ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 690/2019

HOTĂRÂRE

03.04.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 690/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita sub nr. x/2017 la data de 05.09.2017, reclamantul A. a solicitat revizuirea Deciziei nr. 133/30.01.2008 pronunțată de această instanță în Dosar nr. x/2007.

Prin răspunsul la întâmpinare, revizuentul a precizat temeiul de drept al acțiunii, respectiv dispozițiile art. 322 pct. 1, 2 și 5 C. proc. civ.

Prin Sentința nr. 548/19.04.2018 Tribunalul Harghita a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimaților Prefectul Județului Harghita, B., C., D., E., F., G.; a respins cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu intimatul Municipiul Miercurea Ciuc prin primar, și în calitate de Președinte al Comisiei Municipale Miercurea Ciuc de aplicare a Legii nr. 18/1991 și de Președinte al Comisiei Municipale Miercurea Ciuc aplicare a Legii nr. 10/2000, ca inadmisibilă.

Referitor la dispozițiile art. 322 pct. 1 C. proc. civ., tribunalul a reținut că nu sunt incidente în cauză, dispozitivul sentinței fiind clar și concis.

Motivele invocate de reclamant, respectiv neconcordanțele între datele de carte funciară și motivarea hotărârii judecătorești nu se încadrează în sfera de aplicare a textului legal.

Referitor la dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., tribunalul a reținut că revizuentul invocă neanalizarea, de către instanță, a modului în care au fost emise titlurile de proprietate în favoarea lui D. și G. și ștergerea unor suprafețe de teren.

Revizuirea poate fi exercitată dacă instanța nu a pronunțat asupra unor pretenții, exprimate pe cale principală, incidentală sau accesorie nu și asupra încuviințării de probe ori se invocă pretinsa neanalizare a unor cereri în probațiune.

Instanța a analizat starea de fapt și arătat că între reclamant și D. a existat un proces, finalizat prin Decizia civilă nr. 138/R/20.02.2007 a Tribunalului Harghita, irevocabilă. Prin hotărârea menționată, s-a stabilit că titlul de proprietate nr. x/1998 a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale pentru întreaga suprafață de 2250 mp.

Referitor la dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., tribunalul a reținut că ipoteza prevăzută de această dispoziție legală presupune întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: partea interesată să se bazeze pe un înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată; înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită; înscrisul să nu fi putut fi produs în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părții; înscrisul invocat pentru revizuire să fie determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării pricinii soluția ar fi putut fi alta decât cea pronunțată.

Dispoziția 1822/23.12.2014 Primarului Municipiului Miercurea Ciuc nu exista la data judecării dosarului nr. x/2007, hotărârea instanței de fond a fost pronunțată la data de 30.01.2008 iar decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost pronunțată la data de 06.05.2010.

Referitor la dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., tribunalul a reținut că nu s-au indicat hotărâri definitive contradictorii.

Prin Decizia nr. 424/A/12.10.2018 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, a respins apelul revizuentului împotriva sentinței, reținând că prin memoriul de apel apelantul a reiterat exclusiv aspectele de fond avute în vedere de instanțe în soluționarea procedurilor judiciare anterioare fără a face nici o referire la sentința pronunțată în revizuire.

Inexistența oricăror critici privind sentința apelată echivalează cu nemotivarea apelului, întrucât aspectele invocate de revizuent au fost analizate și soluționate irevocabil, cu putere de lucru judecat, nemaiputând fi analizate în calea extraordinară de atac.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, neîncadrat în drept, revizuentul A., arătând că prin hotărârea atacată se fac afirmații neconforme cu realitatea, nu se menționează situația reală și instanța nu s-a pronunțat asupra unor lucruri cerute, și anume: că înainte de 1989 Statul Român nu a preluat mai mult de 800 mp teren; că în 1962 dr. H., coproprietar al 2/3 părți din imobil și a terenului de 7433 mp a formulat o cerere prin care a intrat cu un teren în suprafață de 4200 mp într-o asociație agricolă devenită ulterior I.; că revizuentul a învederat că anterior anului 1989 din cei 4200 mp teren aflați în posesia I., o suprafață de 534 mp a fost avizată de această entitate, rămânând o diferență de 3666 mp; că a solicitat să se constate că antecesorii săi (J. și K.) nu sunt membrii CAP și au vândut o suprafață de 226 mp către B. și C.; că imobilul teren intravilan cu construcții situat în municipiul Miercurea Ciuc nu face obiectul Legii nr. 18/1991; că terenul intravilan cu construcții de 6633 mp menționat în CF nr. x Șumuleu este dobândit de revizuent prin moștenire; că în cauză s-a procedat la intabulări ilegale; că toate demersurile judiciare ale revizuentului au fost respinse.

În continuare, revizuentul a expus pe larg situația de fapt obiect al dosarului în care a fost pronunțată decizia a cărei revizuire se solicită, cu indicarea soluției propusă de acesta urmare a anulării respectivei decizii.

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 302

lit. a) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Recursul se motivează, conform art. 303 C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs fiind evidențiate limitativ de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) din același cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate.

În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat, când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., ori când criticile formulate nu au legătură cu considerentele deciziei atacate, calea de atac va fi lovită de nulitate.

În speță, succesiunea de fapte și afirmații din cuprinsul cererii de recurs nu vizează soluția adoptată prin decizia care a respins apelul pronunțat în cererea de revizuire, ceea ce atrage nulitatea căii de atac astfel declarate.

Motivele de recurs nu fac referiri la soluția respingerii cererii de revizuire în etapa procesuală a apelului și nu arată care sunt argumentele de nelegalitate ale deciziei recurate, ci expun nemulțumiri ale recurentului legate de modalitatea de soluționare a fondului cauzei, fără nicio legătură cu considerentele deciziei recurate, în contextul în care, prin această decizie, a fost soluționată, în apel, o cerere de revizuire.

Astfel, recurentul dezvoltă, în mod exclusiv, considerente ce țin de situația de fapt existentă în litigiul inițial, or, prin decizia recurată s-a reținut că apelantul a reiterat în calea de atac exclusiv aspectele de fond avute în vedere de instanțe în soluționarea procedurilor judiciare anterioare, fără a face nici o referire la sentința pronunțată în revizuire și că inexistența oricăror critici privind sentința apelată echivalează cu nemotivarea apelului, întrucât aspectele invocate de revizuent au fost analizate și soluționate irevocabil, cu putere de lucru judecat, nemaiputând fi analizate în calea extraordinară de atac.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept, iar când criticile formulate nu se raportează punctual la conținutul deciziei supusă acestei căi extraordinare de atac, chiar încadrate sau încadrabile în drept, atrag nulitatea recursului, întrucât sunt străine problemelor rezolvate prin respectiva hotărâre.

Pentru considerentele arătate, constatând și că în speță nu sunt date motive de ordine publică, Înalta Curte urmează a constata, în conformitate cu art. 306 alin. (1) C. proc. civ., că recursul dedus judecății este lovit de nulitate.