ÎCCJ, Decizia nr. 260/2019

Asupra admisibilității în principiu a recursului;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 364 din 21 februarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., împotriva Deciziei civile nr. 738/A din 13 iulie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în Dosarul nr. x/2018.

Împotriva deciziei menționate la pct. 1 a declarat recurs revizuentul A..

În esență, recurentul reia istoricul cauzei și formulează critici pe fondul cauzei.

În consecință, se solicită admiterea recursului.

II. Procedura de filtrare a recursului

Recursul fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată procedura de pregătire a dosarului de recurs și procedura de filtrare reglementată de art. 493 din C. proc. civ. (prezentul dosar a fost început la data de 12 februarie 2018, astfel că îi sunt aplicabile dispozițiile de procedură anterioare modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, începând cu data de 21 decembrie 2018).

Cererea de recurs a fost comunicată intimaților, conform dovezilor de înmânare de la dosar.

Intimata Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Teleorman a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 28 mai 2019, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, în raport de art. 88 alin. (a) din Legea nr. 273/2004 privind procedura adopției coroborat cu art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Intimata B. a depus întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 14 iunie 2019, prin care formulează apărări pe fondul cauzei.

Recurentul A. a depus răspunsuri la întâmpinări prin care reia istoricul cauzei și solicită admiterea recursului.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, magistratul-raportor a concluzionat în sensul că recursul este nul, întrucât criticile recurentului nu cuprind o dezvoltare a motivelor de nelegalitate invocate și nu pot fi încadrate în motivele prevăzute de art. 488 din Codul de procedură, fiind incidentă sancțiunea nulității recursului.

Prin Încheierea din 30 septembrie 2019, Completul de filtru a analizat raportul, a constatat că este întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ. și a dispus comunicarea acestuia către părți, potrivit alin. (4) al aceluiași articol.

După comunicarea raportului, recurentul A. a depus punct de vedere prin care a solicitat admiterea recursului.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Prioritar, Înalta Curte va analiza excepția inadmisibilității recursului, invocată prin întâmpinare de intimata Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Teleorman și pe care o va respinge, pentru considerentele arătate în continuare.

Contrar susținerilor intimatei, având în vedere faptul că recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de o secție civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost soluționată o cerere de revizuire formulată pentru hotărâri potrivnice, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sunt aplicabile dispozițiile art. 513 alin. (6) din același cod, conform cărora:

"Art. 513. - [...] (6) Dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul. În cazul în care revizuirea a fost soluționată de una dintre secțiile Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul este de competenta Completului de 5 judecători".

Mai mult decât atât, prin Decizia nr. 17 din 20 mai 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2019 de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 899 din 7 noiembrie 2019 și obligatorie, potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., s-a statuat că:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., recursul formulat împotriva hotărârii prin care a fost soluționată cererea de revizuire întemeiată pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din același cod este admisibil, indiferent dacă hotărârea atacată cu revizuire are sau nu caracter definitiv."

Prin urmare, excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimata Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Teleorman, urmează a fi respinsă.

În condițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va examina excepția nulității recursului, reținută prin raport, pe care o va admite, pentru considerentele arătate în continuare.

Recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor mențiuni este sancționată cu nulitatea cererii, potrivit alin. (3) al aceluiași articol.

Totodată, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. prevede sancțiunea nulității recursului în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

În speță, se constată că susținerile invocate de recurentul-revizuent în cuprinsul cererii de recurs nu răspund cerințelor prevăzute de dispozițiile procedurale citate, întrucât criticile din memoriul de recurs, nestructurate juridic, nu sunt apte a permite controlul de legalitate al deciziei recurate, neputând fi luate în considerare drept critici de nelegalitate la adresa deciziei recurate, și, prin urmare, nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Astfel, criticile invocate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., deoarece recurentul-revizuent nu formulează nicio critică referitoare la soluția de respingere, ca tardivă, a cererii de revizuire, criticile, nestructurate din punct de vedere juridic, vizând, în fapt, fondul litigiului dedus judecății.

În consecință, se constată că, în cuprinsul cererii de recurs dedusă judecății, nu se regăsesc veritabile critici la adresa hotărârii recurate și nici nu se arată în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluția pronunțată, de respingere, ca tardivă, a cererii de revizuire și la argumentele arătate de instanță în fundamentarea acesteia, motiv pentru care susținerile recurentului nu pot fi încadrate în motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., fiind incidentă sancțiunea nulității recursului prevăzută de art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Prin urmare, constatând că recurentul A. nu a formulat critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. și că în cauză nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte de Casație și Justiție, în complet de filtru, va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 489 alin. (2) din codul menționat și, în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția inadmisibilității recursului.

Anulează recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 364 din 21 februarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în Dosarul nr. x/2018.

Fără cale de atac, conform art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 noiembrie 2019.

Procesat de GGC - LM