ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față,

În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin încheierea din 22 aprilie 2015, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 C. proc. pen., având în vedere că aceasta nu are legătură cu fondul cauzei.

În termen legal, contestatoarele SC F.R. SRL și SC K.R. SA au declarat apeluri împotriva încheierii menționate, solicitând admiterea acesteia și sesizarea Curții Constituționale.

Apelurile declarate de contestatoare nu sunt fondate.

Examinând încheierea atacată, Înalta Curte constată că din economia prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale rezultă că admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale este condiționată de îndeplinirea cumulativă a celor patru cerințe, stipulate expres de respectivul text de lege, și anume:

- starea de procesivitate, în care ridicarea excepției de neconstituționalitate apare ca un incident procedural creat în fața unui judecător sau arbitru, ce trebuie rezolvat premergător fondului litigiului;

- activitatea legii, în sensul că excepția trebuie să privească un act normativ, lege sau ordonanță ori o dispoziție dintr-o lege sau ordonanță, după caz, în vigoare;

- prevederile care fac obiectul excepției să nu fi fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;

- interesul procesual al rezolvării prealabile a excepției de neconstituționalitate.

Se constată, așadar, că prin art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, a fost reglementată o formă a controlului de constituționalitate, în sensul soluționării excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor judecătorești.

Drept urmare, prin alin. (1) al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, a fost reglementată o condiție și, pe cale de consecință, un control de pertinență al instanței de judecată în fața căreia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, vizând constatarea că aceasta are legătură cu soluționarea cauzei.

Cu referire la condiția de admisibilitate, privind legătura cu soluționarea cauzei, aceasta privește incidența dispoziției legale a cărei neconstitutionalitate se cere a fi constatată în privința soluției ce se va pronunța asupra cauzei deduse judecății, adică a obiectului procesului penal aflat pe rolul instanței judecătorești.

În orice caz, textul de lege contestat pentru neconformitate cu legea fundamentală trebuie să fie determinant în judecarea și soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței de judecată.

Totodată, instanța în fața căreia s-a invocat o excepție de neconstitutionalitate nu are competența examinării acesteia ci, exclusiv a pertinenței excepției, în sensul legăturii ei cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia și a îndeplinirii celorlalte cerințe legale.

Alin. (6) al aceluiași articol prevede că dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Excepția de neconstitutionalitate este un incident apărut în cadrul unui litigiu, ceea ce înseamnă ca invocarea ei impune justificarea unui interes. Stabilirea acestui interes se face pe calea verificării pertinentei excepției în raport cu procesul în care a intervenit, impunându-se ca decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției să fie de natură a produce un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal.

Cerința relevanței este expresia utilității pe care soluționarea excepției invocate o are în cadrul rezolvării acestui litigiu. Irelevanța este situația în care o excepție de neconstitutionalitate nu are legătură cu cauza în care a fost invocată, așadar nu este pertinentă pentru soluționarea litigiului.

Examenul legăturii cu cauza nu se face doar formal, prin raportare la stadiul procedurii, ci în mod concret, prin raportare la interesul specific al celui ce invocă excepția și înrâurirea pe care dispoziția legală o are în speță.

Pentru a admite cererea de învestire a Curții Constituționale cu solutionarea excepției de neconstitutionalitate, instanța în fata căreia a fost invocată nu se poate limita la constatarea unei legături formale cu soluționarea cauzei a textului invocat ca neconstituțional.

Contestatoarele SC F.R. SRL și SC K.R. SA au susținut, în fapt, că introducerea în cauză a acestora în calitate de „intimați" încalcă liberul acces la justiție prevăzut de art. 20 alin. (2) și art. 21 din Constituție, care stabilesc că nicio lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept, astfel că art. 34 C. proc. pen. este neconstituțional, permițând doar un acces parțial la justiție; încălcând principiul legalității și principiul egalității de tratament.

Înalta Curte constată că excepția de neconstitutionalitate invocată de contestatoarele SC F.R. SRL și SC K.R. SA, nu are legătură cu soluționarea cauzei. Legătura cu soluționarea cauzei privește incidența dispoziției legale a cărei neconstitutionalitate se cere a fi constatată, în privința soluției ce se va pronunța în procesul aflat pe rolul instanței de judecata. Altfel spus, decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției trebuie sa fie de natură să producă un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul penal, ceea ce presupune existența unei legături directe între norma legală contestată și soluția ce urmează a se da în cauza.

De altfel, în cauză a fost admisă cererea reprezentantului Ministerului Public, de introducere în calitate de intimați a persoanelor interesate, respectiv a părților SC F.R. SRL și SC K.R. SA, ca titulari ai titlurilor de proprietate ce au făcut obiectul cercetărilor în cauză.

Contestatoarele critică formularea generică și lipsită de precizie a textului legal, respectiv art. 34 C. proc. pen., arătând că se instituie facultatea pentru organele judiciare de a introduce terțe persoane într-un proces în curs de desfășurare, cu eludarea garanțiilor procesuale instituite prin dispozițiile imperative privind drepturile și obligațiile ce se nasc din exercitarea acțiunii penale sau civile, specifice subiecților procesuali.

Înalta Curte reține că textul de lege criticat nu are o legătură directă cu soluționarea cauzei. Cum în cauză, instanța a fost învestită să se pronunțe asupra excepției de neconstitutionalitate a prevederilor art. 34 C. proc. pen., chiar dacă textul anterior menționat ar fi declarat neconstituțional, nu ar putea influența soluția procesului, nefiind o chestiune care implică soluționarea cauzei în accepțiunea dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Examinând prin prisma dispozițiilor legale menționate apelurile formulate de contestatoarele SC F.R. SRL și SC K.R. SA, Înalta Curte constată că prevederilor art. 34 C. proc. pen. a căror neconstitutionalitate a fost invocată, nu au legătură cu soluționarea cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de contestatoarele SC F.R. SRL și SC K.R. SA împotriva încheierii din 22 aprilie 2015 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 4588/303/2011 (nr. 2934/2014).

Obligă apelantele contestatoare la plata sumei de câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 iunie 2015.