ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2002/2020
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2002/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Ședința publică din data de 8 octombrie 2020
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la 11 ianuarie 2019 pe rolul Tribunalului Teleorman, secția civilă - Complet specializat pentru protecția specială și adopție, sub nr. x/2018, după declinarea competenței materiale de către Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 1223 din 14 noiembrie 2018, pronunțate în dosarul nr. x/2018, revizuentul A., în contradictoriu cu intimatele Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Teleorman și B., a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 13 din camera de consiliu din 5 martie 2018, pronunțate de Tribunalul Teleorman, secția civilă - Complet specializat pentru adopții în dosarul nr. x/2018.
În drept, a invocat incidența dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 1, 7 și 9 C. proc. civ.
Hotărârea asupra Tribunalului Teleorman, secția civilă asupra cererii de revizuire
Prin sentința nr. 2 din camera de consiliu din 23 ianuarie 2019, Tribunalul Teleorman, secția civilă a admis excepția inadmisibilității cererii de revizuire, invocată de intimata-reclamantă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Teleorman, în contradictoriu cu revizuentul A. și cu intimata B. și a respins cererea, ca inadmisibilă.
Hotărârea Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie
Prin decizia nr. 608 din 23 aprilie 2019, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins excepția de necompetență a materială a Tribunalului Teleorman în soluționarea cererii de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ca tardiv formulată. A respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-pârât A. împotriva sentinței civile nr. 2 din 23 ianuarie 2019, pronunțate de Tribunalul Teleorman, secția civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Teleorman și intimata-pârâtă B..
Recursul
Împotriva deciziei nr. 608 din 23 aprilie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a declarat recurs revizuentul A., la 25 iulie 2019 (data depunerii la oficiul poștal). Cererea de recurs a fost înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă la 29 iulie 2019, sub nr. x/2019.
VI. Procedura de filtrare a recursului
Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului s-a reținut că decizia nr. 608 din 23 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, nu este susceptibilă de recurs, față de dispozițiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ.
Conform dovezilor de înmânare aflate la dosarul de recurs, raportul a fost comunicat părților. La 15 iunie 2020, recurentul a depus un punct de vedere la raport, prin care a susținut că recursul este admisibil. Intimații nu și-au exprimat poziția procesuală cu privire la raport.
VII. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului
În raport de prevederile art. 248 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din același act normativ, Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, admisibilitatea recursului, față de care constată următoarele:
Conform dispozițiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse recursului "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege".
Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".
Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României stipulând că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de normele legale, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.
Conform art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, "hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii".
În cauză, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman, secția civilă, revizuentul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatele Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Teleorman și B., revizuirea sentinței civile nr. 13 din 5 martie 2018, pronunțate de această instanță în baza art. 509 alin. (1) pct. 1, 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ.
Cererea de revizuire a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin sentința nr. 2 din 23 ianuarie 2019, pronunțată de Tribunalului Teleorman, secția civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel revizuentul A., calea de atac fiind soluționată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 608 din 23 aprilie 2019, obiect al recursului pendinte.
Conform dispozițiilor art. 513 alin. (5) C. proc. civ., "Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită."
În ceea ce privește obiectul cererii de revizuire, se constată că acesta a vizat sentința civilă nr. 13 din 5 martie 2018, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția civilă în dosarul nr. x/2018, în procedura adopției, pentru care dispozițiile art. 88 alin. (1) din Legea nr. 273/2004 stipulează că "Hotărârile prin care se soluționează cererile prevăzute de prezenta lege sunt supuse numai apelului…".
Astfel, sentința civilă nr. 13 din camera de consiliu din 5 martie 2018, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția civilă este supusă numai apelului.
Prin urmare și sentința nr. 2 din camera de consiliu din 23 ianuarie 2019, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția civilă, prin care a fost soluționată cererea de revizuire împotriva sentinței nr. 13 din camera de consiliu din 5 martie 2018 a aceleiași instanțe, este spusă numai apelului, iar decizia nr. 608 din 23 aprilie 2019 este definitivă.
Invocarea art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. de către recurent nu poate atrage aplicarea alin. (6) al art. 513 C. proc. civ., care reglementează calea de atac a recursului, întrucât cercetarea acestui caz de revizuire a fost făcută printr-o hotărâre definitivă.
Fiind definitivă, decizia care face obiectul recursului în cauza pendinte nu este susceptibilă de reformare în această cale de atac.
Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei nr. 608 din 23 aprilie 2019 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei nr. 608 din 23 aprilie 2019 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 octombrie 2020.