ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 347/2020
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 347/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cererea de revizuire
Prin cererea înregistrată la data de 29 octombrie 2018 pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, sub nr. x/2018, revizuentul A. a solicitat în contradictoriu cu intimatele Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Teleorman și B., revizuirea Sentinței civile nr. 13/05.03.2018 pronunțate de Tribunalul Teleorman și a Deciziei civile nr. 738A/13.07.2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în Dosarul nr. x/2018.
Prin precizarea depusă la data de 06 noiembrie 2018, revizuentul a arătat că invocă motivele de revizuire prevăzute la art. 509 alin. (1) pct. 1, 7, 8, 9 și 10 din C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 1223 A din 14 noiembrie 2018, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu.
A declinat competența materială de soluționare a cererii de revizuire formulate împotriva Sentinței civile nr. 13/05.03.2018 pronunțate de Tribunalul Teleorman în Dosarul nr. x/2018, revizuire întemeiată pe motivele prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1, 7, 8, 9 și 10 din C. proc. civ., formulată de revizuentul A. în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Teleorman, în favoarea Tribunalului Teleorman.
A disjuns cererea de revizuire formulată împotriva Deciziei civile nr. 738A/13.07.2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2018, revizuire întemeiată pe motivele prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1, 7, 8, 9 și 10 din C. proc. civ., dispunând înaintarea acesteia la registratură, în vederea formării unui nou dosar.
Hotărârea pronunțată de tribunal
Prin Sentința civilă nr. 2 din 23 ianuarie 2019, Tribunalul Teleorman, secția civilă, a admis excepția inadmisibilității cererii de revizuire, invocată de intimata-reclamantă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Teleorman, în contradictoriu cu revizuentul A. și intimata B. și a respins cererea, ca inadmisibilă.
Hotărârea pronunțată de curtea de apel
Împotriva sentinței menționate a declarat apel pârâtul A.
Prin Decizia civilă nr. 608A din 23 aprilie 2019, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins excepția de necompetență, ca tardiv formulată; a respins, ca nefondat, apelul formulat de pârâtul A. împotriva Sentinței civile nr. 2 din 23 ianuarie 2019 a Tribunalului Teleorman, secția civilă.
Hotărârea atacată
Prin Decizia civilă nr. 1145 din 20 septembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei civile nr. 608A din 23 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
Calea de atac formulată în cauză
Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a declarat recurs contestatorul A.
În motivarea recursului, recurentul și-a exprimat nemulțumirea cu privire la sentințele pronunțate în dosarele în care a fost parte, pe care le consideră nelegale, expunând pe larg aspecte care țin de nelegalitatea procedurii de adopție cu referire la cei 5 copii minori ai săi, de lipsa acordului părinților pentru deschiderea acestei proceduri, de faptul că i-au fost încălcate drepturile părintești, precum și de împrejurarea că a ținut permanent legătura cu copiii săi, atât telefonic, cât și prin vizite sau întâlniri.
A mai susținut că cererea de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 1, 7, 9 și 10 din C. proc. civ., este admisibilă.
Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție
Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, s-a reținut că recursul este declarat împotriva unei hotărâri care nu are deschisă această cale de atac.
Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în complet de filtru, fiind comunicat părților, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același cod.
Recurentul-contestator și-a exprimat poziția procesuală prin formularea în scris a punctului de vedere la raport. Reiterând situația de fapt expusă în cererea de recurs, a arătat că este admisibilă calea de atac exercitată în cauză în condițiile în care deschiderea procedurii de adopție este nelegală și încalcă atât Constituția, cât și drepturile părintești ale recurentului.
Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac, la data de 06 februarie 2020, în complet filtru, fără citarea părților.
II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului
În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, admisibilitatea recursului, reținând următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 508 alin. (4) din C. proc. civ., "hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată".
Dispozițiile art. 88 alin. (1) din Legea nr. 273/2004 privind procedura adopției stipulează că "hotărârile prin care se soluționează cererile prevăzute de prezenta lege sunt supuse numai apelului în termen de 10 zile, cu excepția hotărârilor judecătorești prin care se soluționează cererea de deschidere a procedurii adopției, unde termenul de apel este de 30 de zile."
În speță, Decizia civilă nr. 1145 din 20 septembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, obiect al recursului pendinte, a fost pronunțată în soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei civile nr. 608 A din 23 aprilie 2019 a aceleiași instanțe, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de aceeași parte împotriva Sentinței civile nr. 2 din 23 ianuarie 2019 a Tribunalului Teleorman, secția civilă.
Dispozițiile art. 483 alin. (2) teza a II-a din C. proc. civ. prevăd că nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.
De asemenea, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs."
În raport cu prevederile art. 129 din Constituția României și cele ale art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătorești este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii. Pentru a da eficiență acestor reglementări legale, instanța este obligată să examineze căile de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală și să respingă, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora.
Cum hotărârea atacată cu contestație în anulare a fost pronunțată în soluționarea unui apel, decizia recurată - prin care a fost respinsă ca inadmisibilă contestația în anulare - nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului, întrucât decizia pronunțată de curtea de apel cu privire la apelul declarat de pârâtul A. împotriva Sentinței civile nr. 2 din 23 ianuarie 2019 a Tribunalului Teleorman, secția civilă, este o hotărâre definitivă în sensul dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., cu referire la art. 88 alin. (1) din Legea nr. 273/2004 privind procedura adopției, care nu este supusă recursului, conform art. 483 alin. (2) teza a II-a din C. proc. civ.
Recunoașterea unei căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității, consacrat expres de dispozițiile art. (7) din C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și a autorităților.
În consecință, pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei civile nr. 1145 din 20 septembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei civile nr. 1145 din 20 septembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 februarie 2020.