanța de executare, iar potrivit dispozițiilor art. 713 alin. (2) ultima teză C. proc. civ., în cazul urmării silite a imobilelor, dacă imobilul se află în circumscripția altei curți de apel decât cea în care se află instanța de executare, contestația se poate introduce și la judecătoria de la locul situării imobilului.

În raport de prevederile art. 116 C. proc. civ. și reținând că, în cauză, în cele două dosare execuționale a fost declanșată și încuviințată executarea silită imobiliară asupra unui imobil situat în comuna Movila Miresii, jud. Brăila, la cererea creditorului B., împotriva debitorului A., s-a constatat că alegerea între instanțele deopotrivă competente îi revine contestatorului, care a sesizat Judecătoria Brăila prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 1 februarie 2019.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 714 C. proc. civ.:

"(1) Contestația se introduce la instanța de executare.

(2) În cazul urmăririi silite a imobilelor, al urmăririi silite a fructelor și a veniturilor generale ale imobilelor, precum și în cazul predării silite a bunurilor imobile, dacă imobilul se află în circumscripția altei curți de apel decât cea în care se află instanța de executare, contestația se poate introduce și la judecătoria de la locul situării imobilului".

Înalta Curte reține că obiectul prezentului dosar îl constituie contestație la executare, prin care reclamantul a solicitat instanței să dispună anularea publicației de vânzare imobiliară emisă la data de 9 ianuarie 2019 și comunicată la data de 22 ianuarie 2019 în dosarele de executare silită nr. x/2013 și y/2014, anularea tuturor actelor premergătoare sau subsecvente emiterii publicației, cu cheltuieli de judecată.

Se reține că publicația imobiliară a cărei anulare se solicită privește vânzarea la licitația publică a imobilului situat în comuna Movila Miresii, județ Brăila.

Conform art. 116 C. proc. civ., "reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente".

Așadar, în cauză operează o competență teritorială alternativă, fiind competentă atât judecătoria de la locul situării imobilului, cât și judecătoria prevăzută de art. 650 C. proc. civ., actual art. 651 C. proc. civ.

Prin depunerea cererii la Judecătoria Brăila, contestatorul A. a învestit în mod legal această instanță, fixând în mod definitiv competența de soluționare a cererii în favoarea sa.

Prin urmare, această instanță nu mai putea să dispună declinarea competenței.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei pendinte în favoarea Judecătoriei Brăila.