ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1636/2018

Asupra admisibilității în principiu a recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Harghita, la data de 24 aprilie 2015, reclamanta Asociația A. din Ciuc a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile, anularea Deciziei nr. 522/27.01.2015 emisă de pârâtă, cu privire la respingerea Notificării de restituire a imobilului clădirea Primăriei Miercurea Ciuc, situată în Miercurea Ciuc, str. x, nr. 1, identificat prin CR nr. x al localității Jigodin, nr. ordine x, cu nr. topografic x și y, cu suprafața totală de 1574 stânjeni și obligarea pârâtei la restituirea în natură sau dacă nu este posibilă aceasta, acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, constând în măsuri compensatorii în condițiile Legii nr. 165/2013.

Prin sentința civilă nr. 1591 din 13 octombrie 2015 a Tribunalului Harghita, secția civilă a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantă în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința nr. 16 din 12 februarie 2016 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă acțiunea reclamantei.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamanta Asociația A. din Ciuc, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, rejudecând cauza, solicită admiterea acțiunii formulate.

Intimata-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii recurate.

Raportul asupra admisibilității recursului, întocmit în cauză în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 15 februarie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă Asociația A. din Ciuc a depus un punct de vedere asupra raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, prin care precizează că recursul a fost formulat în termen, conform art. 485 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate condițiile de admisibilitate a recursului, Înalta Curte constată că recursul de față este tardiv formulat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004:

"Hotărârea pronunțată în prima instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", iar potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)."

Prin raportul asupra admisibilității recursului întocmit în cauză, magistratul raportor a apreciat că recursul este tardiv formulat, și în consecință, nu este admisibil în principiu.

În cauză, în ceea ce privește recursul formulat de reclamanta Asociația A. din Ciuc, se constată că sentința recurată a fost comunicată acesteia la data de 29.03.2016, iar cererea de recurs a fost depusă la instanța de fond la data de 22.04.2016, conform datei menționate pe plicul de corespondență, în condițiile în care ultima zi de declarare a recursului era data de 14 aprilie 2016, o zi lucrătoare (joi), recursul fiind declarat și motivat cu depășirea termenului prevăzut de lege pentru declararea acestei căi de atac, respectiv cu nerespectarea termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii, prevăzut de art. 20 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., republicat, când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează.

În raport de aceste aspecte, se constată că recursul de față a fost declarat și motivat cu depășirea termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii recurate, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, termen care s-a împlinit pentru recurenta-reclamanta Asociația A. din Ciuc la data de 14.04.2016.

De asemenea, se reține că la dosar nu a fost formulată o cerere de repunere în termen de către recurenta-reclamantă, potrivit dispozițiilor art. 186 C. proc. civ., și nici nu s-a contestat sau justificat depunerea tardivă a cererii de recurs, ci doar prin punctul de vedere asupra raportului referitor la admisibilitatea în principiu a recursului, recurenta-reclamantă a arătat că recursul a fost formulat în termen, conform art. 485 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

Prin urmare, pentru considerentele anterior arătate și în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta Asociația A. din Ciuc împotriva sentinței nr. 16 din 12 februarie 2016 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Asociația A. din Ciuc împotriva sentinței nr. 16 din 12 februarie 2016 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 aprilie 2018.