ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1057/2017

Decizia nr. 1057/2017 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 953 din 16 iunie 2016 pronunțată de Tribunalul Harghita, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul prefectul jud. Harghita în calitate de președinte al Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, s-a admis excepția tardivității invocată de pârâții A., B., C. și D., s-a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de aceiași pârâți și, pe cale de consecință, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul E. în contradictoriu cu pârâții prefectul jud. Harghita în calitate de președinte al Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, Municipiul Miercurea-Ciuc prin primar, A., B., C. și D., privind anularea dispoziției nr. 1822 din 23 decembrie 2014 de respingere a notificării nr. 929/2001 emisă de primarul Mun.

Miercurea-Ciuc și obligarea la restituirea în natură a terenului. S-a dispus totodată obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.000 Iei în favoarea pârâtului B. și în sumă de 900 lei în favoarea pârâtei D.. Prin Decizia civilă nr. 123/A din 16 martie 201 7, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția l civilă, a respins apelul declarat de reclamantul E. împotriva sentinței civile nr. 953 din 16 iunie 2016 și a obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 600 lei către intimata D. Împotriva acestei hotărâri, reclamantul E. a declarat recurs. Prin motivele de recurs, recurentul susține în esență, că primarul municipiului Miercurea Ciuc nu a respectat termenele prevăzute de Legea nr. 18/1991 și de Legea nr. 10/2001 privind soluționarea pe cale administrativă a cererii înregistrate din 7 martie 1991 și a notificării din 30 august 2001, fiind încălcate astfel dispozițiile art. 25 și art. 27 din Legea or.

10/2001. Solicită respingerea excepțiilor tardivității contestației, a autorității de lucru judecat, precum și cea a lipsei calității procesuale pasive a intimatului prefectul Județului Harghita, încadrarea terenului intravilan situat în Miercurea Ciuc, și urm. ca fiind sub incidența Legii nr. 18/1991 sau a Legii nr. 10/2001, anularea dispoziției nr. 123 din 16 martie 2017 prin care s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului, iar în ce privește recursul, solicită admiterea acestuia, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Târgu Mureș, respingerea cererilor de obligare la plata cheltuielilor de judecată. Investită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat, la data de 17 mai 2017, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport s-a apreciat că recursul nu este admisibil.

La aceeași dată, Completul de filtru C4, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părțile să își exprime punctele de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Potrivit dovezilor aflate la filele 33-42 din dosarul de recurs, la data de 24 mai 2017, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților, care nu au formulat punct de vedere asupra raportului. Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac. S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 15 iunie 2017, în temeiul art. 493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., Iară citarea părților. Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente: Cauza dedusă judecății are ca obiect contestația formulată de reclamantul E. în temeiul Legii nr. 10/2001 împotriva Dispoziției nr. 1822 din 23 decembrie 2014 emisă de Municipiul Miercurea Ciuc, prin primar, prin care a fost respinsă notificarea din 2001, precum și restituirea în natură a terenului în suprafață de 2.211 mp, situat în Miercurea Ciuc, împrejurare constatată și de instanțele de fond. Art. 12 alin. (3) din Legea nr. 202/2010 prevede că „Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natura poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se afla sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității investite cu soluționarea notificării, in termen de 30 de zile de la comunicare.

Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competenta curții de apel", iar potrivii art. 26 din același act normativ modificările și completările aduse art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/200i „se aplică și. proceselor aflate în curs de soluționare în primă instanță dacă nu s-a pronunțat o hotărâre în cauza până la data intrării în vigoare a prezentei Iegi. După intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aceste prevederi trebuie coroborate cu dispozițiile alin. (1) și (2) ale art. 7 Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în M. Of. nr. 365 din 30 mai 2012, care prevăd următoarele: „(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc.

civ., aceasta va fi supusă numai apelului ia instanța ierarhic superioară. (2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească deprimă instanță este ''supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară." Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, tară drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs, iar conform dispozițiilor art. 483 alin. (1) din același cod, „Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, tară drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului". Legalitatea căilor de atac presupune faptul, că o hotărâre judecătorească nu poate ii supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul E. împotriva Deciziei tir. 123/A din 16 martie 2017 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă. Fără cale de atac. Pronunțată în ședința publică, astăzi 15 iunie 2017.