ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2986/2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2986/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Miercurea Ciuc la data de 5 decembrie 2017 sub nr. x/2017 (înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, prin declinarea dispusă prin sentința nr. 1137 din 07.06.2018 a Judecătoriei Miercurea Ciuc), revizuentul A. a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 2, 5 și 7 C. proc. civ., desființarea sentinței nr. 1776 din 01.07.2010 pronunțată de Judecătoria Miercurea Ciuc în Dosar nr. x/2009.

În motivare, revizuentul a arătat că în urma soluționării pe cale administrativă a notificării nr. x/2001, formulate de acesta în temeiul Legii nr. 10/2001, prin emiterea dispoziției nr. 1822 din 23.12.2014 de către primarul municipiului Miercurea Ciuc a fost recunoscut faptul că, înainte de 22.12.1989, Statul Român nu a preluat terenul în suprafață de 2.212 mp situat in municipiul Miercurea Ciuc.

Prin sentința nr. 1776 din 01.07.2010 în mod greșit a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a revizuentului din prezenta cauză, impunându-se înlocuirea acestei soluții cu respingerea excepției și majorarea suprafeței de teren menționate în titlul de proprietate nr. x/1999 de la 4.000 mp, la 4.384 mp, cu menționarea acestuia în cartea funciară nr. x Șumuleu, sub nr. top x de 435 mp, 281/2 de 996 mp, 282 de 111 mp și 283 de 2841 mp în coproprietate B. și A.

Prin concluziile orale formulate la termenul din 28.11.2017 în fața judecătoriei Miercurea-Ciuc, revizuentul a precizat cererea sa de revizuire pe temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., arătând că sentința nr. 1776 din 01.07.2010 a Judecătoriei Miercurea Ciuc este potrivnică Deciziei nr. 1057 din 15.06.2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosar nr. x/2015.

Prin sentința nr. 1137 din 07.06.2018 Judecătoria Miercurea Ciuc a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. în favoarea Înaltei Curți de Casație și justiție, în considerarea dispozițiilor art. 323 alin. (2) și 322 pct. 7 C. proc. civ., civ. și a faptului că hotărârile pretins potrivnice au fost pronunțate de Judecătoria Miercurea-Ciuc și Înalta Curte de Casație și Justiție.

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 324 alin. (1) C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti în mod diferit, funcție de cazul de revizuire incident. Potrivit art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în cazul prevăzut de dispozițiile art. 322 pct. 7 alin. (1) C. proc. civ., termenul de o lună curge de la comunicarea hotărârii definitive, iar pentru cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 alin. (2), de la pronunțarea ultimei hotărâri.

Întrucât revizuentul a invocat contrarietatea între o sentință a judecătoriei și o decizie dată în recurs de Înalta Curte de Casație și Justiție, va fi avut în vedere termenul de revizuire calculat de la pronunțarea ultimei hotărâri dintre cele pretins contrare, adică ipoteza cea mai favorabila părții, în circumstanțele date.

Însă, chiar astfel fiind, Înalta Curte constată că termenul prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. a fost depășit în prezenta cauză, întrucât ultima decizie funcție de care se invocă contrarietatea pe temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Decizia nr. 1057 a Înaltei Curți, a fost pronunțată la data de 15.06.2017, în timp ce prezenta cerere a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Miercurea Ciuc la data de 05.09.2017.

Astfel fiind, cererea de revizuire apare ca fiind formulată în afara intervalului de timp prevăzut de lege.

Legea sancționează cu decăderea nerespectarea termenelor procedurale stabilite pentru exercitarea căilor de atac. Astfel, potrivit art. 303 alin. (1) C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legat atrag decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa.

În speță, revizuentul a încălcat prevederile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., deoarece a formulat cererea cu depășirea termenului legal prevăzut de textul menționat, împrejurare față de care, dată fiind prioritatea soluționării excepției de tardivitate, celelalte aspecte învederate prin cererea de revizuire nu vor mai fi analizate, în conformitate cu dispozițiile art. 13, alin. (1) din același cod, excepția tardivității cererii fiind o excepție procesuală absolută și dirimantă, peremptorie, ce face de prisos analiza celorlalte condiții ale cazului de revizuire invocat ori aspectele de fond ale acesteia.

Pentru aceste considerente, cererea de revizuire urmează a fi respinsă, ca tardiv formulată.