ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1398/2018

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 3 noiembrie 2017 pe rolul Curții de Apel Cluj, reclamanta A. a solicitat îndreptarea erorii materiale cuprinse în considerentele și dispozitivul Deciziei nr. 197/A din 15 martie 2017, pronunțată de aceeași instanță, în sensul menționării în mod corect a numelui său ca fiind A. și nu A., cum din eroare a fost trecut, iar a autorului sau ca fiind B., zis B.1 și nu C. La cerere a anexat copia actelor de stare civilă și copia Certificatului de moștenitor nr. x/1977.

Prin încheierea de ședință din 15 ianuarie 2018, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a admis cererea reclamantei și a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul dispozitivului și considerentelor Deciziei civile nr. 197 pronunțată de această instanță la data de 15.03.2017, în Dosarul nr. x/2011, în sensul că a dispus ca numele reclamantei să fie trecut în mod corect ca fiind A., în loc de A., iar numele autorului acesteia să fi menționat în mod corect ca fiind B., zis C. în loc de B.1.

Împotriva acestei încheieri, pârâta Parohia Ortodoxă Săpânța a declarat recurs, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de recurs, încadrat în art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a arătat că între considerentele și dispozitivul încheierii recurate există contradicție, întrucât instanța nu a apreciat cererea ca fiind o veritabilă cerere de îndreptare a unei erori materiale, ci a catalogat-o ca fiind "o pretinsă eroare materială" existând astfel o negație a caracterului cererii și încadrarea acesteia la art. 281 alin. (1) C. proc. civ., fapt ce are drept consecință nulitatea încheierii. Mai mult, arată că nulitatea rezidă și din faptul că, în această faza procesuală care s-a judecat în procedură necontencioasă au fost anexate probe, care nu au putut fi discutate în contradictoriu, întrucât cauza s-a judecat fără citarea părților. Recurenta susține că prin modalitatea de abordare și soluționare a cererii, instanța a încălcat mai multe principii fundamentale ale dreptului, respectiv dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil și principiul contradictorialității. Mai arată că un alt aspect al contradictorialității dintre considerente și dispozitiv îl reprezenta împrejurarea că prin dispozitivul încheierii recurate se face trimitere la curatorul reclamantei, iar în considerente, la autorul acesteia. Referindu-se la motivul de recurs încadrat în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta susține că instanța a pronunțat o hotărâre nelegală având în vedere că prin admiterea cererii a schimbat cadrul procesual, în acest sens, arată că reclamanta în toate cererile formulate apare sub numele de A. și nu de A., aceasta declarând că este fiica lui C. și nu a lui B., zis B.1, așa cum a solicitat prin cererea formulată. Referitor la actele anexate cererii de îndreptare eroare materială, recurenta arată că potrivit Certificatului de naștere seria x înregistrat sub nr. x din 30.09.1.939, emis pe numele de A., numele mamei apare ca fiind D. și nu E. în ceea ce privește Certificatul de moștenitor nr. x din 21.09.1977, la numele autorului nu este trecut B.1, ci B.2, iar ca moștenitori apar E., G. și H., nicidecum A.

Analizând recursul declarat, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat și urmează a fi respins, pentru următoarele considerente:

Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. este nefondat.

În cadrul acestui motiv de recurs, printr-o primă critică, recurenta-pârâtă a invocat nulitatea hotărârii atacate pentru existența unei pretinse contradicții între considerente și dispozitiv, în sensul că deși instanța a apreciat cererea reclamantei ca fiind o pretinsă îndreptare a erorii materiale, negând astfel caracterul și încadrarea acesteia în art. 281 alin. (1) C. proc. civ., prin dispozitivul încheierii, a admis cererea.

Contrar susținerii recurentei-pârâte, se constată că nu există contradicție între considerente și dispozitiv care să afecteze legalitatea încheierii atacate cu recurs, în contextul în care instanța nu a reținut în considerentele încheierii existența unei pretinse erori materiale, ci a folosit sintagma de pretinsă eroare materială atunci când a făcut referire la cererea cu care a fost învestită, înainte de a începe examinarea acesteia și a înscrisurilor atașate. Curtea de apel, în urma analizei cererii reclamantei, a reținut că, în raport de actele de stare civilă depuse la dosar, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 281 C. proc. civ., întrucât în cuprinsul Deciziei nr. 197 din 13.03.2017 s-a consemnat în mod greșit numele reclamantei și a autorului acesteia, eroarea fiind cauzată de faptul că în cererea de apel reclamanta a indicat greșit atât numele său cât și a autorului sau.

Prin urmare, se constată că instanța nu a negat caracterul cererii reclamantei și încadrarea acesteia în dispozițiile art. 281 C. proc. civ., ci doar în urma examinării ei a reținut că sunt întrunite condițiile impuse de dispozițiile legale menționate.

În ceea ce privește a doua critică din cadrul primului motiv de recurs prin care recurenta susține că nulitatea încheierii rezidă și din faptul că instanța nu a dispus citarea părților și comunicarea înscrisurilor atașate cererii de îndreptare eroare materială pentru a fi discutate în contradictoriu, de asemenea, se constată că nefondată.

Astfel, potrivit art. 281 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., "erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere, instanța se pronunță prin încheiere, dată în camera de consiliu. Părțile vor fi citate numai dacă instanța socotește că este necesar să dea anumite lămuriri."

Așadar, din dispozițiile art. 281 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ. rezultă că pentru soluționarea unei asemenea cereri incidentale, citarea părților se face numai dacă instanța socotește că este necesar ca acestea să dea anumite lămuriri. Or, în speță, instanța de apel, analizând actele de stare civilă anexate cererii, a apreciat că nu este necesară solicitarea de lămuriri suplimentare părților, întrucât pentru îndreptarea erorii materiale cu privire la numele reclamantei și a autorului acesteia erau suficiente actele de stare civilă anexate cererii din care rezultă clar, că numele reclamantei este A. și nu A., iar numele autorului acesteia este B., zis B.1 și nu B.2.

De altfel, se constată că înscrisurile atașate cererii de îndreptare a erorii materiale, la care recurenta-pârâtă face referire, nu sunt noi, acestea aflându-se la dosarul cauzei .

Ca atare, nu se poate reține, astfel cum susține recurenta, că prin necomunicarea înscrisurilor atașate cererii de îndreptare eroare materială și soluționarea cererii fără ca acestea să fie puse în discuția părților, instanța a încălcat dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil și principiul contradictorialității, principii care, raportate la specificul cererii deduse judecății se relativizează, având în vedere că nu sunt rezolvate chestiuni noi ori litigioase sau de care părțile nu au avut cunoștință; mai mult decât atât, procedura în discuție se desfășoară după pronunțarea soluției în cauză, în urma una proceduri cu deplina respectare a principiilor invocate.

În ceea ce privește ultimul aspect al pretinsei contradicții între considerente și dispozitiv, invocat de recurenta-pârâtă, în sensul că prin dispozitivul încheierii recurate se face trimitere la curatorul reclamantei, iar în considerente la autorul acesteia, este de reținut că această neconcordanță face parte din categoria erorilor materiale care se pot îndrepta, la cererea oricăreia dintre părțile interesate, sau de către instanță din oficiu, conform dispozițiilor art. 281 C. proc. civ. și nu prin intermediul căii de atac a recursului.

Nici motivul de recurs "încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este fondat.

Astfel cum a reținut instanța de apei în considerentele încheierii recurate, eroarea materială cu privire la numele reclamantei și a autorului acesteia, strecurată în dispozitivul Deciziei nr. 197 din 15.03.2017, a fost cauzată de faptul că reclamanta, în cuprinsul cererii de apel, a indicat în mod greșit atât numele său cât și al autorului său.

În practica instanțelor de judecată se admite ca cererea de îndreptare a hotărârii în care s-a trecut greșit numele pârtii, se justifică chiar dacă greșeala nu este a instanței, ci a părții care a indicat eronat numele și chiar dacă a trecut mai mult timp de la data greșelii. însă, în același timp, prin completarea sau modificarea datelor de identificare ale uneia din părți nu trebuie să se tindă la schimbarea persoanei părții cu privire la care se cere îndreptarea erorii și care figurează în cuprinsul sau dispozitivul unei hotărâri judecătorești.

Temeinicia unei cereri de îndreptare a erorilor materiale se stabilește pe baza probatoriul administrat în cauza în care s-a pronunțat hotărârea ce se cere a fi îndreptată.

Or, în cauză, din examinarea înscrisurilor atașate cererii de îndreptare a erorii materiale, avute în vedere de către instanța de apel (Certificat de naștere seria x nr. x, Certificat de deces seria x nr. x și Certificat de moștenitor nr. x/1977), rezultă că numele reclamantei este A., iar al autorului acesteia este B., zis B.1.

Totodată, se constată că acțiunea din Dosarul nr. x/2011, în care a fost pronunțată hotărârea ce s-a solicitat a fi îndreptată, a fost formulată de către reclamanta A. și că atât sentința primei instanțe cât și toate actele de procedură emise pe parcursul judecații o indică pe aceasta în calitate de reclamantă.

Ca atare, nu se poate susține că prin admiterea cererii reclamantei, curtea de apel a schimbat cadrul procesual, ci, dimpotrivă, îndreptarea erorii materiale a fost făcută cu respectarea art. 281 C. proc. civ., față de cadrul procesual al litigiului.

Prin urmare, curtea de apel a respectat, interpretat și aplicat corect normele legale incidente în cauză și, analizând dispozițiile instituției îndreptării erorii materiale, a statuat în mod legal că se impune îndreptarea erorii materiale cu privire la numele reclamantei și al autorului acesteia.

În consecință, în raport de argumentele prezentate și cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă împotriva încheierii de ședință din 15 martie 2017 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

Constatând culpa procesuală a recurentei-pârâte, Înalta Curte va dispune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată către intimata reclamantă A., în sumă de 500 RON, cheltuieli efectuate în etapa procesuală a recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Parohia Ortodoxă Săpânța, reprezentată de preot paroh I. împotriva încheierii de ședință din 15 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2011.

Obligă pe recurenta pârâtă Parohia Ortodoxă Săpânța la plata sumei de 500 RON către intimata reclamantă A., reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 aprilie 2018.

Procesat de GGC - NN