ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2264/2019
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2264/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 1223A din 14 noiembrie 2018, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu; a declinat competența materială de soluționare a cererii de revizuire formulată împotriva Sentinței civile nr. 13 din 7 iulie 2018, pronunțată de Tribunalul Teleorman, revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1, 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ., în favoarea Tribunalului Teleorman; a disjuns cererea de revizuire formulată împotriva Deciziei civile nr. 738 A din 13 iulie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2018, revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1, 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ., formulată de revizuentul A.; a dispus înaintarea cauzei ca registratură, în vederea formulării unui nou dosar, în care a fost acordat termen manual în aceeași zi, 14 noiembrie 2018, pe rolul completului 11 apel.
Împotriva Deciziei nr. 1223A din 14 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a declarat "apel" revizuentul A. cu a cărui soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție în prezenta cauză.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 30 iulie 2019 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 10.
Prin rezoluția din data de 2 septembrie 2019, calea de atac a fost recalificată drept recurs și s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.
Prin raport s-a reținut că, în opinia raportorului, recursul este declarat împotriva unei hotărâri judecătorești care nu este supusă niciunei căi de atac.
Completul de filtru C10, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.
La data de 3 octombrie 2019, recurentul a depus punct de vedere la raport, prin care a solicitat admiterea căii de atac.
Examinând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția inadmisibilității recursului reținută prin raport, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului.
Art. 132 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că atunci:
"Când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, din oficiu sau la cererea părților, ea este obligată să stabilească instanța judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent".
Alin.(3) al aceluiași articol prevede faptul că:
"Dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței judecătorești competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent".
Prin urmare, hotărârea pronunțată de o instanță atunci când declină competența de soluționare a cauzei nu este supusă niciunei căi de atac.
Potrivit principiului legalității consacrat de art. 457 din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.
Astfel, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.
Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea însăși a acestora să se realizeze în condițiile legii.
În aceste condiții, din coroborarea dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. cu art. 132 alin. (3) din același act normativ, decizia nr. 1223A din 14 noiembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie nu este susceptibilă de recurs.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 1223A din 14 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 1223A din 14 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, ca inadmisibil.
Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 noiembrie 2019.