ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1974/2020

Ședința publică din data de 7 octombrie 2020

Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată la data de 01 noiembrie 2017 pe rolul Judecătoriei Giurgiu, petentul A. a solicitat întoarcerea executării silite și restabilirea situației anterioare vânzării silite dispuse în dosarul de executare nr. x/2013, aflat pe rolul Biroul Executorului Judecătoresc B. și obligarea intimaților la plata sumei de 176196 RON.

Prin sentința civilă nr. 4367 din 1 septembrie 2018, Judecătoria Giurgiu a admis excepția inadmisibilității, invocată de intimata S.C. C. S.R.L. și a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de petentul A..

Prin decizia civilă nr. 310 din 13 martie 2019, Tribunalul Giurgiu a respins, ca nefondat, apelul declarat de petentul A. împotriva sentinței civile nr. 4367 din 13 septembrie 2018, pronunțată de Judecătoria Giurgiu.

Împotriva sentinței civile nr. 4367 din 13 septembrie 2018 a Judecătoriei Giurgiu, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a formulat cerere de revizuire petentul A..

Prin decizia civilă nr. 1516 din 20 noiembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul A. împotriva sentinței civile nr. 4367/2018 din 13 septembrie 2018 a Judecătoriei Giurgiu, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 310 din 13 martie 2019, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr. x/2017.

Împotriva deciziei curții de apel a formulat recurs revizuentul A..

Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 25 februarie 2020, fiind repartizată aleatoriu, spre soluționare, Completului de filtru nr. 10.

Prin memoriul de recurs, recurentul-revizuent a solicitat admiterea recursului schimbarea, în tot, a sentinței atacate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, primei instanțe.

În motivarea căii de atac exercitate, revizuentul a susținut că instanța de apel a făcut o analiză eronată a condițiilor de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin raportare la situația de fapt din cel de al doilea ciclu procesual, fără a analiza efectele celei de a doua hotărâri, din perspectiva autorității de lucru judecat a primei hotărâri, dezvoltând următoarele argumente:

"Nu poate fi primită motivarea Tribunalului Giurgiu, din cuprinsul deciziei civile nr. 310 din 13 martie 2019, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, având în vedere că instanța, în apel a înlocuit motivarea primei instanțe cu propria motivare, fără a admite, însă, calea de atac promovată de către petent, soluție care, în opinia recurentului-revizuent, se impunea având în vedere că prin apelul exercitat a criticat soluția pronunțată, în primă instanță, de Judecătoria Giurgiu, în primă instanță."

Or, curtea de apel, învestită cu soluționarea cererii de revizuire, nu se putea pronunța prin raportare la o "greșeală de judecată a instanțelor inferioare, a căror hotărâre este chemată să o cenzureze în calea de atac a revizuirii, în calitate de instanță de control judiciar.".

Ca atare, decizia curții de apel se impune a fi casată pe motivul reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., având în vedere că instanța de revizuire și-a întemeiat soluția pronunțată pe o greșeală de judecată a instanțelor inferioare.

Hotărârea curții de apel conține considerente contradictorii în sensul în care s-a reținut că "prevederile art. 723 și art. 724 din C. proc. civ. prevăd o cale procesuală specială în raport de dispozițiile art. 862 C. proc. civ. și care se grefează pe o situație de fapt și drept distinctă.", ceea ce atrage incidența motivului de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.,

Instanța de revizuire nu reține care este dreptul terțului care a dus la evicțiunea petentului, pe calea contestației la executare, pentru a fi incidente prevederile art. 862 din C. proc. civ.

Decizia recurată conține motive străine de natura pricinii deduse judecății din perspectiva în care, din cuprinsul cererii de sesizare a instanței privind întoarcerea executării, nu reiese caracterul formal al calității procesual pasive a debitoarei S.C D. S.R.L., calitatea procesuală pasivă a acesteia rezultând din împrejurarea că a aceasta a avut calitate procesual activă în primul dosar. Împrejurarea că a fost solicitată restituirea prețului de la persoanele care l-au încasat reprezintă o consecință a aplicării principiului restitutio in integrum și a efectelor nulității actelor de executare, fără ca prin aceasta să se poată înțelege că intimata S.C D. S.R.L. nu justifică calitatea procesuală pasivă în cauză, așa cum în mod greșit a reținut curtea de apel.

Contrar reținerilor instanței de revizuire, sunt îndeplinite condițiile pentru formularea cererii de revizuire, reglementate de prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., din perspectiva în care există o strânsă legătură între pricinile în care au fost pronunțate cele două hotărâri judecătorești pretins contradictorii. Astfel, cererea de revizuire privește un litigiu soluționat pe calea a două proceduri judiciare distincte, finalizat prin pronunțarea a două hotărâri judecătorești potrivnice.

În temeiul prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., se impune "îndepărtarea reținerilor instanței de revizuire cu privire la împrejurarea că se impunea ca petentul să se înscrie la masa credală sau să promoveze o acțiune în evicțiune, în raport de prevederile art. 862 din C. proc. civ., având în vedere că legea procesual civilă prevede o singură cale pentru restabilirea situației anterioare, respectiv cea reglementată prin art. 723 și art. 724 din C. proc. civ.."

În soluționarea acțiunii privind întoarcerea executării nu sunt incidente prevederile Legii nr. 85/2014, întrucât, urmare a anulării vânzării silite de către instanță, prețul plătit nu poate constitui drept de creanță împotriva S.C D. S.R.L., conform Legii nr. 85/2014, iar "tribunalul nu a dispus obligarea S.C D. S.R.L. la a da, face sau a nu face, astfel că petentul nu a dobândit un drept de creanță împotriva acesteia. ".

În speță, nu sunt incidente prevederile art. 862 din C. proc. civ. având în vedere că nu a intervenit evicțiunea, iar anularea actelor de procedură nu reprezintă o evicțiune, în sensul prevederilor legale redate, așa cum în mod greșit s-a reținut, față de împrejurarea că "anularea actelor nu antrenează pierderea proprietății în favoarea unui terț, ci bunul revine în patrimoniul vânzătorului."

Ca o consecință a anulării actelor de procedură, se impune ca părțile să fie repuse în situația anterioară și obligate la restituirea prestațiilor. Or, față de împrejurarea că Judecătoria Giurgiu a refuzat întoarcerea executării silite, a fost lăsată fără efecte juridice constatarea nulității actelor juridice din procedura execuțională.

Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 25 mai 2020, conform dovezilor aflate la filele x; părțile nu au depus puncte de vedere la raport.

Ulterior comunicării raportului, la data de 26 mai 2020, recurentul -revizuent a depus răspuns la întâmpinări prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate și admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, pentru motivele de nelegalitate reglementate de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ.

La data de 09 aprilie 2020, prin email, intimata S.C. C. S.R.L., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea căii de atac, în principal, ca inadmisibilă, și, în subsidiar, ca neîntemeiată. De asemenea, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri în dovedirea situației de fapt și obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată.

La aceeași dată, intimata D. S.R.L., aflată în procedura falimentului, prin lichidator judiciar E. SPRL Filiala București a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil și a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive față de împrejurarea că societatea D. S.R.L a fost dizolvată și se află în procedura de faliment.

Prin întâmpinare, intimata S.C. C. S.R.L. a invocat excepția inadmsibilității recursului din perspectiva soluției cerute de recurentul-revizuent, de schimbare a deciziei recurate, în contextul în care, prin raportare la prevederile art. 497 C. proc. civ., singura soluție pe care, în caz de admitere a recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție o poate pronunța este cea de casare a hotărârii.

Analizând excepția inadmisibilității recursului exercitat de recurentul-revizuent, invocată de intimata S.C. C. S.R.L., Înalta Curte reține următoarele:

Este adevărat că, potrivit noilor reglementări procesual civile, instanța de recurs nu mai poate pronunța soluții de modificare a deciziei recurate, singura soluție, reglementată de art. 497 din C. proc. civ., în caz de casare, fiind fie cea de trimitere a cauzei pentru rejudecarea apelului, fie cea de trimitere a cauzei în primă instanță.

Cu toate acestea, excepția inadmisibilității recursului nu poate fi analizată prin raportare la soluția cerută de părți prin memoriul de recurs, chiar și neprevăzută de legiuitor, atât timp cât partea are deschisă calea de atac a recursului împotriva hotărârii curții de apel, iar soluția este pronunțată de instanța de judecată conform regulilor prescrise de lege. Neindicarea sau indicarea greșită de către recurentul-revizuent a soluției ce poate fi pronunțată de către instanța de recurs, așa cum este cazul în speță, nu poate fi apreciată ca o chestiune care să împiedice soluționarea pe fond a căii de atac și respingerea acesteia ca inadmisibilă, așa cum se invocă de către intimata S.C. C. S.R.L., în caz contrar, s-ar încălca dreptul de acces la justiție al părților, ca o garanție a dreptului la un proces echitabil, astfel cum este reglementat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prin întâmpinarea formulată la data de 09 aprilie 2020, intimata D. S.R.L. a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil și a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive față de împrejurarea că societatea a fost dizolvată și se află în procedura de faliment.

Analizând excepția inadmisibilității recursului exercitat de recurentul-revizuent, invocată de intimata D. S.R.L., Înalta Curte reține următoarele:

Excepția inadmisibilității privește legalitatea căilor de atac, reglementate expres de art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., și care presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele statuate de aceasta.

Prin urmare, excepția inadmisibilității căii de atac poate fi privită ca o chestiune premergătoare analizei pe fond a unei cereri și care nu oferă o dezlegare chestiunilor deduse judecății.

Potrivit art. 516 alin. (3) din C. proc. civ., dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul.

Prin cererea de revizuire, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 10 aprilie 2019, revizuentul A. a invocat faptul că sentința civilă nr. 4367/2018 din 13.09.2018, pronunțată de Judecătoria Giurgiu, în dosarul nr. x/2017, este potrivnică deciziei civile nr. 282 din 17 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr. x/2014.

Cum obiectul cererii de recurs vizează o decizie prin care a fost soluționată o cerere de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, din interpretarea prevederilor legale redate, reiese că decizia curții de apel este susceptibilă de recurs.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată prin întâmpinare de către intimata D. S.R.L. în faliment, prin lichidator judiciar E. Filiala Bucuresti SPRL, Înalta Curte reține următoarele:

Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății.

Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, se reține că sentința a cărei revizuire se solicită nr. 4367/2018 din 13.09.2018, pronunțată de Judecătoria Giurgiu, în dosarul nr. x/2017 a vizat soluționarea cererii formulate de reclamantul A., recurentul-revizuent din prezenta pricină, în contradictoriu cu pârâta C. S.R.L., D. S.R.L. în faliment prin lichidator judiciar E. Filiala Bucuresti SPRL, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București și Biroul Executorului Judecătoresc B. având ca obiect întoarcerea executării silite și stabilirea situației anterioare vânzării silite realizate în dosarul de executare nr. x/2013 al Biroului Executorului Judecătoresc B..

Prin urmare, cum pârâta D. S.R.L., în faliment, prin lichidator judiciar E. Filiala Bucuresti SPRL, a figurat ca parte în litigiul finalizat cu pronunțarea hotărârii judecătorești a cărei revizuire se solicită, aceasta neinvocând nicio împrejurare care din care să reiasă că i-a încetat capacitatea procesuală de folosință, reiese că intimata justifică calitate procesuală pasivă în cererea de revizuire pendinte.

Faptul că aceasta a fost dizolvată și se află în procedura falimentului, așa cum reiese din conținutul încheierii din 19 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2015, nu reprezintă o cauză care să nu îi mai justifice calitatea procesuală pasivă în prezenta pricină, așa cum, în mod nefondat, se susține prin întâmpinare, de vreme ce, în procesul finalizat cu pronunțarea sentinței a cărei revizuire se solicită, procedura falimentului cu privire la intimata D. S.R.L., era demarată, fiind numit lichidator judiciar E. Filiala Bucuresti SPRL

Prin urmare, excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei D. S.R.L., în faliment, prin lichidator judiciar E. Filiala Bucuresti SPRL, urmează a fi respinsă.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului din perspectiva posibilității încadrării aspectelor de nelegalitate invocate în motivele de casare, expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Conform art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Pe de altă parte, revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

Rațiunea reglementării menționate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar care privesc aceeași pricină, având aceeași cauză, același obiect și aceleași părți.

Ca atare, nu poate constitui motiv de recurs orice nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, în sensul că nu pot fi susținute în mod valabil critici prin care se tinde la schimbarea situației de fapt ori la reaprecierea probelor cauzei sau prin care se solicită realizarea unui control judiciar de temeinicie; în consecință, instanța de recurs nu poate examina decât criticile privitoare la decizia atacată care fac posibilă încadrarea în prevederile art. 488 din C. proc. civ. și sunt proprii controlului judiciar de legalitate permis instanței de recurs.

În cauză, prin decizia civilă nr. 1516 din 20 noiembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul A. împotriva sentinței civile nr. 4367/2018 din 13 septembrie 2018 a Judecătoriei Giurgiu, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 310 din 13 martie 2019, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, din dosarul nr. x/2017.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut că sentința nr. 4367 din 13 septembrie 2018, pronunțată de Judecătoria Giurgiu, definitivă prin decizia civilă nr. 310 din 13 martie 2019, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, din dosarul nr. x/2017, a cărei revizuire se cere, nu a încălcat decizia nr. 282 din 17 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul Giurgiu în cadrul contestației la executare silită în dosarul nr. x/2014, și ca atare nu este incident motivul de revizuire reglementat de prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocat de revizuent.

Astfel, instanța de revizuire a constatat că prin sentința civilă nr. 4367 din 13 septembrie 2018, Judecătoria Giurgiu a respins, ca inadmisibilă cererea reclamantului revizuient formulată împotriva pârâților, în considerarea împrejurării că acesta avea la dispoziție înscrierea la masa credală, conform prevederilor Legii nr. 85/2014.

Tribunalul Giurgiu, prin decizia civilă nr. 310 din 13 martie 2019, a respins apelul reclamantului împotriva sentinței civile nr. 4367 din 13 septembrie 2018 a Judecătoriei Giurgiu, înlocuind, în motivare, considerentele primei instanțe, în sensul în care a reținut că inadmisibilitatea acțiunii reclamantului nu derivă din faptul că acesta nu are o acțiune împotriva creditorilor care au încasat prețul și li s-a distribuit prețul imobilului adjudecat și cu privire la care actul de adjudecare a fost anulat, ci din faptul că acțiunea împotriva creditorilor este una subsidiară acțiunii împotriva debitorului. Astfel, art. 862 alin. (1) C. proc. civ. reglementează acțiunea împotriva debitorului în patrimoniul căruia s-a reîntors bunul ca efect al anulării actului de adjudecare și, doar în situația în care nu se poate îndestula de la debitor, adjudecatarul evins îi poate acționa pe creditorii care au încasat prețul și numai în limitele prețului încasat/distribuit. Or, reclamantul, deși formal a chemat în judecată și pe debitoarea D. S.R.L., în realitate, acesta a inițiat raportul de drept procesual numai împotriva creditorilor cu privire la care a solicitat obligarea la plata prețului imobil adjudecat, fără a solicita obligarea debitorului la executarea vreunei prestații, nici în principal, nici în subsidiar, chemarea în judecată a debitoarei fiind, mai degrabă, doar pentru un simplu efect de opozabilitate.

Examinând conținutul cererii de recurs, Înalta Curte constată că temeiurile de drept invocate în susținerea căii de atac au vizat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ.

Motivul de recurs vizat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. vizează situația în care, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității reglementată de art. 174 C. proc. civ.

În argumentarea acestui motiv de casare, recurentul-revizuent nu a invocat o astfel de situație, ci s-a rezumat să susțin că "învestită cu soluționarea cererii de revizuire, instanța nu se putea pronunța prin raportare la o greșeală de judecată a instanțelor inferioare, a căror hotărâre este chemată să o cenzureze în calea de atac a revizuirii, în calitate de instanță de control judiciar.".

Or, o astfel susținere nu poate fi circumscrisă unei împrejurări care să atragă nulitatea, în condițiile art. 174 din C. proc. civ., instanța de apel examinând temeinicia susținerilor revizuentului, constatând că decizia a cărei revizuire se solicită nu a încălcat autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 282 din 17 iunie 2015 a Tribunalului Giurgiu, ci a statuat cu privire la faptul că reclamantul avea la dispoziție o altă cale procesuală.

Contrar aprecierilor recurentului-revizuent, instanța de revizuire nu are competența de a cenzura legalitatea deciziilor a căror revizuire se solicită, ci doar să constate îndeplinirea cumulativă a condițiilor de admisibilitate a căii de atac, reglementate de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Din examinarea cererii de recurs, Înalta Curte reține că aceasta nu conține critici care să poată fi circumscrise nici motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. invocat, recurentul-revizuent neaducând în discuție chestiuni legate de existența în cuprinsul deciziei recurate a unor considerente străine de natura pricinii sau contradictorii.

De altfel, Înalta Curte constată că argumentele în susținerea acestui motiv de casare, astfel cum au fost dezvoltate, nu pot fi încadrate în niciunul dintre celelalte motive de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, susținerea recurentului-pârât potrivit căreia "considerentele deciziei recurate sunt contradictorii atât timp cât timp constată că art. 723-724 din C. proc. civ. au în vedere o cale procesuală specială, în raport de prevederile art. 862 din același act normativ, care prevăd o altă cale procesuală, întemeiată pe altă situație de fapt și de drept." nu poate fi circumscrisă ipotezei vizate de art. 488 alin. (1) pct. 6, așa cum susține recurentul-revizuent. Aceasta întrucât pentru a fi circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., argumentele invocate trebuie să se grefeze pe considerentele proprii ale instanței a cărei hotărâre este recurată; or, din argumentele dezvoltate de către recurentul-revizuent nu reiese o astfel de împrejurare, acestea grefându-se pe considerentele avute în vedere de instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat și a căror legalitate nu poate fi cenzurată pe calea procesuală pendinte.

Nici argumentul recurentului-revizuent potrivit căruia reținerea instanței conform căreia "reclamantul, deși formal a chemat în judecată și pe debitoarea D. S.R.L., în realitate, a inițiat raportul de drept procesual numai în contra creditorilor a căror obligare la plata către a prețului imobil adjudecat, fără a solicita obligarea debitorului la executarea unei prestații față de el, nici în principal, nici măcar în subsidiar, chemarea în judecată a debitoarei fiind, mai degrabă, doar pentru un simplu efect de opozabilitate" ar fi străină de natura pricinii, în contextul în care, "din cuprinsul cererii de sesizare a instanței de executare, nu reiese caracterul formal al calității procesual pasive a debitoarei D. S.R.L." nu poate fi circumscris motivului de casare invocat, de vreme ce acesta nu vizează silogismul judiciar al instanței care a pronunțat decizia recurată, ci pe cel al Tribunalului Giurgiu care a pronunțat decizia civilă nr. 310 din 13 martie 2019.

Dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. reglementează situația încălcării de către instanța de apel a normelor de drept material, ce poate consta în aplicarea unui text de lege străin situației de fapt, extinderea normelor peste ipotezele la care se aplică ori restrângerea nejustificată a aplicării acestora, interpretarea greșită a normei corespunzătoare situației de fapt, încălcarea unor principii generale de drept.

În cauza de față, se constată că prin decizia recurată, curtea de apel a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale revizuirii pentru cazul prevăzut de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., având în vedere că sentința civilă nr. 4367 din 13.09.2018, Judecătoria Giurgiu, nu este contrară deciziei civile nr. 282 din 17 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, nestabilind vreun aspect contrar deciziei în raport de care se cere revizuirea.

Întrucât, în speță, s-a constatat că hotărârea a cărei revizuire se solicită nu a stabilit vreun aspect contrar deciziei inițiale, nr. 282 din 17 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, Curtea de Apel București a statuat că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de lege pentru autoritatea de lucru judecat, premisă a admiterii motivului de revizuire invocat.

Înalta Curte constată că, prin cererea de recurs, recurentul-revizuent a indicat ca temei de drept al cererii de recurs dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., însă, în motivarea incidenței acestuia, nu a expus argumente apte a fi subsumate motivului de casare indicat, și nici conținutul acestora nu permite încadrarea, de către instanță, în niciunul dintre celelalte motive de casare, reglementate de prevederile art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Astfel, în esență, nemulțumirea recurentului-revizuent vizează soluția curții de apel, din perspectiva respingerii cererii de revizuire a sentinței civile nr. 4367 din 13 septembrie 2018, pronunțată de Judecătoria Giurgiu.

În argumentarea incidenței prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul-revizuent a făcut o amplă referire la legislația referitoare la procedurile privind contestația la executare și la întoarcerea executării, reglementate prin art. 723 și art. 724 din C. proc. civ., dar și la acțiunea în evicțiune, reglementată de prevederile art. 862 din C. proc. civ., opinând în sensul în care, prevederile Legii nr. 85/2014 nu sunt incidente în materia întoarcerii executării, contrar reținerilor instanțelor de fond care au soluționat contestația la executare, fără a critica în vreun fel statuările instanței cu privire la aplicarea greșită a prevederilor legale care reglementează nesocotirea autorității de lucru judecat, considerent avut în vedere la soluționarea cererii de revizuire.

De altfel, pretinsele critici de nelegalitate nu se raportează la considerentele deciziei atacate, acestea vizând aspecte legate de o pretinsă greșită aplicare și interpretare de către instanțele de fond, învestite cu soluționarea cererilor de contestație la executare, respectiv întoarcere a executării, a prevederilor art. 723, art. 724 și art. 862 din C. proc. civ.

Astfel, deși solicită instanței de recurs să constate că, în raport de prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., instanța de apel a făcut o analiză eronată a condițiilor de admisibilitate a revizuirii, prin raportare la situația de fapt din cel de al doilea ciclu procesual, fără a analiza efectele celei de a doua hotărâri, din perspectiva autorității de lucru judecat a primei hotărâri, recurentul-revizuent nu aduce niciun argument apt a susține această teză, ci doar se rezumă în a arăta că " în mod eronat, Curtea de Apel București a reținut că revizuentul a pretins că sentința din dosarul nr. x/2017 ar fi menținut efectele actelor de executare anulate de către instanță."

Simpla afirmație că "soluția Curții de Apel București a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, în sensul că instanța a dat o interpretare eronată în raport de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ..", fără formularea unor critici concrete cu privire la soluția pronunțată de curtea de apel, nu poate echivala cu o motivare a căii de atac, în sensul dispozițiilor art. 489 alin. (1) din C. proc. civ. și care să permită exercitarea controlului de legalitate.

Înalta Curte constată astfel că, deși au fost indicate ca temei juridic al cererii de recurs dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pe de o parte, situațiile reglementate de acest text legale nu se regăsesc în criticile formulate, iar pe de altă parte, pretinsele critici de nelegalitate nu se raportează la considerentele deciziei atacate.

Pentru argumentele expuse, Înalta Curte va anula recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 1516 A din 20 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

În ceea ce privește, acordarea cheltuielilor de judecată formulată de intimata C. S.R.L. Înalta Curte reține că aceasta nu poate fi primită pentru următoarele considerente:

Din interpretarea prevederilor art. 453 din C. proc. civ., reiese că partea care a câștigat procesul poate beneficia de acordarea cheltuielilor de judecată pe care a dovedit că le-a efectuat.

Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, reiese că intimata C. S.R.L. deși în cuprinsul întâmpinării formulate la data de 09 aprilie 2020, aflată la dosar, a precizat că solicită obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată, aceasta nu s-a conformat rigorilor legale și nu a făcut dovada efectuării cheltuielilor de judecată.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimata C. S.R.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimata C. S.R.L. și excepțiile inadmisibilității și lipsei calității procesuale pasive, invocate de intimata S.C. D. S.R.L.

Anulează recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 1516 A din 20 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimata C. S.R.L.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 octombrie 2020.