ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1812/2020

Ședința publică din data de 29 septembrie 2020

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman la data de 03.01.2019, revizuentul A. a solicitat, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., revizuirea deciziei civile nr. 770 din 24.10.2018 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul x/2017.

Prin decizia nr. 352/11.04.2019, Tribunalul Teleorman, secția civilă a respins cererea de revizuire.

Împotriva acestei decizii, a declarat apel revizuentul A..

Prin decizia nr. 1377A din 31.10.2019, Curtea de Apel București, sectia a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins apelul ca inadmisibil.

S-a reținut că prin decizia apelată, Tribunalul Teleorman s-a pronunțat asupra unei cereri de revizuire îndreptată împotriva deciziei civile nr. 770 din 24.10.2018 pronunțată de Tribunalul Teleorman, întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în condițiile în care prin decizia ce a făcut obiectul acestei căi de atac de retractare tribunalul s-a pronunțat ca instanță de apel într-o cauză ce privea o cerere posesorie.

Hotărârea de primă instanță pronunțată cu privire la cererile posesorii poate fi atacată numai cu apel, conform art. 1004 alin. (3) C. proc. civ., astfel încât decizia dată de instanța de apel în această materie este o hotărâre definitivă, în conformitate cu dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

S-a reținut că art. 513 alin. (5) C. proc. civ. prevede că hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită, acest text de lege fiind incident în cauza dedusă judecății prin raportare la motivul de revizuire invocat și, prin urmare, decizia pronunțată de Tribunalul Teleorman asupra revizuirii este o decizie definitivă, deoarece decizia ce a constituit obiectul căii de atac a revizuirii este definitivă.

Împotriva acestei din urma decizii, revizuentul a declarat recurs.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 14 ianuarie 2020.

În temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., instanța a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport reținându-se că decizia atacată nu este suspus căii de atac a recursului.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ. a fost analizat în complet de filtru, fiind comunicat părților, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același cod.

Recurentul a depus punct de vedere la raport prin care a susținut că recursul este admisibil, solicitând admiterea acestuia, astfel cum a fost formulat.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la data de 29 septembrie 2020, fără citarea părților.

Analizând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția de inadmisibilitate, reținută prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

Prin dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Ca urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiectele de drept aflate în situații identice.

Totodată, principiul legalității căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situații și în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege ca susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Față de dispozițiile legale sus-menționate, decizia nr. 1377A din 31 octombrie 2019 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, definitivă potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1377 din 31 octombrie 2019 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 septembrie 2020.