ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1057/2017

Decizia

nr. 1057/2017

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 953 din 16 iunie 2016 pronunțată de

Tribunalul Harghita,

s-a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive invocată de pârâtul prefectul jud.

Harghita în calitate de președinte al Comisiei județene pentru

stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, s-a admis

excepția tardivității invocată de pârâții A., B., C.

și D., s-a admis excepția autorității de lucru judecat

invocată de aceiași pârâți și, pe cale de

consecință, s-a respins acțiunea civilă formulată de

reclamantul E. în contradictoriu cu pârâții prefectul jud. Harghita în

calitate de președinte al Comisiei județene pentru stabilirea

dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, Municipiul Miercurea-Ciuc

prin primar, A., B., C. și D., privind anularea dispoziției nr. 1822

din 23 decembrie  2014 de respingere a notificării nr. 929/2001 emisă

de primarul Mun. Miercurea-Ciuc și obligarea la restituirea în natură

a terenului. S-a dispus totodată obligarea reclamantului la plata

cheltuielilor de judecată în sumă de 1.000 Iei în favoarea pârâtului B.

și în sumă de 900 lei în favoarea pârâtei D..

Prin Decizia civilă nr. 123/A din 16 martie 201

7, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția l civilă, a

respins apelul declarat de reclamantul E. împotriva sentinței civile nr. 953

din 16 iunie 2016 și a obligat reclamantul la plata cheltuielilor de

judecată în cuantum de 600 lei către intimata D.

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul E. a declarat

recurs.

Prin motivele de recurs, recurentul susține în

esență, că primarul municipiului Miercurea Ciuc nu a respectat

termenele prevăzute de Legea nr. 18/1991 și de Legea nr. 10/2001

privind soluționarea pe cale administrativă a cererii înregistrate din

7 martie 1991 și a notificării din 30 august 2001, fiind

încălcate astfel dispozițiile art. 25 și art. 27 din Legea or.

10/2001.

Solicită respingerea excepțiilor

tardivității contestației, a autorității de lucru

judecat, precum și cea a lipsei calității procesuale pasive a

intimatului prefectul Județului Harghita, încadrarea terenului intravilan

situat în Miercurea Ciuc, și urm. ca fiind sub incidența Legii nr. 18/1991

sau a Legii nr. 10/2001, anularea dispoziției nr. 123 din 16 martie 2017

prin care s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului, iar în

ce privește recursul, solicită admiterea acestuia, casarea deciziei

recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Târgu

Mureș, respingerea cererilor de obligare la plata cheltuielilor de

judecată.

Investită cu soluționarea căii

de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

I civilă, a procedat, la data de 17 mai 2017, la întocmirea

raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin

raport s-a apreciat că recursul nu este admisibil.

La aceeași dată, Completul de filtru

C4, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin.

(3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părțile

să își exprime punctele de vedere, astfel cum prevăd

dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la filele 33-42 din

dosarul de recurs, la data de 24 mai 2017, raportul asupra admisibilității

în principiu a recursului a fost comunicat părților, care nu au

formulat punct de vedere asupra raportului.

Constatându-se încheiată această

etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de

judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea

căii de atac.

S-a fixat termen pentru judecarea recursului la

data de 15 iunie 2017, în temeiul art. 493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010

privind C. proc. civ., Iară citarea părților.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte

constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Cauza dedusă judecății are ca

obiect contestația formulată de reclamantul E. în temeiul Legii nr. 10/2001

împotriva Dispoziției nr. 1822 din 23 decembrie  2014 emisă de

Municipiul Miercurea Ciuc, prin primar, prin care a fost respinsă

notificarea din 2001, precum și restituirea în natură a terenului în

suprafață de 2.211 mp, situat în Miercurea Ciuc, împrejurare

constatată și de instanțele de fond.

Art. 12 alin. (3) din Legea nr. 202/2010 prevede

că „Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de

respingere a notificării sau a cererii de restituire în natura poate fi

atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la

secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se

afla sediul unității deținătoare sau, după caz, al

entității investite cu soluționarea notificării, in termen

de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă

recursului, care este de competenta curții de apel", iar potrivii

art. 26 din același act normativ modificările și

completările aduse art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/200i „se aplică

și. proceselor aflate în curs de soluționare în primă

instanță dacă nu s-a pronunțat o hotărâre în cauza

până la data intrării în vigoare a prezentei Iegi.

După intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010

privind C. proc. civ., aceste prevederi trebuie coroborate cu dispozițiile

alin. (1) și (2) ale art. 7 Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în M. Of. nr. 365 din

30 mai 2012, care prevăd următoarele: „(1) Dacă prin prezenta

lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se

prevede că hotărârea judecătorească de primă

instanță este "definitivă", de la data intrării în

vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului ia

instanța ierarhic superioară. (2) Dispozițiile alin. (1) se

aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede

că hotărârea judecătorească deprimă instanță

este ''supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu

recurs" ori, după caz, legea specială folosește o altă

expresie similară."

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din Legea nr.

134/2010 privind C. proc. civ. sunt hotărâri definitive, hotărârile

date în apel, tară drept de recurs, precum și cele neatacate cu

recurs, iar conform dispozițiilor art. 483 alin. (1) din același cod,

„Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, tară drept de

apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de

lege sunt supuse recursului".

Legalitatea căilor de atac presupune

faptul, că o hotărâre judecătorească nu poate ii

supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Prin urmare, în afară de căile de

atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în

scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri

judecătorești.

Această regulă are valoare de

principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție

arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o

hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar

și că exercitarea acestora trebuie făcută în

condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va

respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de reclamantul E. împotriva Deciziei tir. 123/A din 16 martie 2017 a

Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în

ședința publică, astăzi 15 iunie 2017.