Decizia nr. 278/2019 — ÎCCJ

Hotărârea pronunțată în fond Prin Sentința civilă nr. 13 din 5 martie 2018 pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Tribunalul Teleorman a hotărât următoarele: (i) admite acțiunea formulată de petenta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Teleorman, în contradictoriu cu intimații A. și B.; (ii) încuviințează deschiderea procedurii adopției interne pentru minorii C., D., E. și F., suplinind consimțământul ambilor părinți; (iii) dispune suspendarea drepturilor și obligațiilor părintești ale intimaților B. și A. și exercitarea acestora de către președintele Consiliului Județean Teleorman.

Hotărârea pronunțată în apel Împotriva sentinței menționate la pct. 1, au formulat apel intimații B. și A., solicitând schimbarea în tot a sentinței, în sensul respingerii cererii. Prin Decizia civilă nr. 738A din 13 iulie 2018 pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanții-pârâți A. și B. împotriva Sentinței civile nr. 13/2018 a Tribunalului Teleorman.

Cererea de revizuire și hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori de familie Împotriva deciziei menționate la pct. 2, B. a formulat cerere de revizuire, la 29 octombrie 2018, pentru motivele prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1 și 7 - 10 C. proc. civ. În ședința publică din 12 decembrie 2018, revizuentul a arătat că invocă motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. în raport cu Decizia nr. 738/A din 13 iulie 2018 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, pe de o parte, și Sentințele Tribunalului Teleorman nr. 786 din 15 decembrie 2014, nr. 787 din 15 decembrie 2014, nr. 303 din 24 iunie 2015 și nr. 13 din 5 martie 2018, pe de altă parte. Prin Decizia civilă nr. 1389/A din 12 decembrie 2018, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori de familie a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 1, 7 și 9 C. proc. civ. și a admis excepția de necompetență materială, declinând competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Hotărârea pronunțată în revizuire de Înalta Curte de Casație și Justiție Prin Decizia nr. 364 din 21 februarie 2019, pronunțată în dosar nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul B., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., împotriva Deciziei nr. 738/A din 13 iulie 2018 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Contestația în anulare formulată împotriva hotărârii menționate la pct. 4 Prin Decizia nr. 700 din 3 aprilie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de revizuentul B. împotriva Deciziei nr. 364 din 21 februarie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. În esență, instanța a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 503 alin. (1) și (2) C. proc. civ., în sensul că, pe de o parte, hotărârile împotriva cărora se poate exercita contestația în anulare trebuie să fie definitive ori pronunțate în recurs, iar, pe de altă parte, motivele contestației speciale au caracter limitativ și de strictă interpretare, calea de atac neputând fi exercitată pentru remedierea unor greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale de drept substanțial sau procedural.

Recursul declarat împotriva hotărârii menționate la pct. 5 Împotriva deciziei menționate la pct. 5, a declarat recurs contestatorul B., în cuprinsul căruia formulează critici cu privire la hotărârile pronunțate în cauză în ceea ce privește fondul litigiului dedus judecății, fără a expune critici cu privire la soluția dată contestației în anulare prin hotărârea atacată. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători sub nr. x/2019 II. Procedura de filtrare a recursului 1. Aplicabilitatea dispozițiilor art. 493 C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018 În cauză, se aplică procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 C. proc. civ., întrucât: (i) prin art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 - care a intrat în vigoare la data de 21 decembrie 2018 - a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ. din 2010, care reglementează procedura de filtrare a recursului de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție; (ii) conform art. 24 din C. proc. civ. din 2010, "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare" (iii) prezentul dosar a fost început la data de 12 februarie 2018, astfel că îi sunt aplicabile dispozițiile de procedură anterioare modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, începând cu data de 21 decembrie 2018. 2. Pregătirea dosarului de recurs Cererea de recurs a fost comunicată intimaților A. și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Teleorman, la 8 mai 2019, conform dovezilor de comunicare de la filele x. Intimata Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Teleorman a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la 28 mai 2019, prin care invocă inadmisibilitatea recursului, susținând că hotărârea atacată nu este supusă recursului. Recurentul B. a formulat răspuns la întâmpinare, prin care expune aspecte legate de fondul litigiului dedus judecății. 3. Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, magistratul raportor a concluzionat în sensul că: (i) întrucât motivele invocate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., completul de filtru are posibilitatea de a anula recursul, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac; (ii) în măsura în care se va aprecia că este neîntemeiată excepția nulității recursului, recursul este admisibil în principiu, astfel că, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., completul de filtru poate să pronunțe, fără citarea părților, o încheiere de admitere în principiu a recursului și să fixeze termen de judecată pe fond a recursului, cu citarea părților. La termenul din 23 septembrie 2019, instanța a dispus comunicarea raportului către părți. Raportul a fost comunicat părților, conform dovezilor atașate la dosarul cauzei. Recurentul a formulat punct de vedere asupra raportului, înregistrat la dosar la 28 octombrie 2019, în cuprinsul căruia expune aspecte referitoare la fondul cauzei. III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra condițiilor de admisibilitate în principiu a recursului 1. Admisibilitatea căii de atac Hotărârea menționată la pct. 4 (Decizia nr. 364 din 21 februarie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă) este pronunțată de o secție civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea unei cereri de revizuire formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Conform art. 513 alin. (6) C. proc. civ., "Dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul. În cazul în care revizuirea a fost soluționată de una dintre secțiile Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul este de competența Completului de 5 judecători". Rezultă, astfel, că Decizia nr. 364 din 21 februarie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă este supusă recursului de competența Completului de 5 judecători. Contestația în anulare formulată de B. împotriva Decizia nr. 364 din 21 februarie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă a fost soluționată prin Decizia nr. 700 din 3 aprilie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Art. 508 alin. (4) C. proc. civ. dispune în sensul că "Hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată". În aceste condiții, rezultă că Decizia nr. 700 din 3 aprilie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă este supusă acelorași căi de atac ca și Decizia nr. 364 din 21 februarie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, respectiv recursului la Completul de 5 judecători, conform art. 508 alin. (4) cu referire la art. 513 alin. (6) C. proc. civ. În concluzie, este admisibilă calea de atac a recursului la Completul de 5 judecători. 2. Taxe judiciare de timbru În ceea ce privește obligația de atașare a dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru, prevăzută art. 486 alin. (2) C. proc. civ., se constată că, în raport cu obiectul litigiului în fond, este incidentă scutirea reglementată de art. 85 din Legea nr. 273/2004 privind procedura adopției. 3. Termenul de recurs, în raport cu art. 485 C. proc. civ. Hotărârea ce formează obiectul recursului a fost comunicată recurentului la 18 aprilie 2019, iar recursul a fost depus la oficiul poștal la 14 mai 2019, cu respectarea termenului de 30 zile de la comunicarea hotărârii, prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ. 4. Cerințe prevăzute sub sancțiunea nulității Cererea de recurs îndeplinește cerințele prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ., cu excepția cerinței prevăzute la lit. d), întrucât motivele invocate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., deoarece recurentul nu formulează nicio critică referitoare la soluția de respingere, ca inadmisibilă, a contestației în anulare, ci numai critici privind fondul litigiului dedus judecății. În alți termeni, recurentul critică decizia menționată la pct. I.4 din prezenta hotărâre, și anume Decizia nr. 364 din 21 februarie 2019, pronunțată în Dosar nr. x/2018, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., împotriva Deciziei nr. 738/A din 13 iulie 2018 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Astfel, se constată că recurentul nu formulează nicio critică referitoare la Decizia nr. 700 din 3 aprilie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, menționată la pct. I.5 din prezenta hotărâre și care formează obiectul cauzei pendinte, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată împotriva Deciziei nr. 364 din 21 februarie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. În consecință, criticile din recurs nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., fiind incidentă sancțiunii nulității prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.