ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1292/2018

Asupra cererii de față, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Miercurea Ciuc, revizuentul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimații Municipiul Miercurea Ciuc, prin primar, Prefectul Județului Harghita, B. și C., D., E. și F., G., revizuirea Sentinței civile nr. 1391 din 11 aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria Miercurea Ciuc în dosar nr. x/2010.

În motivarea cererii, se arată, în esență, că prin acțiunea care a constituit obiectul dosarului nr. x/2010, revizuentul a solicitat rectificarea cărții funciare nr. x Șumuleu, având ca obiect imobilul teren intravilan cu construcții în suprafață de 6.633 m.p. situat pe Municipiul Miercurea Ciuc, menționat în Cartea Funciară nr. x Șumuleu în care a fost transportat din Cartea Funciară nr. 629 sub nr. top. x în suprafață de 840 mp nr. top. x în suprafață de 2.841 mp nr. top. x în suprafață de 111 m.p. și nr. top. x în suprafață de 2.841 mp teren din care revizuentul a moștenit 2.212 m.p, în coproprietate cu G.

Acțiunea privind rectificarea cărții funciare a fost respinsă, invocându-se excepția lipsei calității procesuale active, întrucât la data depunerii acțiunii revizuentul nu mai figura ca și coproprietar al vreunui teren din cei 2.212 m.p. teren, motivat prin aceea că terenul ar fi fost preluat de către Statul Român înainte de 22 decembrie 1989, fiind atribuit ulterior unor persoane fizice.

Ca urmare a soluționării pe cale administrativă a notificării nr. 929/2001, formulate de revizuent pe temeiul Legii nr. 10/2001, prin emiterea Dispoziției nr. 1822 din 23 decembrie 2014 de către Primarul Municipiului Miercurea Ciuc a fost recunoscut faptul că înainte de 22 decembrie 1989 Statul Român nu a preluat terenul în suprafață de 2212 m.p. situată pe Municipiul Miercurea Ciuc.

În drept, revizuentul invocă prevederile art. 509 pct. 1, 5, 6 și 8 din Noul C. proc. civ., respectiv art. 322 pct. 2, 5 și 7 din C. proc. civ. 1865, art. 30 din Legea nr. 58/1974, art. 36 alin. (3) și alin. (6) din Legea nr. 18/1991.

Intimata Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, prin prefect, a formulat întâmpinare

Intimatul D. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității și excepția inadmisibilității cererii de revizuire.

De asemenea, intimații H. și F. au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția tardivității și excepția inadmisibilității, iar în fond au solicitat respingerea cererii de revizuire.

La termenul de judecată din 18 ianuarie 2018 revizuentul a precizat cererea în fața instanței, în sensul că există contrarietate de hotărâri între sentința a cărei revizuire se cere și hotărârile judecătorești pronunțate în dosarul nr. x/2015.

Prin Sentința civilă nr. 153 din 1 februarie 2018 Judecătoria Miercurea Ciuc a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținând în motivarea acestei soluții următoarele considerente:

Revizuentul a solicitat instanței revizuirea Sentinței civile nr. 1391 din 11 aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria Miercurea Ciuc în dosarul nr. x/2010, invocând faptul că există contrarietate între această sentință și hotărârile judecătorești pronunțate în dosarul nr. x/2015.

În cauză se aplică dispozițiile C. proc. civ. vechi, potrivit art. 25 alin. (1) din Noul C. proc. civ., revizuirea fiind exercitată împotriva unei sentințe pronunțată într-un proces care a fost guvernat de C. proc. civ. vechi.

Potrivit art. 323 alin. (2) C. proc. civ., în cazul art. 322 pct. 7, cererea de revizuire se va îndreaptă la instanța mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice. Când cele două instanțe care au dat hotărârile potrivnice fac parte din circumscripții judecătorești deosebite, instanța mai mare în grad la care urmează să se îndrepte cererea de revizuire va fi aceea a instanței care a dat prima hotărâre.

Se constată că instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice sunt Judecătoria Miercurea Ciuc și Curtea de Apel Târgu Mureș, care a pronunțat Decizia nr. 123/A din 16 martie 2017 în dosarul nr. x/2015.

Chiar dacă hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș a fost atacată cu recurs, prin Decizia nr. 1057 din 15 iunie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție recursul a fost respins ca inadmisibil, astfel, soluția dată de Curtea de Apel Târgu Mureș a rămas definitivă.

Astfel, instanța mai mare în grad față de instanțele care au pronunțat hotărârile despre care se susține că sunt potrivnice este Înalta Curte de Casație și Justiție.

La termenul din 19 aprilie 2018, Înalta Curte a analizat cu prioritate excepția inadmisibilității cererii de revizuire, pe care o va admite, pentru considerentele care succed:

Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., invocate de revizuent ca temei al cererii sale, se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs, dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceiași calitate.

Rezultă că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă atunci când hotărârea a cărei anulare se solicită a nesocotit puterea de lucru judecat a unei alte hotărâri.

Rațiunea reglementării menționate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, care privesc aceeași pricină, având aceeași cauză, același obiect și aceleași părți, ceea ce face ca executarea hotărârilor să fie imposibil de realizat, iar ieșirea din situația anormală creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea și anularea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității lucrului judecat.

În cauza dedusă judecății, revizuentul a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea Sentinței civile nr. 1391 din 11 aprilie 2012 a Judecătoriei Miercurea Ciuc, susținând că este potrivnică hotărârilor pronunțate în dosarul nr. x/2015, respectiv Sentința civilă nr. 953 din 16 iunie 2016 a Tribunalului Harghita, Decizia civilă nr. 123/A din 16 martie 2017 a Curții de Apel Târgu Mureș, precum și Decizia civilă nr. 1057 din 15 iunie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Hotărârile invocate ca pretins potrivnice au fost pronunțate ulterior celei împotriva căreia s-a formulat cererea de revizuire, astfel că nu poate fi îndeplinită condiția nesocotirii autorității de lucru judecat.

Așa cum s-a arătat, rațiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se găsește în necesitatea de a înlătura încălcarea principiului autorității lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, în care există tripla identitate de părți, obiect și cauză, ceea ce face ca executarea hotărârilor să fie imposibil de realizat, iar ieșirea din situația anormală creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea și anularea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității lucrului judecat.

Instanța competentă să se pronunțe asupra revizuirii întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conține soluția corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului autorității lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre și, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.

Scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu este cel al îndreptării hotărârilor greșite prin anularea acestora și pronunțarea altora, ci respectarea principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea acestuia.

Cu privire la această chestiune, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat asupra faptului că instituirea normei de la art. 322 pct. 7 C. proc. civ. răspunde acestui imperativ al respectării puterii de lucru judecat, dar și celui al asigurării securității raporturilor juridice, ceea ce înseamnă că o asemenea cale de atac nu ar putea fi deturnată într-o cale de atac de natură a permite rejudecarea cauzei pentru simplul fapt că "există două puncte de vedere diferite asupra aceleiași chestiuni". (cauza Stanca Popescu c. României din 7 iulie 2009).

În speță, raportat la împrejurarea că revizuentul solicită anularea primei hotărâri, față de cele ulterioare, nu se mai pune problema autorității de lucru judecat, ceea ce determină inadmisibilitatea cererii de revizuire.

Așa fiind, cele două hotărâri invocate nu îndeplinesc condițiile imperative prevăzute de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., astfel că Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei nr. 1391 din 11 aprilie 2012 a Judecătoriei Miercurea Ciuc, secția civilă, formulată de revizuentul A.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 aprilie 2018.

Procesat de GGC - CL