IVANOV v. BULGARIA

A cincea secțiune DECIZIE Nr. 21560/03 de Evgeni Nikolaev IVANOV împotriva Bulgariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care a stat la 18 martie 2008 în calitate de Cameră compusă din: Peer Lorenzen, Președinte, Snejana Botoucharova, Volodymyr Butkevych, Rait Maruste, Renate Jaeger, Isabelle Berro-Lefèvre, Mirjana Lazarova Trajkovska, judecători și Claudia Westerdiek, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 1 iulie 2003, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Evgeni Nikolaev Ivanov, este un național bulgar care s-a născut în 1961 și locuiește în Lovech. El este reprezentat în fața Curții de către dl Y. Grozev, un avocat care practică în Sofia. Guvernul contestat a fost reprezentat de agentul lor, dna Dimova, al Ministerului Justiției. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 7 octombrie 1996, reclamantul a fost arestat la punctul de control al frontierei Kalotina după o inspecție vamală a găsit 995 de gloanțe pentru un pistol ascuns în saci mici de plastic într-o cavitate a mașinii domnului P.E., cu care reclamantul a călătorit în Serbia. La 9 octombrie 1996, reclamantul a fost acuzat de a fi complice al contrabandului și deținerii ilegale de muniții. Acuzațiile împotriva acestuia au fost modificate la 10 februarie 1997. La o dată neespecificată, investigația preliminară a fost încheiată și dosarul a fost transferat în biroul procurorului public din districtul Slivnitsa la 9 aprilie 1997. La 10 aprilie 1997, procurorul public din districtul Slivnitsa a trimis cazul investigatorului după cum a constatat, printre altele , că au existat încălcări procedurale grave. La 27 mai 1997, reclamantul a fost încă o dată acuzat de a fi complice al contrabandului și al deținerii ilegale de muniții. Cazul a fost transferat la procurorul public din districtul Slivnitsa într-o dată neespecificată. Biroul procurorului public a depus o acuzație împotriva reclamantului la 18 iunie 1997 pentru infracțiunile de contraband și deținerea ilegală de muniții. Într-o hotărâre din 1 iunie 1998, Curtea de district Slivnitsa a constatat că reclamantul a fost vinovat de a fi complice pentru a încerca contrabandă și deținerea ilegală a muniției și l-a condamnat la trei ani de închisoare. Celălalt inculpat, dl P.E., a fost, de asemenea, considerat vinovat. Atât reclamantul, cât și dl P.E. au recurs împotriva hotărârii Curții de district. Într-o hotărâre din 20 octombrie 1998, Curtea Regională Sofia a anulat hotărârea instanței de primă instanță din cauza încălcărilor procedurale și a remis cazul. În urma unei recereri a cazului, în hotărârea din 29 noiembrie 2000, Curtea de District a constatat încă o dată că reclamantul a fost vinovat de a fi un complice tentativ de contrabandă și posesie ilegală de muniții și l-a condamnat la patru ani de închisoare. Dl P.E. a fost, de asemenea, considerat vinovat. Atât reclamantul, cât și dl P.E. au recurs împotriva hotărârii Curții de District. Într-o hotărâre din 14 iunie 2002, Curtea Regională a susținut hotărârea instanței de primă instanță, dar a redus condamnarea reclamantului la trei ani de închisoare. Atât reclamantul, cât și dl P.E. au depus apeluri de cassare împotriva hotărârii Curții Regionale. Într-o hotărâre finală din 24 aprilie 2003, Curtea Supremă de Cassare a respins apelurile acuzaților și a susținut concluziile și hotărârea Curții Regionale. La 3 septembrie 2007, Curtea a primit următoarea declarație semnată de avocatul solicitant: „Eu, Yonko Grozev, avocat, observă că Guvernul Bulgariei sunt dispus să plătească ex-grația suma de 1.000 de euro (EUR) la dl Evgeni Nikolaev Ivanov în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, din care 700 EUR trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral și 300 EUR pentru costuri și cheltuieli, va fi convertită în levii bulgare la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Bulgariei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” La 14 februarie 2008, Curtea a primit următoarea declarație din partea Guvernului, care a fost aprobată de Consiliul de Miniștri ai Bulgariei cu o decizie din 13 februarie 2008 și a fost semnată de agentul lor, dna M. Dimova, al Ministerului Justiției: „Guvernul Bulgariei oferă să plătească exgrație 1000 euro (EUR) Dl. Evgeni Nikolaev Ivanov, cu scopul de a asigura o soluționare prietenoasă a cazului menționat anterior, pe care îl așteaptă Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Această sumă, de 700 EUR, este de a acoperi orice prejudiciu material și moral și 300 EUR este pentru costuri și cheltuieli, va fi convertită în legături bulgare la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea ia act de acordul de soluționare prietenos achiziționat între părți (art. 39 din Convenție) și constată că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale, și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă În consecință, art. 29 § 3 din Convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din listă. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Grefier Președinte

FIFTH SECTION

DECISION

Application no. 21560/03

by Evgeni Nikolaev IVANOV

against Bulgaria

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 18

March 2008 as a Chamber composed of:

Peer Lorenzen,

President,

Snejana Botoucharova,

Volodymyr Butkevych,

Rait Maruste,

Renate Jaeger,

Isabelle Berro-Lefèvre,

Mirjana Lazarova Trajkovska,

judges,

and Claudia Westerdiek,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 1 July 2003,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Evgeni Nikolaev Ivanov, is a Bulgarian national who was born in 1961 and lives in Lovech. He is represented before the Court by Mr Y. Grozev, a lawyer practising in Sofia.

The respondent Government were represented by their Agent, Ms

M.

Dimova, of the Ministry of Justice.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

On 7 October 1996 the applicant was arrested at the Kalotina border check-point after a customs inspection found 995 bullets for a handgun hidden inside small plastic bags in a cavity of the car of Mr

P.E., with whom the applicant was travelling to Serbia.

On 9 October 1996 the applicant was charged with being an accomplice to smuggling and illegal possession of ammunition. The charges against him were amended on 10 February 1997. On an unspecified date the preliminary investigation was concluded and the case file was transferred to the Slivnitsa district public prosecutor’s office on 9 April 1997.

On 10 April 1997 the Slivnitsa district public prosecutor’s office remitted the case to the investigator as it found,

inter alia

, that there had been serious procedural violations.

On 27 May 1997 the applicant was once again charged with being an accomplice to smuggling and illegal possession of ammunition. The case was transferred to the Slivnitsa district public prosecutor’s office on an unspecified date.

The public prosecutor’s office filed an indictment against the applicant on 18 June 1997 for the offences of smuggling and illegal possession of ammunitions.

In a judgment of 1 June 1998 the Slivnitsa District Court found the applicant guilty of being an accomplice to attempted smuggling and illegal possession of ammunition and sentenced him to three years’ imprisonment. The other defendant, Mr. P.E., was also found guilty. Both the applicant and Mr P.E. appealed against the judgment of the District Court.

In a judgment of 20 October 1998 the Sofia Regional Court quashed the judgment of the first instance court due to procedural violations and remitted the case.

Following a rehearing of the case, in a judgment of 29 November 2000 the District Court once again found the applicant guilty of being an accomplice attempted smuggling and illegal possession of ammunition and sentenced him to four years’ imprisonment. Mr P.E. was also found guilty. Both the applicant and Mr

P.E. appealed against the judgment of the District Court.

In a judgment of 14 June 2002 the Regional Court upheld the judgment of the first instance court, but reduced the applicant’s sentence to three years’ imprisonment. Both the applicant and Mr

P.E. filed cassation appeals against the judgment of the Regional Court.

In a final judgment of 24 April 2003 the Supreme Court of Cassation dismissed the defendants’ appeals and upheld the findings and judgment of the Regional Court.

COMPLAINTS

The applicant complained under Articles 6 § 1 and 13 of the Convention of the excessive length of the criminal proceedings against him and the lack of effective remedies relating thereto.

THE LAW

On 3 September 2007 the Court received the following declaration signed by the applicant’s counsel:

“I, Yonko Grozev, lawyer, note that the Government of Bulgaria are prepared to pay

ex gratia

the sum of 1,000 euros (EUR) to Mr Evgeni Nikolaev Ivanov with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, EUR 700 of which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage and EUR 300 is for costs and expenses, will be converted into Bulgarian levs at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

I accept the proposal and waive any further claims against Bulgaria in respect of the facts giving rise to this application. I declare that this constitutes a final resolution of the case.”

On 14 February 2008 the Court received the following declaration from the Government, which had been approved by the Council of Ministers of Bulgaria with a Decision of 13 February 2008 and had been signed by their Agent, Ms M. Dimova, of the Ministry of Justice:

“The Government of Bulgaria offer to pay

ex gratia

1,000 euros (EUR) to Mr

Evgeni Nikolaev Ivanov with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, EUR 700 of which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage and EUR 300 is for costs and expenses, will be converted into Bulgarian levs at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.”

The Court takes note of the friendly settlement agreement reached between the parties (Article 39 of the Convention). It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1

in fine

of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of Court).

Accordingly, Article 29 § 3 of the Convention should no longer apply to the case and it should be struck out of the list.

For these reasons, the Court unanimously,

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Claudia Westerdiek

Peer Lorenzen

Registrar

President